Pe 17 septembrie 2025, la Camera Deputaților, a fost înregistrat un proiect de lege - Pl-x nr. 278/2025 - care propune eliminarea impozitului minim pe cifra de afaceri - IMCA, una dintre cele mai controversate măsuri fiscale introduse în România în ultimul timp.

Proiectul vizează abrogarea art. 181 din Codul Fiscal, articol introdus prin Legea nr. 296/2023 și aplicabil de la 1 ianuarie 2024, care stabilește impozitul minim pe cifra de afaceri.

În esență, impozitul minim obliga companiile cu o cifră de afaceri de peste 50 milioane euro să plătească statului 1% dintr-un indicator apropiat de cifra de afaceri netă ajustată, indiferent de nivelul profitului sau pierderilor înregistrate.

Aplicarea IMCA și legislația privind prețurile de transfer.

Impozitul minim pe cifra de afaceri a fost prezentat în acel moment drept o măsură de limitare a practicilor de evitare fiscală (tax avoidance) prin prețuri de transfer — adică stabilirea artificială a valorii tranzacțiilor între companii afiliate din jurisdicții diferite, pentru relocarea profiturilor în state cu regimuri fiscale mai favorabile și reducerea bazei impozabile din România.

Prețurile de transfer sunt prețurile la care companiile din același grup (afiliate) își facturează bunuri, servicii sau drepturi de proprietate intelectuală între ele. În mod normal, acestea ar trebui să fie stabilite la „valoarea de piață” (principiul arm’s length).

Unele grupuri internaționale folosesc aceste tranzacții pentru a „muta” profiturile dintr-o țară cu impozite mai mari într-una cu impozite mai mici. De exemplu:

o companie din România cumpără componente la preț supraevaluat de la o filială dintr-o țară cu taxe reduse → profitul scade artificial în România;
sau invers, vinde subevaluat către o filială externă, care apoi revinde cu profit mare într-o altă jurisdicție.

România are totuși legislație privind documentația de prețuri de transfer (dosarul de prețuri de transfer, care trebuie întocmit de companiile afiliate și prezentat către ANAF).
A se vedea:
- art. 7 pct. 33, art. 11 alin. (4) din Codul Fiscal, care stabilesc principiul tranzacțiilor între persoane afiliate la valoarea de piață;
- Ordinul ANAF nr. 442/2016, care stabilește conținutul și condițiile de întocmire a dosarului prețurilor de transfer și procedura de ajustare/estimare a prețurilor de transfer.
- Ordinul ANAF nr. 3735/2015 – pentru aprobarea procedurii privind emiterea și modificarea acordului de preț în avans, precum și conținutul cererii de emitere și modificare a acordului de preț în avans

De asemenea, există obligații de raportare la nivel european care tocmai asta fac: arată dacă profiturile sunt mutate artificial între jurisdicții.

A se vedea
- OECD Transfer Pricing Guidelines, care stabilește principiul valorii de piață („arm’s length”).
Deși România nu este stat membru al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, normele Codului Fiscal prevăd în mod expres că, în aplicarea regulilor privind prețurile de transfer, autoritățile fiscale române vor completa prevederile legislației interne cu cele ale Liniilor directoare privind prețurile de transfer emise de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, pentru companii multinaționale și administrațiile fiscale, cu amendamentele și modificările ulterioare.

- Directiva 2018/822/UE (DAC6) – care obligă la raportarea aranjamentelor transfrontaliere cu potențial de evitare fiscală.

- Directiva 2016/881/UE CbCR (Country-by-Country Reporting) (de modificare a Directivei 2011/16/UE) – conform căreia grupurile multinaționale mari (peste 750 mil. euro venituri consolidate) trebuie să raporteze către autoritățile fiscale repartizarea veniturilor, profiturilor și taxelor plătite pe fiecare jurisdicție.

