Funcţionalitatea unui program pentru calculator şi limbajul de programare nu pot fi protejate prin dreptul de autor. Dobânditorul unei licenţe a unui program are, în principiu, dreptul de a analiza, de a studia şi de a testa funcţionarea sa pentru a stabili ideile şi principiile care se află la baza acestuia.
Acestea sunt concluziile analizei pe care Curtea de Justiţie a UE a făcut-o în cauza C-406/10 SAS Institute Inc./World Programming Ltd.
Societatea SAS Institute Inc. a dezvoltat sistemul SAS, un set integrat de programe care permite utilizatorilor să desfăşoare operaţiuni de prelucrare şi analiză de date, în special analize statistice. Componenta esenţială a sistemului SAS este denumită Base SAS. Aceasta permite utilizatorilor să scrie şi să ruleze programe de aplicaţie (cunoscute şi sub denumirea „scripturi”), scrise în limbajul de programare SAS care permite prelucrarea datelor.
Societatea World Programming Ltd (WPL) a considerat că exista o piaţă potenţială pentru un software alternativ capabil să execute programe de aplicaţie scrise în limbajul SAS. WPL a creat astfel World Programming System (WPS). Acesta din urmă emulează o mare parte a funcţionalităţilor componentelor SAS, în sensul că, exceptând câteva aspecte minore, WPL a încercat să asigure ca aceleaşi inputuri să producă aceleaşi outputuri. Acest lucru ar permite utilizatorilor sistemului SAS să ruleze prin intermediul „World Programming System” scripturile pe care le-au dezvoltat pentru a fi utilizate cu sistemul SAS.
Pentru a crea programul WPS, societatea WPL a achiziţionat în mod legal copii ale versiunii didactice a sistemului SAS, furnizate sub o licenţă potrivit căreia drepturile titularului erau limitate la folosirea în alte scopuri decât producţia. WPL a utilizat şi a studiat aceste programe pentru a înţelege funcţionarea lor dar nu există niciun indiciu pe baza căruia să se poată pretinde că WPL a avut acces la codul sursă al componentelor SAS sau a copiat acest cod sursă.
SAS Institute a introdus o acţiune la Înalta Curte de Justiţie din Marea Britanie, solicitând să se constate că WPL a copiat manualele şi componentele sistemului SAS, cu încălcarea drepturilor de autor şi a termenilor licenţei versiunii didactice. În acest context, Înalta Curte britanică a solicitat opinia Curţii de Justiţie cu privire la întinderea protecţiei juridice conferite de dreptul Uniunii programelor pentru calculator, în special dacă această protecţie se extinde la funcţionalitatea şi la limbajul de programare.
Curtea aminteşte, în primul rând, că Directiva 91/250/CEE a Consiliului privind protecţia juridică a programelor pentru calculator extinde protecţia prin dreptul de autor la toate formele de exprimare a creaţiei intelectuale proprii autorului unui program pentru calculator (după cum s-a pronunţat, anterior, prin Hotărârea Curţii din 22 decembrie 2010, Bezpečnostní softwarowá asociace (C-393/09). În schimb, ideile şi principiile care se află la baza oricărui element al unui program pentru calculator, inclusiv cele care se află la baza interfeţelor sale, nu sunt protejate prin dreptul de autor în temeiul directivei menţionate.
Astfel, doar expresia acestor idei şi acestor principii trebuie protejată prin dreptul de autor. Obiectul protecţiei conferite de Directiva 91/250 vizează programul pentru calculator în toate formele de exprimare ale acestuia, precum codul sursă şi codul obiect, care permit reproducerea sa în diferite limbaje informatice.
În temeiul acestor consideraţii, Curtea apreciază că nici funcţionalitatea unui program pentru calculator, nici limbajul de programare şi formatul fişierelor de date utilizate în cadrul unui program pentru calculator pentru a exploata anumite funcţii ale sale nu constituie o formă de exprimare. Prin urmare, acestea nu beneficiază de protecţia prin dreptul de autor.
