Inteligența artificială generativă ridică probleme fundamentale în materia drepturilor de autor și a proprietății intelectuale.
În prezent, legislația drepturilor de autor din majoritatea țărilor presupune existența unui autor uman. Conținutul generat automat de un algoritm – indiferent de complexitatea acestuia – nu poate fi, legal, protejat prin drepturi de autor pentru că nu are un autor conștient, deci nu poate avea „intenție creativă”.
Dificultățile apar și din cauză că AI este antrenată pe seturi de date care includ opere protejate – muzică, picturi, cărți, filme sau voci. Chiar dacă AI nu copiază fidel aceste materiale, ea poate genera lucrări care reflectă stiluri, structuri sau fragmente recognoscibile din sursele originale. Ar trebui ele tratate ca lucrări derivate (care necesită permisiune legală) sau ca lucrări noi, emergente algoritmic?
Cine deține drepturile de autor în cazul unui conținut generat cu AI?
1. Aceste drepturi aparţin utilizatorului care generează conținutul.
2. Revin companiei care a creat modelul AI.
3. Conținutul generat este o operă neprotejată, fiind considerat fără autor.
Toate aceste opțiuni sunt controversate și, în practică, ridică probleme care afectează atât autorii umani, cât și industria AI în ansamblu.
Sistemul Content ID și provocările aduse de inteligența artificială
Un caz ilustrativ legat de utilizarea neconformă a instrumentelor AI a fost documentat de muzicianul și creatorul de conținut Cameron Gorham (Venus Theory), care a publicat în noiembrie 2024 un videoclip demonstrativ în care Content ID a revendicat automat propria sa lucrare, după ce anterior a încărcat un track similar generat cu AI, pe care l-a validat cu Content ID, într-un experiment controlat.
Succesul unei contestații depinde adesea de evaluări algoritmice sau de echipe de moderare fără pregătire specializată în cazuri de AI generativă. Când sistemele precum Content ID și modelele de AI nu sunt reglementate sau calibrate suficient, ele riscă să submineze însăși ideea de autorat. Astfel, protejarea stilului personal, a „vocii” artistice inconfundabile, devine o provocare juridică și culturală urgentă, mai ales că în ultima vreme chiar au apărut platforme care încurajează copierea stilurilor și monetizarea operelor create cu ajutorul AI. Mai multe detalii despre acest subiect aveți aici.
Care este situația din punct de vedere juridic în România şi în alte ţări?
Legislația română nu recunoaște în mod explicit creația produsă exclusiv de inteligență artificială ca fiind titulară a drepturilor de autor. Prin urmare, în cazul unei opere generate de AI, cine deține drepturile: dezvoltatorul Al, utilizatorul sau nimeni?
În România, drepturile de autor sunt reglementate prin Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, potrivit căreia protecția dreptului de autor se acordă operelor originale, care sunt creații intelectuale personale (art. 1 și art. 3 - "(1) Este autor persoana fizică sau persoanele fizice care au creat opera."). Astfel, dacă un conținut este generat integral de o inteligență artificială, fără intervenție umană semnificativă, nu poate fi considerat operă în sens legal și nu beneficiază de protecție. Această creație este, deci, neprotejată.
Este inteligența artificiala doar un instrument de lucru sau ea este însuși creatorul operei? Potrivit art. 47 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, în cazul contractului de comandă pentru opere viitoare, în lipsa unei clauze contrare, drepturile patrimoniale aparțin autorului”. De exemplu, la comandarea unui tablou autor al tabloului rămâne pictorul. Indiferent de specificațiile formulate de client, în lipsa unor clauze specifice contrare, pictorul este cel care creează și care va deține inițial drepturile patrimoniale asupra tabloului.
Același lucru se întâmplă și în cazul inteligenței artificiale cu o deosebire esențială: inteligența artificială nu este o persoană.
O altă problemă se referă la obținerea drepturilor de autor pentru conținutul folosit la antrenarea inteligențelor artificiale.
Pe plan european, Directiva UE 2019/790 privind drepturile de autor și drepturile conexe pe piața unică digitală (Directiva DSM) introduce noi măsuri tehnice pentru protejarea operelor pe platformele digitale, inclusiv obligații privind detectarea și gestionarea conținutului protejat.
Pe de altă parte, Regulamentul UE nr. 1689/2024 de stabilire a unor norme armonizate privind inteligența artificială (Ai Act), aplicabil din 2 august 2026, nu se axează pe drepturile de autor, dar are un scop mai larg legat de siguranța, transparența și responsabilitatea în utilizarea AI.
