În vara anului 2012 asistam la una dintre cele mai controversate măsuri legislative în sectorul energiei electrice. Prin atunci noua Lege a energiei electrice și gazelor naturale nr. 123/2012 (Legea 123) se interzicea încheierea prin negociere directă a contractelor de vânzare-cumpărare de energie electrică, impunându-se tuturor participanților la piața angro de energie să încheie astfel de tranzacții exclusiv pe platformele administrate de OPCOM.
Restricțiile la tranzacționarea energiei au fost introduse în contextul contractelor de vânzare a energiei încheiate de societăţi de stat cu așa-zișii „băieți deștepți”. Totuși, aceste restricții nu s-au limitat doar la societățile la care statul este acţionar majoritar, ci au vizat toți jucătorii de pe piață, fapt ce a cauzat disfuncționalități puternice în sectorul energiei electrice, printre care:
Dificultăți majore în obținerea finanțării pentru dezvoltarea de noi centrale de producere a energiei electrice (din surse regenerabile şi convenţionale, în egală măsură)
Instituţiile de credit condiţionează acordarea finanţării pentru construirea de noi capacităţi de producere a energiei electrice de încheierea de către dezvoltatori a unor contracte de vânzare pe termen lung a energiei electrice ce va fi produsă, pentru a oferi creditorilor certitudinea juridică în legătură cu existenţa unor venituri continue şi relativ constante, care să acopere serviciul datoriei.
Prin limitarea tranzacționării energiei exclusiv pe piețele centralizate administrate de OPCOM (piețe pe care pot participa doar titularii de licențe de exploatare a proiectelor operaționale, nu și dezvoltatorii având doar proiecte autorizate pentru construcție), dezvoltatorii nu mai puteau încheia contracte de vânzare a energiei, condiţie impusă de instituţiile de credit ca garanţie pentru rambursarea creditelor.
Imposibilitatea încheierii prin negociere directă de contracte de vânzare de energie între societăți din același grup
În cazul multor investitori străini prezenți în România, modelul de business presupune desfășurarea mai multor activități din domeniul energiei prin intermediul unor vehicule separate, fiecare dintre acestea realizând una dintre activităţile de producere, trading, furnizare de energie către consumatorii finali şi, în unele cazuri, operare de reţele de distribuţie a energiei electrice.
Ca urmare a interdicțiilor de tranzacționare a energiei introduse de Legea 123, aceste societăți afiliate nu mai pot încheia în mod direct contracte de vânzare-cumpărare a energiei. Această restricţie perturbă profund și nejustificat modelul de business al acestor jucători privaţi de pe piață, în condiţiile în care investiţiile private în energie regenerabilă din ultimii trei ani au constituit unul dintre principalele motoare de creştere a economiei României.
Imposibilitatea implementării unor modele de finanțare de către acționari a proiectelor de producere de energie în schimbul unei cote din energia produsă
Una dintre metodele de finanțare a dezvoltării proiectelor de producere a energiei electrice (metodă care a fost avută în vedere și pentru construirea unităților 3 și 4 ale centralei nucleare de la Cernavodă) constă în asocierea unor operatori din domeniul energiei electrice și/sau mari consumatori de energie electrică pentru finanțarea dezvoltării unei centrale de producere a energiei electrice, în schimbul alocării unei cote din cantitatea de energie ce urmează să fie produsă de respectiva centrală. Având în vedere obligativitatea tranzacționării energiei pe piețele centralizate administrate de OPCOM, o astfel de schemă de finanțare nu mai poate fi implementată.
În considerarea disfuncționalităților menţionate anterior, Legea 123 a cauzat reacții imediate în rândul jucătorilor de pe piață. În cursul anului 2012 au avut loc numeroase întâlniri între reprezentanţii organizaţiilor profesionale ale producătorilor şi furnizorilor de energie cu reprezentanţi ai autorităților, ai Băncii Mondiale și Fondului Monetar Internaţional; a fost redactat chiar şi un proiect de ordonanţă de urgenţă care să modifice Legea 123. În ciuda acestor demersuri, restricţiile la tranzacţionare introduse de Legea 123 au rămas nemodificate.
La un an de la apariția legii, legiuitorul român considera încă restricțiile la tranzacționare drept o intervenție benefică, având în vedere că, în vara anului 2013, regulile de tranzacționare a energiei erau replicate și pe piața certificatelor verzi.
Totuși, în contextul actual al discuțiilor avansate purtate de reprezentanții Guvernului cu investitori străini, pentru dezvoltarea unor proiecte majore precum proiectul Tarnița – Lăpuşteşti sau unitățile 3 și 4 ale centralei nucleare de la Cernavodă, viziunea autorităților pare să se schimbe. Astfel, declarațiile recente ale ministrului delegat pentru energie par să indice că Guvernul devine preocupat de faptul că interzicerea încheierii de contracte de vânzare a energiei electrice prin negociere directă se dovedește a fi un obstacol în atragerea de investiții străine în sectorul energiei.
Oare riscul de a rata proiecte investiționale de anvergură va fi suficient pentru a convinge Guvernul să elimine restricțiile privind tranzacționarea directă a energiei?
Autor:Mihaela Alexandrescu, Managing Associate, Ţuca Zbârcea & Asociaţii
021/ 204 88 90
