Produsul intern brut (P.I.B.) reprezintă suma produselor finale, adică bunurile, serviciile pentru consum şi investiţiile brute, produse în interiorul unei ţări (de aici şi noţiunea de intern), indiferent de naţionalitatea celui care a muncit sau deţine capitalul.
Investiţiile brute (Iv.br.) se exprimă prin valoarea tuturor bunurilor (produselor finale) în care acestea s-au concretizat.
Investiţiile brute nu sunt corectate cu deprecierea.
Deprecierea (dp) desemnează cantitatea de capital consumată într-un an, precum amortizarea mijloacelor fixe sau înlocuirea acestora, numite şi „decese” de capital.
Aşadar, investiţiile brute conţin toate produsele finale (precum utilaje, fabrici, locuinţe etc.) construite în cursul unui an, chiar dacă unele dintre acestea au fost cumpărate pur şi simplu pentru a înlocui unele bunuri de capital învechite (uzate fizic sau moral), care au ars, care au fost aruncate la fiare vechi etc.
Investiţiile brute nu reprezintă un indicator prea fidel dacă vrem să ştim cu cât a crescut capitalul unui stat.
Din cauză că investiţiile brute includ şi înlocuirile de mijloace fixe (de capital) „moarte”, scoase din uz, indiferent pe ce cale, precum cele uzate, înlocuite etc., acest indicator este prea larg, prea brut, deci nu reflectă deprecierea.
O analogie cu populaţia va clarifica importanţa luării în calcul a deprecierii.
Dacă vrem să determinăm creşterea numerică a populaţiei, nu este corect să numărăm pur şi simplu toate naşterile, pentru că am supraevalua o modificare netă a creşterii numărului populaţiei.
Pentru a obţine creşterea populaţiei trebuie să scădem numărul deceselor.
Acest lucru este valabil şi pentru capital.
Pentru a determina creşterea netă a capitalului, trebuie să începem cu investiţiile brute şi să scădem „decesele” de capital, exprimate sub forma deprecierii.
Altfel spus, „deprecierea de capital” este capitalul consumat (şi/sau care nu mai poate fi consumat, care nu mai poate fi folosit), este capitalul „mort”, este capitalul scos din funcţiune, este capitalul înlocuit cu altul.
Astfel, pentru a evalua formarea capitalului, vom măsura investiţiile nete.
Investiţiile nete (Iv.n) reprezintă naşterile de capital, şi se obţin prin scăderea din investiţiile brute a deceselor de capital (a deprecierii capitalului). Iv.n = Iv.br. – dp.
Includerea deprecierii în investiţiile brute este întrucâtva similară cu includerea, în investiţiilor brute, a grâului, a făinii şi a pâinii.
Un asemenea produs intern brut va include grâul de 3 ori.
Dacă se are în vedere criteriul teritorial, în produsul intern brut se include tot ceea ce se produce în interiorul unei ţări, indiferent de către cine, indiferent de naţionalitatea celui ce a muncit sau deţine capitalul.
Deci, produsul intern brut este un indicator al valorii de piaţă a tuturor bunurilor şi serviciilor produse între graniţele unei ţări, în interiorul unei ţări, indiferent de cine a muncit sau de cine este proprietarul activelor utilizate în scopul producerii lor.
Produsul intern brut al României nu include încasările provenite din activităţile desfăşurate de firmele din România în afara graniţelor României, pe teritoriul altor ţări, şi nici câştigurile reinvestite în filialele străine ale unor firme autohtone.
Din PIB se exclud transferurile de la bugetul statului.
Cel mai mare cumpărător dintr-o ţară îl reprezintă administraţia centrală şi locală.
Statisticienii americani şi cei ai ONU au căzut de acord să includă în PIB toate achiziţiile guvernamentale de bunuri şi servicii cu fluxul consumului, investiţiilor şi al exporturilor nete.
Cheltuielile guvernamentale cuprind cheltuielile efectuate cu: (1) achiziţia unor bunuri publice, precum şosele, spitale, şcoli etc.; (2) plata salariilor angajaţilor de la stat: (3) orice cheltuieli efectuate din bugetul statului.
Toate cheltuielile salariale, plus valoarea bunurilor cumpărate de stat de la sectorul privat (precum clădiri, avioane, medicamente etc.) sunt cuprinse în „achiziţiile guvernamentale de bunuri şi servicii”.
Achiziţiile guvernamentale de bunuri şi servicii reprezintă contribuţia administraţiilor centrale şi locale la crearea Produsului Intern Brut (PIB).
Nu toate cheltuielile guvernamentale sunt incluse în PIB.
Produsul intern brut include numai achiziţiile guvernamentale de bunuri şi servicii.
Transferurile de la buget nu se includ în PIB.
Transferurile de la bugetul statului reprezintă plăţi ale guvernului către persoane fizice, care nu se fac însă în schimbul unor bunuri sau servicii prestate.
Exemple de transferuri de la buget includ: ajutorul de şomaj; pensiile pentru veteranii de război; pensiile de vechime în muncă sau pentru incapacitate de muncă etc. Aceste plăţi vin în întâmpinarea unui deziderat social. Pentru că aceste plăţi nu sunt realizate pentru cumpărarea unor bunuri sau servicii, ele sunt excluse din PIB.
În schimb, salariile plătite de stat pentru profesori, pentru medici, reprezintă plata unor factor de producţie (de educaţie, de sănătate) şi vor fi incluse în PIB.
Acordarea unui ajutor pentru săraci este o plată care nu este realizată în schimbul unui serviciu, ci este un transfer de la bugetul public naţional, şi va fi exclus din PIB.
Un transfer aparte de la buget îl reprezintă plata dobânzii pentru datoria guvernamentală, care nu reprezintă o plată pentru achiziţionarea de bunuri sau de servicii guvernamentale curente.
Plata dobânzii datorate de stat este considerată transfer fiind, în consecinţă, exclusă din PIB.
În sfârşit, nu trebuie să se confunde modul în care conturile naţionale de venituri înregistrează achiziţiile guvernamentale de bunuri şi servicii (G) cu bugetul de stat oficial.
Atunci când Trezoreria îşi calculează cheltuielile, acestea includ achiziţiile de bunuri şi servicii (G) plus transferurile.
Indiferent de provenienţa banilor, componenta guvernamentală a PIB se calculează la costul real al bunurilor şi serviciilor pentru guvern.
Metoda evaluării PIB pe baza costurilor va include ca elemente ale costului de realizare a produsului final atât impozitele indirecte, cât şi pe cele directe.
A se vedea şi articolele „Produsul intern net, sens şi conţinut” şi „Produsul naţional brut, sens şi conţinut”.