Astfel, a admite că funcţionalitatea unui program pentru calculator poate să fie protejată prin dreptul de autor ar însemna să se ofere posibilitatea de monopolizare a ideilor, în detrimentul progresului tehnic şi al dezvoltării industriale.
În acest context, Curtea precizează că dacă un terţ ar obţine partea codului sursă sau a codului obiect referitoare la limbajul de programare sau la formatul fişierelor de date utilizate în cadrul unui program pentru calculator şi ar crea, cu ajutorul acestui cod, elemente similare în propriul program pentru calculator, acest comportament ar fi susceptibil să fie interzis de autorul programului. Or, în speţă, din explicaţiile instanţei de trimitere reiese că WPL nu a avut acces la codul sursă al programului creat de SAS Institute şi nu a realizat decompilarea codului obiect al acestui program. Numai datorită analizei, studiului şi testării comportamentului programului creat de SAS Institute, WPL a reprodus funcţionalitatea acestuia utilizând acelaşi limbaj de programare şi acelaşi format de fişiere de date.
În al doilea rând, Curtea arată că, pe de o parte, potrivit directivei privind protecţia juridică a programelor pentru calculator, persoana care a achiziţionat o licenţă a unui software are dreptul să analizeze, să studieze sau să testeze funcţionarea acestuia în vederea identificării ideilor şi a principiilor care stau la baza oricărui element al programului. Orice clauză contractuală contrară acestui drept este nulă de drept. Pe de altă parte, stabilirea acestor idei şi a acestor principii poate fi realizată în cadrul actelor autorizate prin licenţă.
În consecinţă, titularul dreptului de autor asupra unui program pentru calculator nu poate împiedica, prin invocarea contractului de licenţă, ca persoana care a achiziţionat această licenţă să analizeze, să studieze sau să testeze funcţionarea respectivului program în vederea identificării ideilor și a principiilor care stau la baza oricărui element al programului, atunci când efectuează acte acoperite de această licenţă, precum şi actele de încărcare şi de rulare necesare utilizării programului şi cu condiţia ca persoana respectivă să nu încalce drepturile exclusive ale titularului dreptului de autor asupra programului menţionat.
În plus, potrivit Curţii, nu există o încălcare a dreptului de autor atunci când, precum în speţă, dobânditorul legal al licenţei nu a avut acces la codul sursă al programului pentru calculator, ci s-a limitat la analiza, la studiul şi la testarea acestui program, pentru a reproduce funcţionalitatea sa într-un al doilea program.
În sfârşit, Curtea constată că reproducerea, într-un program pentru calculator sau într-un manual de utilizare a acestui program, a anumitor elemente descrise în manualul de utilizare a unui alt program pentru calculator protejat prin dreptul de autor poate constitui o încălcare a dreptului de autor asupra acestui din urmă manual dacă respectiva reproducere reprezintă expresia creaţiei intelectuale proprii a autorului manualului.
În această privinţă, Curtea consideră că, în speţă, cuvintele-cheie, sintaxa, comenzile şi combinaţiile de comenzi, opțiunile, valorile implicite, precum și iteraţiile sunt compuse din cuvinte, din cifre sau din concepte matematice care, considerate separat, nu sunt, în sine, o creaţie intelectuală a autorului acestui program. Numai prin alegerea, dispunerea şi combinarea acestor cuvinte, a acestor cifre sau a acestor concepte matematice autorul îşi poate exprima spiritul creator în mod original.
Revine instanţei de trimitere obligaţia de a verifica dacă reproducerea invocată în acţiunea principală constituie expresia creaţiei intelectuale proprii a autorului manualului de utilizare a programului pentru calculator protejat prin dreptul de autor.
