Prin recenta Lege nr. 295/2020 au fost aduse modificări şi completări la Codul de procedură fiscală, fiind totodată aprobate şi unele măsuri fiscal-bugetare. Legea nr. 295/2020 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 1266/21.12.2020.
Dispoziţii generale
– Organ fiscal central. Alături de ANAF, este asimilat ca organ fiscal central şi MFP.
Principii generale de conduită în administrarea creanţelor fiscale
– Analiza de risc se efectuează periodic, caz în care organul fiscal stabilește și clasa/subclasa de risc fiscal a contribuabilului, fiind desfiinţată obligaţia organului fiscal de a o face publică pe site-ul său.
– Secretul fiscal. Organul fiscal poate transmite informaţiile pe care le deţine oricărui solicitant, cu consimțământul expres și neechivoc al contribuabilului/plătitorului despre care au fost solicitate informații. Responsabilitatea privind modalitatea de utilizare a informațiilor astfel obținute revine solicitantului.
Raportul juridic fiscal
– Împuterniciţii în raportul juridic fiscal. În relaţia cu organul fiscal, contribuabilul/plătitorul poate fi reprezentat nu numai de avocat, dar şi de consultantul fiscal sau expertul contabil.
– Contribuabilul/plătitorul fără domiciliu fiscal în România care comunică cu organele fiscale prin mijloace electronice de transmitere la distanță nu trebuie să desemneze un împuternicit cu sediul în România.
Raportul sarcinii fiscale
– Răspunderea pentru acoperirea creanţelor, cu bunurile din patrimoniul de afectaţiune priveşte persoana fizică ce desfășoară o profesie liberală sau care exercită o activitate economică în mod independent.
Actele emise de organul fiscal
– Nulitatea actului administrativ fiscal. Au fost adăugate şi alte situaţii în care actul administrativ fiscal este nul, şi anume atunci când:
- organul fiscal nu prezintă argumentele pentru care nu ia în considerare opinia prealabilă emisă în scris sau soluția adoptată de organul fiscal sau de instanța de judecată potrivit art. 6 alin. (1;
- organul fiscal nu respectă considerentele deciziei de soluționare a contestației în cazul emiterii noului act administrativ-fiscal;
- nu se respectă succesiunea legală a procedurilor, potrivit completărilor aduse în materie.
Sarcina probei
– Constatarea la faţa locului. Competența de efectuare a constatării la fața locului de către organul fiscal central se poate delega altui organ fiscal central din cadrul A.N.A.F., caz în care contribuabilul/plătitorul trebuie să fie înştiinţat în scris.
Termene
Prin modificările aduse, ori de câte ori legislația fiscală prevede un termen în care contribuabilii/plătitorii trebuie să își îndeplinească obligațiile prevăzute de legea fiscală, în legătură cu creanțele administrate de organul fiscal central, acesta poate fi prelungit/modificat, pentru motive justificate ce țin de activitatea de administrare a creanțelor fiscale, prin ordin al ministrului finanțelor publice.
Înregistrarea fiscală
– Codul de identificare fiscală. Pentru persoanele fizice care nu dețin cod numeric personal, codul de identificare fiscală este numărul de identificare fiscală atribuit de organul fiscal.
– Codul de identificare fiscală poate fi utilizat de contribuabili și pentru îndeplinirea obligațiilor fiscale aferente perioadelor anterioare datei de înregistrare fiscală.
– Odată cu solicitarea deschiderii unui cont bancar sau închirierea unei casete de valori, instituțiile de credit transmit organului fiscal central solicitarea de atribuire a numărului de identificare fiscală sau, după caz, a codului de înregistrare fiscală, pentru persoanele fizice nerezidente sau pentru persoanele juridice care nu dețin cod de identificare fiscală.
– Declararea filialelor şi a sediilor secundare. Prin sediu secundar se înțelege un loc prin care se desfășoară integral sau parțial activitatea contribuabilului/plătitorului, cum ar fi: birou, magazin, atelier, depozit și altele asemenea, cu excepția activităților desfășurate de salariați la domiciliul acestora, potrivit prevederilor Codul muncii și a Legii nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncă și a locațiilor beneficiarilor unde contribuabilul/plătitorul desfășoară alte activități decât cele menționate la art. 85 alin. (4), activități autorizate conform Legii nr. 359/2004 privind simplificarea formalităților la înregistrarea în registrul comerțului a persoanelor fizice, asociațiilor familiale și persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum și la autorizarea funcționării persoanelor juridice.