Furnizorii de AI trebuie să asigure un sistem de control și auditabilitate cu privire la conținut, inclusiv în cazurile unor presupuse încălcări ale drepturilor de proprietate. De exemplu, codurile de bune practici vor trebui să ofere un nivel adecvat de detaliere a rezumatului cu privire la conţinutul utilizat pentru antrenare.
Modelele de AI generative de mari dimensiuni, capabile să genereze text, imagini şi alte conţinuturi, prezintă oportunităţi unice de inovare, dar utilzarea acestora ridică și provocări pentru protejarea adecvată a operelor umane originale.
Dezvoltarea şi antrenarea unor astfel de modele necesită acces la volume mari de text, imagini, materiale video şi alte date.
Astfel, orice cu anumite excepţii justificate utilizarea unui conţinut protejat prin drepturi de autor necesită autorizare din partea titularului de drepturi în cauză.
În temeiul Directivei (UE) 2019/790, titularii de drepturi pot alege să îşi rezerve drepturile asupra operelor lor sau asupra altor obiecte protejate ale lor pentru a preveni extragerea de text şi de date, cu excepţia cazului în care acest lucru se face în scopul cercetării ştiinţifice. În cazul în care drepturile de neparticipare au fost rezervate în mod expres într-un mod adecvat, furnizorii de modele de AI de uz general trebuie să obţină o autorizaţie din partea titularilor de drepturi dacă doresc să efectueze extragere de text şi de date din astfel de opere.
Potrivit Regulamentului AI, furnizorii care introduc modele de AI de uz general pe piaţa Uniunii trebuie să instituie o politică de respectare a dreptului Uniunii privind drepturile de autor şi drepturile conexe, în special pentru a identifica şi a respecta rezervarea drepturilor exprimată de titularii de drepturi în temeiul articolului 4 alineatul (3) din Directiva (UE) 2019/790.
Aceasta obligaţie se aplică oricărui furnizor care introduce un model de AI de uz general pe piaţa Uniunii, indiferent de jurisdicţia în care au loc actele relevante pentru drepturile de autor care stau la baza antrenării respectivelor modele.
În SUA, analiza drepturilor de autor în contextul creat de AI, procedurile de revendicare și contestație a drepturilor de autor în mediul digital sunt ceva mai avansate.
U.S. Copyright Office a publicat un raport în trei părți despre inteligența artificială care conține concluzii-cheie, relevante pentru regimul drepturilor de autor în SUA:
- Partea 1: Digital Replicas, 31 iulie 2024: analizează problemele juridice legate de replicile digitale ale vocii și înfățișării persoanelor. Recomandă clarificări legislative privind dreptul la imagine, în contextul IA.
- Partea 2 Copyrightability, ianuarie 2025: confirmă că doar creațiile realizate cu implicare umană semnificativă pot fi protejate prin copyright. Lucrările generate exclusiv de inteligența artificială nu sunt eligibile pentru protecția prin drepturi de autor.
Concluzia Oficiului este că rezultatele AI generative pot fi protejate doar dacă există o contribuție creativă semnificativă din partea unui autor uman, cum ar fi prezența unei opere umane perceptibile în creația AI sau intervenția creativă în aranjarea ori modificarea rezultatelor generate de inteligența artificială. Simpla furnizare a unor comenzi sau prompturi către AI nu este suficientă. De asemenea, utilizarea AI ca instrument de asistență în procesul de creație sau includerea unor fragmente generate de AI într-o operă umană mai amplă nu afectează eligibilitatea acesteia pentru protecția drepturilor de autor.
- Partea 3 Training AI, mai 2025: în pre-publicare; se va referi la legalitatea utilizării operelor protejate în procesul de antrenare a inteligenţelor artificiale, acel ”fair use” sub care companiile de AI vor să se pună la adăpost de revendicările proprietarilor drepturilor de autor asupra conținutului imens folosit la antrenarea inteligențelor artificiale.
Partea a II-a aduce, de asemenea, o contribuție valoroasă prin prezentarea abordărilor internaționale, cu privire la problematica protecției drepturilor de autor asupra operelor create cu ajutorul AI. În raport se arată că majoritatea țărilor concluzionează că recunoașterea drepturilor de autor presupune, în mod esențial, existența unei contribuții umane.