*
Ce prevede legislaţia românească
Reglementarea de bază dată de Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare prevede, la art. 7 că sunt obiect al dreptului de autor operele originale de creaţie intelectuală în domeniul literar, artistic sau ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor. Exemplificările de la lit. a) a acestui articol se referă la scrierile literare şi publicistice, conferinţele, predicile, pledoariile, prelegerile şi orice alte opere scrise sau orale, precum şi programele pentru calculator;
NU pot beneficia de protecţia legală a dreptului de autor, potrivit art. 9 al legii, în aria de care ne ocupăm, ideile, teoriile, conceptele, descoperirile ştiinţifice, procedeele, metodele de funcţionare sau conceptele matematice ca atare şi invenţiile, conţinute într-o operă, oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare;
În capitolul special din lege, destinat programelor pentru calculator, se prevede că protecţia programelor pentru calculator include orice expresie a unui program, programele de aplicaţie şi sistemele de operare, exprimate în orice fel de limbaj, fie în cod-sursă sau cod-obiect, materialul de concepţie pregătitor, precum şi manualele.
Pe de altă parte, legea reia – în acest capitol – principiile generale enunţate anterior şi precizează că ideile, procedeele, metodele de funcţionare, conceptele matematice şi principiile care stau la baza oricărui element dintr-un program pentru calculator, inclusiv acelea care stau la baza interfeţelor sale, nu sunt protejate.
Titularul dreptului de autor al unui program pentru calculator beneficiază în mod corespunzător de drepturile prevăzute de lege, îndeosebi de dreptul exclusiv de a realiza şi de a autoriza:
– reproducerea permanentă sau temporară a unui program, integral sau parţial, prin orice mijloc şi sub orice formă, inclusiv în cazul în care reproducerea este determinată de instalarea, stocarea, rularea sau executarea, afişarea sau transmiterea în reţea;
– traducerea, adaptarea, aranjarea şi orice alte transformări aduse unui program pentru calculator, precum şi reproducerea rezultatului acestor operaţiuni, fără a prejudicia drepturile persoanei care transformă programul pentru calculator;
– distribuirea şi închirierea originalului sau ale copiilor, sub orice formă, ale unui program pentru calculator.
Să mai menţionăm alineatul (2) al art. 77, potrivit căruia utilizatorul autorizat al copiei unui program pentru calculator poate, fără autorizarea titularului dreptului de autor, să analizeze, să studieze sau să testeze funcţionarea acestui program, în scopul de a determina ideile şi principiile care stau la baza oricărui element al acestuia, cu ocazia efectuării oricăror operaţiuni de instalare, afişare, rulare sau executare, transmitere ori stocare a programului, operaţiuni pe care este în drept să le efectueze.
Autorizarea titularului dreptului de autor nu este obligatorie atunci când reproducerea codului sau traducerea formei acestui cod este indispensabilă pentru obţinerea informaţiilor necesare interoperabilităţii unui program pentru calculator cu alte programe pentru calculator, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) actele de reproducere şi de traducere sunt îndeplinite de o persoană care deţine dreptul de utilizare a unei copii a programului sau de o persoană care îndeplineşte aceste acţiuni în numele celei dintâi, fiind abilitată în acest scop;
b) informaţiile necesare interoperabilităţii nu sunt uşor şi rapid accesibile persoanelor prevăzute la lit. a);
c) actele prevăzute la lit. a) sunt limitate la părţile de program necesare interoperabilităţii.
Informaţiile astfel obţinute nu pot fi utilizate în alte scopuri decât la realizarea interoperabilităţii programului pentru calculator, creat independent; nu pot fi comunicate altor persoane, în afara cazului în care comunicarea se dovedeşte necesară interoperabilităţii programului pentru calculator, creat independent; nu pot fi utilizate pentru definitivarea, producerea ori comercializarea unui program pentru calculator, a cărui expresie este fundamental similară, sau pentru orice alt act ce aduce atingere drepturilor titularului dreptului de autor.
Liberalităţile de mai sus nu se aplică, însă, dacă se cauzează un prejudiciu titularului dreptului de autor sau utilizării normale a programului pentru calculator.