ANAF poate analiza, astfel, dosarul de prețuri de transfer, solicita ajustări ale tranzacțiilor neconforme cu principiul valorii de piață (arm’s length principle) și recalcula impozitul pe profit.

Procedurile sunt complexe și consumatoare de timp, motiv pentru care introducerea IMCA a fost văzută ca o soluție „rapidă” și aplicabilă automat tuturor companiilor mari.

Guvernul din acea perioadă a prezentat impozitul minim pe cifra de afaceri ca o „plasă de siguranță” împotriva practicilor prin care marile companii : chiar dacă o companie își reduce profitul impozabil prin prețuri de transfer, tot trebuie să plătească 1% din cifra de afaceri netă ajustată.
Problema este că, în realitate, măsura nu a lovit doar în companiile care fac „optimizare agresivă”, ci și în firme corecte, inclusiv în cele cu pierderi reale sau cu marje mici.

Motivarea măsurii de eliminare a impozitului minim pe cifra de afaceri

Inițiatorii acestui proiect de lege - Pl-x nr. 278/2025 - au arătat în expunerea de motive că cele mai multe dintre companiile afectate sunt cu capital românesc fără să facă parte dintr-un grup internațional sau să aibă entități afiliate în străinătate. Însă, chiar și pentru cele cu capital străin, raportat la faptul că impozitul pe profit în țările de origine (Germania, Austria, Franța etc.) depășește 25%, în realitate nu există niciun stimulent economic pentru a „exporta” profitul din România, unde impozitul este de 16% (deci mai mic).

De asemenea, se arată că acest tip de impozit generează efecte grave asupra companiilor mari care operează în industrii cu marje reduse (industria auto, agricultură, IT&C, industria alimentară, distribuția de medicamente).

Inițiatorii proiectului de lege motivează că impozitul minim pe cifra de afaceri cauzează și distorsiuni concurențiale grave și flagrante deoarece două companii din același sector și având activitate similară, vor fi tratate din punct de vedere fiscal complet discriminatoriu doar pentru că una are o cifră de afaceri de 49,9 milioane euro, iar cealaltă de 50,1 milioane.

Acest impozit a reprezentat una dintre cele mai radicale modificări ale regimului fiscal din România în ultimele decenii. La nivel declarativ a fost justificat drept o măsură prin care se dorește combaterea „optimizării fiscale” prin așa-zisa practică a prețurilor de transfer — adică manipularea valorii tranzacțiilor dintre entități afiliate sau aparținând aceluiași grup dar care sunt situate în jurisdicții diferite, cu scopul de a realoca profiturile artificial în țări care au un regim fiscal mai puțin extractiv și mai atrăgător, diminuând astfel baza impozabilă în România.

Studiul The Tax Institute

Un studiu realizat de The Tax Institute, pe un eșantion de 1.084 companii care au depășit pragul de 50 de milioane în anul 2023 și care împreună cumulează ~40% din cifra de afaceri totală a economiei românești, arată că:

69% dintre firme (747 de companii) au plătit impozit mai mare prin IMCA decât prin sistemul clasic pe profit;
148 de companii se aflau deja în pierdere, situație agravată de noul impozit;
90 de firme cu profit net au intrat în pierdere din cauza suprataxării.

În total, aproape 240 de companii au fost împinse în pierdere direct din cauza acestei măsuri.

Critici fundamentale

Inițiatorii susțin în expunerea de motive că implementarea IMCA s-a făcut fără un studiu de impact prealabilă și că a generat mai multe probleme structurale:

Aplicarea uniformă, fără a ține cont de specificul sectoarelor economice;
Necorelarea cu profitabilitatea reală, ceea ce transformă taxa într-o formă de impozitare regresivă;
Afectarea lanțurilor de aprovizionare și a IMM-urilor dependente de marile companii;
Lipsa unei legături reale între impozitul minim pe cifra de afaceri și combaterea transferului de profit;

Generarea un climat de instabilitate legislativă datorită adoptării intempestive și a întârzierii normelor metodologice, care au fost publicate prin HG nr. 1393/2024, la aproape un an de la intrarea în vigoare a legii. Mai multe instanțe au suspendat aplicarea acestora, invocând nelegalități procedurale și faptul că Guvernul a modificat prin hotărâre norme ce ar fi trebuit reglementate prin lege.

