Decizia nr. 37/2023 privind examinarea sesizării formulate de Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. 28.297/302/2021, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile este în vigoare de la 19 iulie 2023.
Tribunalul Bucureşti a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept:
Cererea de stabilire a sumei definitive datorate cu titlu de penalităţi prin care se solicită stabilirea sumei definitive pentru o perioadă mai mare de trei luni se subsumează dispoziţiilor art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă?
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă, se poate stabili suma definitivă datorată cu titlu de penalităţi în ipoteza stingerii obligaţiei ulterior sesizării instanţei cu cererea de stabilire a sumei definitive şi după trecerea unui interval de cel puţin trei luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalităţilor?
II. Dispoziţiile legale supuse interpretării
8. Codul de procedură civilă
Art. 906. – Aplicarea de penalităţi
(…) (4) Dacă în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalităţii debitorul nu execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu, instanţa de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitivă ce i se datorează cu acest titlu, prin încheiere, dată cu citarea părţilor. Creditorul poate solicita fixarea sumei definitive cu titlu de penalităţi de întârziere după trecerea fiecărui termen de 3 luni în care debitorul nu îşi execută obligaţia prevăzută în titlu executoriu, până la stingerea ei completă.” (…)
Potrivit deciziei, în lipsa unor prevederi exprese în alt sens, prin sintagma “fiecărui termen de 3 luni” se înţelege fiecare astfel de termen ce succedă primului termen de 3 luni, calculat de la data comunicării încheierii de aplicare a penalităţii. În consecinţă, al doilea termen de 3 luni va începe să curgă după împlinirea primului termen de 3 luni, al treilea termen după împlinirea celui de-al doilea şi tot aşa, în continuare, până la stingerea completă a obligaţiei principale.
Din împrejurarea că, în această etapă, instanţa poate trece la fixarea sumei definitive ce i se datorează creditorului cu titlu de penalităţi pentru fiecare termen de 3 luni, împlinit, în care debitorul nu execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu, iar suma astfel fixată poate fi executată silit rezultă că penalitatea este o veritabilă sancţiune de drept procesual civil.
Reglementând în mod expres posibilitatea creditorului de a solicita instanţei de executare fixarea sumei definitive ce i se datorează cu titlu de penalităţi după trecerea fiecărui termen de 3 luni în care debitorul nu îşi execută obligaţia, legiuitorul a stabilit de fapt unitatea de timp pentru care se poate solicita lichidarea penalităţii.
Aşadar, în interiorul primului termen de 3 luni, ce curge de la data comunicării încheierii de aplicare a penalităţii, faţă de dispoziţiile art. 906 alin. (4) prima teză din Codul de procedură civilă, creditorul nu va putea solicita fixarea definitivă a penalităţilor. O astfel de cerere va putea fi formulată, cel mai devreme, după împlinirea primului termen de 3 luni, iar lichidarea se va putea face numai pentru acest termen împlinit de 3 luni, căci potrivit tezei a doua din acelaşi alineat, o nouă cerere de fixare a sumei definitive cu titlu de penalităţi va putea fi formulată numai după trecerea următorului termen de 3 luni – “Creditorul poate solicita fixarea sumei definitive cu titlu de penalităţi de întârziere după trecerea fiecărui termen de 3 luni în care debitorul nu îşi execută obligaţia prevăzută în titlu executoriu, până la stingerea ei completă.” În consecinţă, fiecare interval de 3 luni are natura unui termen procedural, prohibitiv, înainte de împlinirea căruia creditorul nu poate sesiza instanţa de executare cu o cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
Această interpretare, în sensul posibilităţii fixării sumei definitive cu titlu de penalităţi numai pentru unităţi de timp, clar determinate, de câte 3 luni, este de natură să asigure în primul rând previzibilitatea sancţiunii la care este expus debitorul, cu consecinţa eficientizării acestui mecanism de constrângere. Astfel, debitorului îi va fi clar că poate fi obligat la plata penalităţii pentru fiecare termen de 3 luni în care nu execută obligaţia din titlu executoriu şi că va putea evita obligarea sa la plata unei noi penalităţi dacă în cursul următoarelor 3 luni execută în totalitate obligaţia sa.
Aşdar, potrivit deciziei, ICCJ dmite sesizarea formulată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. 28.297/302/2021, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă şi, în consecinţă, stabileşte că:
Este posibilă fixarea sumei definitive ce i se datorează creditorului, cu titlu de penalităţi, pentru un interval de timp mai mare de 3 luni, dar compus numai din termene de câte 3 luni.