Astfel, se arată că în Coreea de Sud, Comisia Coreeană pentru Drepturi de Autor și Ministerul Culturii au emis în 2023 un ghid intitulat „Ghid privind AI Generativ și Drepturile de Autor”, în care explică că „doar o persoană fizică poate deveni autor” și că „înregistrarea drepturilor de autor pentru un produs al AI este imposibilă dacă un om nu a contribuit creativ la forma expresivă.” Ghidul coreean a notat că „dacă un om a efectuat lucrări suplimentare asupra produsului AI, cum ar fi modificări, adăugiri sau ștergeri, doar partea care a suferit aceste schimbări este protejabilă prin drepturi de autor.” De asemenea, se menționează că un autor poate înregistra o operă ca o compilație dacă a selectat și a rearanjat creativ produsul AI.
În Japonia, Subdiviziunea pentru Drepturi de Autor a Consiliului Cultural a publicat în mai 2024 un rezumat al ghidurilor intitulat „Înțelegerea Generală asupra AI și a Drepturilor de Autor în Japonia”. Aceste ghiduri explică că eligibilitatea pentru drepturi de autor a conținutului generat de AI va fi determinată de la caz la caz, luând în considerare următorii factori: (1) cantitatea și conținutul instrucțiunilor și prompturilor oferite AI-ului de către utilizator; (2) numărul de încercări de generare; (3) selecția făcută de utilizator dintre multiplele materiale generate; și (4) eventualele adăugiri și corecții ulterioare realizate de om asupra operei generate de AI.
Se arată că în China Curtea de Internet din Beijing a evaluat în 2023 argumentele într-un caz de încălcare a drepturilor de autor implicând o operă generată de AI, pornind de la premisa că protecția prin drepturi de autor necesită un autor uman. Curtea a decis că o imagine creată cu Stable Diffusion este protejată prin legea drepturilor de autor din China și că persoana care a folosit AI pentru a crea imaginea este autorul. Potrivit instanței, selecția a peste 150 de prompturi combinate cu ajustările și modificările ulterioare demonstrează că imaginea este rezultatul „realizărilor intelectuale” ale autorului, reflectând expresia sa personalizată.
Despre Uniunea Europeană se menționează un acord al majorității statelor membre, care consideră că legislația actuală este adecvată pentru a proteja operele AI, protecție care poate fi reținută doar dacă contribuția umană este semnificativă. Operele generate exclusiv de AI fără intervenție creativă umană nu pot fi protejate. Dovada contribuției umane trebuie să arate un input creativ relevant în procesul de generare a operei. Pe baza unei raționări similare, în 2024, o instanță din Cehia a decis că un instrument AI nu poate fi autorul unei opere protejate prin drepturi de autor.
În privința Regatului Unit, raportul concluzionează că o lege mai veche protejează operele generate de calculator în absența unui autor uman, atribuind autoratul persoanei care a făcut aranjamentele necesare pentru creare. UKIPO (UK Intellectual Property Office) a analizat dacă această lege trebuie schimbată odată cu dezvoltarea AI-ului, dar nu a luat încă o decizie definitivă, fapt cauzat şi de consultările iniţiate de guvernul Regatului Unit.
De asemenea se arată că mai multe țări din cadrul Commonwealth, precum Hong Kong, India și Noua Zeelandă, au prevederi similare cu Regatul Unit, dar nu este clar cum se vor aplica acestea în contextul AI.
Cu privire la situația din Canada se arată că o revizuire a Legii drepturilor de autor din 2021 a recunoscut lipsa de claritate privind autoratul operelor generate de AI și că la acel moment Parlamentul canadian se afla în procesul de consultare și elaborare a unor soluții.
În ceea ce privește statul Australia, raportul arată că există îngrijorări oficiale privind claritatea protecției drepturilor de autor pentru opere create cu ajutorul AI, dar că nu s-au luat măsuri concrete.
Prin aceste ghiduri și analize comparate, SUA oferă un exemplu de bună practică, monitorizând constant evoluțiile internaționale și evaluând soluțiile adoptate în alte jurisdicții ca bază pentru decizii interne bine fundamentate. O abordare similară ar putea fi utilă și în România, pentru actualizarea cadrului normativ, prin corelarea cu tendințele globale și adaptarea la provocările tot mai complexe ale creației asistate de AI.
Ce spune jurisprudența la nivel internațional cu privire la protecția drepturilor de autor în fața fenomenului AI?
Thaler (Appellant) v Comptroller-General of Patents, Designs and Trademarks
În UK Legea engleză privind drepturile de autor (CDPA 1988, Secțiunea 9(3)) consideră drept „autor” persoana care ia măsurile necesare pentru crearea operei generate de calculator. Dar interpretarea devine ambiguă când AI operează cu intervenție umană minimă.
