CJUE: Orientarea sexuală nu poate fi un motiv de refuz al încheierii unui contract cu un lucrător care desfășoară o activitate nesalariată

Orientarea sexuală nu poate fi un motiv de refuz al încheierii unui contract cu un lucrător care desfășoară o activitate nesalariată, se arată într-o opinie a unuia dintre avocații generali al Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE). Potrivit comunicatului de presă, un lucrător care desfășoară o activitate nesalariată a prestat servicii de editare pentru un post public de televiziune polonez timp de șapte ani pe baza unor contracte succesive pe termen scurt. În decembrie 2017, el și partenerul său au publicat pe Youtube un videoclip al unei piese muzicale de Crăciun prin care se urmărea promovarea toleranței față de cuplurile de același sex. La scurt timp după publicarea acestui videoclip, postul de televiziune l-a informat pe lucrător că a încetat contractul său în curs și că nu va mai fi încheiat un nou contract. Considerând că postul de televiziune a luat aceste decizii din cauza orientării sale sexuale, lucrătorul care desfășoară o activitate nesalariată a introdus o acțiune în despăgubire la Tribunalul Districtual al capitalei Varșovia. Această instanță poloneză a întrebat în esență Curtea de Justiție dacă Directiva de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă este aplicabilă unui astfel de caz în sensul că se opune legislației poloneze care permite refuzul de a încheia un contract cu un lucrător care desfășoară o activitate nesalariată din cauza orientării sexuale a acelei persoane. În concluziile publicate, doamna avocată generală Tamara Ćapeta consideră că directiva acoperă situația unui refuz de semnare a unui contract cu un lucrător care desfășoară o activitate nesalariată din cauza orientării sale sexuale. Potrivit acesteia, libertatea de a alege o parte contractantă nu poate constitui un temei util pentru justificarea discriminării pe motiv de orientare sexuală. În primul rând, directiva se referă în mod explicit la condițiile de acces atât la încadrare în muncă, cât și la activități nesalariate. Se amintește că, prin faptul că directiva acoperă domeniul „încadrării în muncă și al muncii”, ea urmărește să asigure posibilitatea cetățenilor de a-și valorifica potențialul și de a-și câștiga mijloacele de subzistență oferindu-și munca. Ceea ce este important pentru aplicarea acestei directive este că o persoană își oferă munca personală, indiferent de forma legală sub care este prestată această muncă. Din acest motiv, doamna avocată generală consideră că noțiunea de „activități nesalariate” nu exclude furnizarea de bunuri și servicii dacă prestatorul își oferă munca personală pentru a-și câștiga mijloacele de subzistență. În al doilea rând, doamna avocată generală consideră că „condițiile de acces la activități nesalariate” vizează împrejurări sau fapte a căror existență trebuie stabilită în mod imperativ pentru ca o persoană să poată obține o anumită muncă în calitate de lucrător care desfășoară activități nesalariate. În cazul în care posibilul destinatar al serviciilor unui lucrător care desfășoară activități nesalariate condiționează accesul la un loc de muncă sau la o anumită muncă în sensul ca persoana respectivă să nu fie homosexuală, o persoană cu o astfel de orientare sexuală nu poate obține respectiva muncă. În consecință, refuzul de a încheia un contract individual de prestări de servicii cu un lucrător care desfășoară activități nesalariate din cauza orientării sexuale a respectivei persoane intră sub incidența expresiei „condițiile de acces la activități nesalariate”. De asemenea, este aplicabilă nu numai prevederea directivei care se referă la „condițiile de acces la activități nesalariate” al lucrătorului care desfășoară activități nesalariate respectiv, ci și prevederea referitoare la încetarea raportului contractual din cauza orientării sale sexuale. Directiva se opune legislației poloneze care permite operatorilor economici să ia în considerare orientarea sexuală pentru alegerea unei părți contractante. Nefiind necesară pentru protecția libertății celorlalți într-o societate democratică, această legislație nu intră în sfera posibilelor excepții de la directiva menționată. Doamna avocată generală accentuează faptul că libertatea de a alege o parte contractantă poate fi restrânsă în mod legitim în scopul protecției altor valori importante într-o societate democratică, cum ar fi egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă. Directiva garantează în mod specific această valoare, fără a afecta esența libertății de a alege o parte contractantă. Astfel, operatorii economici au posibilitatea de a alege persoana cea mai potrivită pentru o muncă pe baza motivelor care sunt relevante pentru munca respectivă. Directiva îndeplinește și cerințele de proporționalitate, întrucât este adecvată și necesară pentru realizarea obiectivului său care vizează o societate lipsită de discriminare pe motivele interzise în domeniul încadrării în muncă și al ocupării forței de muncă. Egalitatea pe care o urmărește directiva poate fi atinsă numai dacă nimeni dintre cei care au nevoie de munca unei alte persoane nu ia în considerare una dintre caracteristicile interzise de directivă. Instanța de trimitere trebuie să înlăture legislația poloneză în discuție, întrucât se opune protecției dreptului de a nu fi discriminat pe baza orientării sexuale, garantat de directivă. Rapid actualizată, platforma Indaco Lege5 este instrumentul ideal pentru urmărirea modificărilor legislative, consultarea doctrinei sau informații despre companii.