Aceste derapaje au ridicat semne de întrebare privind securitatea juridică și respectarea principiilor statului de drept în materie fiscală.

Guvernul a justificat introducerea impozitului minim pe cifra de afaceri ca o măsură de limitare a practicilor de prețuri de transfer și combatere a evitării fiscale abuzive, dar, în realitate, scopul principal părea să fie obținerea rapidă de venituri suplimentare la buget. Măsura a fost generalizată, aplicându-se tuturor companiilor mari, indiferent de comportamentul lor fiscal, ceea ce indică mai degrabă un obiectiv de colectare imediată decât o țintire a abuzurilor reale. Efectele negative asupra companiilor corecte, IMM-urilor dependente și lanțurilor de aprovizionare confirmă că IMCA nu a fost conceput ca un instrument precis de combatere a abuzurilor fiscale, argumentul „prețurilor de transfer” fiind mai degrabă un paravan.

Cum funcționează mecanismul de impozitare pe cifra de afaceri?

Formula de calcul a IMCA pornește de la veniturile totale, din care se scad doar anumite categorii de venituri: venituri exceptate, investiții în curs și amortizarea activelor noi.

Impozitul se aplică doar companiilor care depășesc pragul de cifră de afaceri de peste 50 milioane euro, fără a ține cont de specificul fiecărui sector economic, de marjele structurale diferite, de sezonalitatea afacerii sau nivelul investițiilor în curs.

Formula de calcul a impozitului pe cifra de afaceri

IMCA = 1% x (VT - Vs - I - A)

unde:
IMCA - impozit minim pe cifra de afaceri
VT - venituri totale
Vs - venituri care se scad din veniturile totale
I - valoarea imobilizărilor în curs de execuție ocazionate de achiziția/producția de active
A - amortizarea contabilă la nivelul costului istoric aferentă activelor achiziționate/produse. Nu se cuprinde în acest indicator amortizarea contabilă a activelor incluse în valoarea indicatorului I.

IMCA, VT, Vs - determinat cumulat de la începutul anului fiscal/anului fiscal modificat până la sfârșitul trimestrului /anului de calcul;
I, A - înregistrate în evidența contabilă începând cu data de 1 ianuarie 2024, respectiv începând cu prima zi a anului fiscal modificat care începe în anul 2024;
Nu intră sub incidența IMCA operatorii economici reglementați / licențiați de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei care, în anul precedent, au obținut venituri din activități de distribuție/furnizare/transport de energie electrică și gaze naturale în proporție de peste 95% din veniturile totale din care se scad veniturile cuprinse în indicatorul Vs prevăzute la alin. (3) lit. (i)(vii).

Posibile efecte ale abrogării

Dacă proiectul va fi adoptat, România va elimina o taxă considerată de mediul de afaceri „punitivă și discriminatorie”.

Susținătorii abrogării consideră că aceasta ar putea conduce la:

Relansarea investițiilor;
Protejarea locurilor de muncă;
Reducerea litigiilor fiscale;
Menținerea competitivității României în atragerea capitalului.

În schimb, pentru stat eliminarea IMCA ar putea însemna o reducere temporară a veniturilor fiscale, deși, potrivit experților, efectele negative pe termen mediu și lung asupra economiei ar fi fost mai costisitoare decât câștigul imediat la buget.

Dezbaterea care urmează în Camera deputaților va fi una esențială pentru mediul de afaceri, dar și pentru credibilitatea României în fața investitorilor. Într-un context global marcat de incertitudine, predictibilitatea fiscală rămâne o resursă strategică.

T.V.A.: Ultimele modificări aduse prin O.G. nr. 15/2012 - partea I