Noi formulare ANAF în domeniul colectării creanţelor fiscale

 

La formularele aprobate iniţial prin ordinul nr. 967 de anul acesta, se adaugă cele de mai jos.

Potrivit art. 236 din Codul de procedură fiscală, poprirea asupra veniturilor debitorilor persoane fizice sau persoane juridice se înfiinţează de către organul de executare silită, printr-o adresă care se comunică terţului poprit şi cu înştiinţarea debitorului despre înfiinţarea popririi. Poprirea, ca măsură de executare silită, se declanşează dacă, în termenul de 15 zile de la comunicarea somaţiei, nu se stinge debitul.

Prin adresă, se comunică faptul că, în temeiul prevederilor art. 236 alin. (5) din Codul de procedură fiscală, se înfiinţează poprirea asupra sumelor de bani reprezentând venituri şi disponibilităţi băneşti în lei şi în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deţinute şi/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terţul poprit sau pe care acesta le va datora şi/sau deţine în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.

Poprirea se consideră înfiinţată din momentul primirii adresei de înfiinţare de către terţul poprit. În acest sens, acesta are obligaţia să înregistrezeatât ziua, cât şi ora primirii adresei de înfiinţare a popririi.

În situaţia în care la data comunicării adresei, destinatarul nu datorează vreo sumă de bani debitorului sau nu va datora în viitor asemenea sume în temeiul unor raporturi juridice existente, destinatarul adresei – caterţ poprit – este îndrumat să înştiinţeze  organul de executare silită în termen de 5 zile de la primirea adresei.

Împotriva înscrisului reprezentat de adresa de poprire se poate introduce contestaţie la instanţa judecătorească competentă, în termen de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoştinţă.

Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură fiscală, când urmează să se ia măsuri de executare silită, audierea contribuabilului nu este obligatorie.

 

Potrivit art. 167 din Codul de procedură fiscală, prin compensare se sting creanţele statului sau unităţilor administrativ-teritoriale ori subdiviziunilor acestora reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului general consolidat cu creanţele debitorului reprezentând sume de rambursat, de restituit sau de plată de la buget, până la concurenţa celei mai mici sume, când ambele părţi dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât şi pe cea de debitor, cu condiţia ca respectivele creanţe să fie administrate de aceeaşi autoritate publică, inclusiv unităţile subordonate acesteia. Prin sume de plată de la buget se înţeleg sumele pe care statul sau unitatea/subdiviziunea administrativ-teritorială trebuie să le plătească unei persoane, inclusiv cele care rezultă din raporturi juridice contractuale, dacă acestea sunt stabilite prin titluri executorii.

Art. 168 prevede că:

• În cazul în care contribuabilul/plătitorul înregistrează obligaţii restante, restituirea/rambursarea se efectuează numai după efectuarea compensării.
• În cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai mică decât obligaţiile restante ale contribuabilului/plătitorului, se efectuează compensarea până la concurenţa sumei de rambursat sau de restituit.
• În cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai mare decât suma reprezentând obligaţii restante ale contribuabilului/plătitorului, compensarea se efectuează până la concurenţa obligaţiilor restante, diferenţa rezultată restituindu-se contribuabilului/plătitorului.

Împotriva Deciziei de compensare cel interesat poate depune contestaţie la organul fiscal emitent în termen de 45 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal.

Decizia privind compensarea obligaţiilor fiscale produce efecte juridice de la data comunicării acesteia.

 

Nota reprezintă înştiinţare privind aprobarea restituirii, având în vedere cererea de restituire sau decontul cu sumă negativă de T.V.A. cu opţiune de rambursare.

Ai nevoie de Codul de procedură fiscală? Îl poți obține în varianta actualizată, în format .PDF sau MOBI apăsând AICI!