Decizia de impunere
Prin modificările în materie, sunt asimilate actului administrativ de impunere fiscală şi deciziile privind nemodificarea bazei de impozitare, inclusiv deciziile de încetare a procedurii de verificare a situației fiscale personale.
Prescripţia dreptului de a stabili creanţe fiscale
Prin completările aduse, se prevede că termenele de prescripţie se suspendă şi pe perioada cuprinsă între data comunicării către organele de urmărire penală a procesului-verbal de sesizare a organelor de urmărire penală sau a procesului-verbal întocmit ca urmare a solicitării organelor de urmărire penală adresată organelor fiscale de a efectua constatări cu privire la faptele care constituie încălcări ale dispozițiilor și obligațiilor a căror respectare o controlează și data rămânerii definitive a soluției de rezolvare a cauzei penale.
Inspecţia fiscală
– Durata inspecţiei fiscale. În cazul în care inspecția fiscală nu se finalizează într-o perioadă reprezentând dublul perioadei prevăzute la art. 126 (1) în care nu se includ perioadele de suspendare legală a inspecției fiscale, inspecția fiscală încetează, fără a se emite raport de inspecție fiscală și decizie de impunere sau decizie de nemodificare a bazei de impunere. În acest caz, organul de inspecție fiscală poate relua inspecția, cu aprobarea organului ierarhic superior celui care a aprobat inspecția fiscală inițială, o singură dată pentru aceeași perioadă și aceleași obligații fiscale.
– În cazul în care inspecția fiscală a început și intervine încetarea persoanei juridice sau decesului persoanei fizice ca subiecte de drept fiscal, inspecția fiscală continuă cu succesorii persoanei respective, dacă aceștia există. În acest caz, creanța fiscală se stabilește pe numele succesorilor. În cazul în care nu există succesori inspecția fiscală încetează.
– Suspendarea inspecţiei fiscale. Prin completările aduse, suspendarea poate fi aprobată şi în situația în care organul de inspecție fiscală este sesizat sau i se aduce la cunoștință, în timpul inspecției fiscale că împotriva contribuabilului/plătitorului se află în desfășurare o procedură judiciară în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare care fac obiectul inspecției fiscale sau în situația în care documentele financiar-contabile ale contribuabilului au fost ridicate de organul de urmărire penală, fără a putea fi puse la dispoziția organului de inspecție fiscală.
- Inspecția fiscală este suspendată până la data la care încetează motivul suspendării, dar nu mai mult de 6 luni de la data suspendării. Termenul de 6 luni nu operează în situația privind existenţa unei proceduri judiciare. În acest caz, inspecția fiscală se reia după data finalizării procedurii judiciare sau după data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, precum și după data la care organul de inspecție fiscală are acces la documentele financiar-contabile ale contribuabilului.
- Ori de câte ori conducătorul inspecției fiscale decide suspendarea inspecției, se emite o decizie de suspendare care se comunică contribuabilului/plătitorului. Suspendarea începe de la data prevăzută în decizie. În cazul în care în decizie nu este prevăzută o astfel de dată suspendarea începe de la data comunicării deciziei de suspendare.
- În termen de cel mult 10 zile de la încetarea motivului suspendării sau la împlinirea perioadei de suspendare, organul de inspecție înștiințează contribuabilul/plătitorul privind încetarea suspendării și stabilește data la care se reia inspecția fiscală.
- Contribuabilul/plătitorul are dreptul de a fi informat cu privire la orice alt mijloc de probă obținut de organul fiscal, ca urmare a acțiunilor ce au constituit cauze de suspendare conform alin. (1), și care are legătură cu situația fiscală a contribuabilului/plătitorului, cu excepția cazului în care obiective de interes general justifică restrângerea accesului la respectivele probe, caz în care contribuabilul este informat în mod corespunzător despre obiectivele a căror protejare împiedică accesul acestuia la probe.”
- Contribuabilul/plătitorul poate contesta decizia de suspendare.
Partea a doua a articolului oate fi citită AICI.