În cauza Thaler (Appellant) v Comptroller-General of Patents, Designs and Trademarks (Respondent) ,Curtea Supremă a Regatului Unit a decis că o mașină cu inteligență artificială, cunoscută sub numele DABUS, nu poate fi numită inventator pentru o cerere de brevet în temeiul Legii brevetelor din 1977. Instanța a confirmat decizia conform căreia Dr. Thaler, proprietarul DABUS, nu avea dreptul să numească inteligența artificială drept inventator și că cererile de brevet vor fi considerate retrase.
O instanță federală din California a respins majoritatea acuzațiilor aduse de un grup de autori care susțineau că OpenAI a folosit operele lor protejate pentru a antrena ChatGPT, pe motiv că autorii nu au putut dovedi o similaritate substanțială între lucrările Chat GPT și operele lor și nici că OpenAI a modificat intenționat date privind drepturile de autor(CMI).
Getty Images a dat în judecată Stability AI, acuzând-o că a folosit ilegal milioane de imagini protejate prin drepturi de autor ale Getty pentru a antrena modelul Stable Diffusion, încălcând prin imaginile generate inclusiv mărcile lor comerciale.
Stability AI a încercat să respingă cazul printr-o hotărâre sumară dar instanța a decis că dosarul trebuie să fie judecat, marcând un caz-cheie privind drepturile de autor în AI.
Artists v. Stability AI, Midjourney, and DeviantArt
Este un proces colectiv intentat la Curtea Districtuală a SUA pentru Districtul de Nord din California, care implică 10 artiști vizuali care dau în judecată Stability AI și alte companii. Reclamanții susțin că pârâții au utilizat în mod abuziv operele lor protejate de drepturi de autor pentru a antrena sisteme de inteligență artificială generativă, în special Stable Diffusion și alte generatoare similare de imagini bazate pe inteligență artificială.
Procesul este încă în desfășurare, nefiind transat definitiv. Instanțele analizează în continuare aspectele complexe legate de utilizarea operelor protejate de drepturi de autor pentru antrenarea modelelor AI și dacă imaginile generate de aceste modele încalcă drepturile artiștilor.
În esență, disputa juridică se concentrează pe două întrebări-cheie:
Poate antrenamentul AI să includă opere protejate prin drepturi de autor fără consimțământ?
Sunt imaginile generate de AI o încălcare a drepturilor de autor care afectează mijloacele de trai și libertatea creativă a artiștilor?
Programatori vs. GitHub (Copilot IP Litigation)
Un grup de dezvoltatori a dat în judecată GitHub, Microsoft și OpenAI, susținând că GitHub Copilot – un asistent de programare bazat pe inteligență artificială, care oferă sugestii automate de cod – a reutilizat cod open-source fără respectarea licențelor, fără atribuire și cu potențială încălcare a prevederilor DMCA. Instanța federală din California a respins majoritatea acuzațiilor, inclusiv cele privind drepturile de autor și încălcarea DMCA, constatând că nu a fost dovedită o similitudine suficientă cu lucrările originale. În continuare sunt analizate doar două capete de acuzare: încălcarea licențelor open-source și a contractelor.
Concord Music Group, Inc. v. Anthropic PBC (5:24-cv-03811)
Universal Music Publishing Group, Concord Music Group, și ABKCO au dat în judecată la Curtea Federeală din Tennesseee Anthropic, dezvoltatorul chatbot-ului Claude, susținând că acesta a folosit versuri protejate prin drepturi de autor în procesul de antrenare. Anthropic susține că utilizarea este acoperită de doctrina „fair use” (utilizării loiale) și că există măsuri pentru a preveni reproducerea exactă a versurilor.
Potrivit hollywoodreporter.com în centrul procesului, intentat la Tribunalul Federal din Tennessee în 2023, se află acuzațiile conform cărora Anthropic a copiat versuri de la artiști precum Katy Perry, Rolling Stones și Beyoncé pentru a-și construi modelul de inteligență artificială. Când a fost întrebat care sunt versurile piesei „Roar” a lui Perry, de exemplu, chatbot-ul cu inteligență artificială al companiei, Claude, a furnizat o copie aproape identică a versurilor din piesă.
Preventiv s-a ajuns la un acord parțial, validat de instanță, pentru luarea unor măsuri de protecție („balustrade”) pentru a-l împiedica pe Claude să genereze rezultate care încalcă drepturile de autor ale reclamanților.