La data de 9 septembrie 2026, Tribunalul Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre de o importanță majoră în materie de politică externă și de securitate comună, respingând în totalitate acțiunea formulată de omul de afaceri Roman Arkadyevich Abramovich împotriva Consiliului Uniunii Europene. Prin hotărârea pronunțată în cauza T-358/25, instanța europeană a validat actele adoptate de Consiliu, menținând astfel măsurile restrictive instituite împotriva acestuia.
Miza acestui dosar transcende situația individuală a reclamantului, vizând însăși arhitectura juridică a sancțiunilor economice impuse de Uniunea Europeană în contextul războiului din Ucraina. Decizia confirmă prelungirea perioadei de aplicare a măsurilor de înghețare a fondurilor și a interdicției de intrare sau tranzit pe teritoriul statelor membre până la 15 septembrie 2025 și, ulterior, până la 15 martie 2026.
Abordând problema printr-o grilă de analiză contradictorie, cazul ridică o dilemă aparentă: poate un investitor, care se declară minoritar și pasiv într-o companie tranzacționată internațional, să fie considerat un pilon de sprijin pentru politicile unui stat agresor? Tribunalul a demonstrat că influența economică structurală primează în fața lipsei unei implicări operaționale directe. Astfel, s-a stabilit că sancțiunile nu necesită demonstrarea unei complicități active, ci se fundamentează pe importanța sistemică a sectoarelor economice controlate.
Contextul problemei
Istoricul sancțiunilor europene reflectă o evoluție clară a strategiei de presiune economică. Măsurile inițiale au fost instituite în anul 2014, vizând acțiunile care subminau sau amenințau integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei. Ulterior atacului lansat de Rusia la 24 februarie 2022, Consiliul a extins masiv sfera de aplicare a acestor măsuri, vizând lideri de afaceri ale căror activități generează venituri substanțiale pentru guvernul rus. Numele lui Roman Abramovich, cetățean cu naționalitate rusă, israeliană și portugheză, a fost inclus pe aceste liste la 15 martie 2022.
În spațiul public, persistă mitul conform căruia sancțiunile europene necesită dovezi indubitabile ale unei finanțări directe a efortului de război sau a unei prietenii personale cu liderii politici. Documentele juridice demontează această confuzie. Criteriul "g" din deciziile Consiliului a fost modificat succesiv pentru a acoperi două direcții distincte:
* Femeile și bărbații de afaceri influenți care exercită activități în Rusia.
* Persoanele care au o activitate în sectoare economice care furnizează o sursă substanțială de venituri guvernului Federației Ruse.
Reclamantul a invocat o excepție de nelegalitate împotriva acestui criteriu modificat, susținând că a fost instituit un sistem de prezumție irefragabilă de interdependență între oamenii de afaceri și guvernul rus, independent de comportamentul lor personal. S-a argumentat că, spre deosebire de regimul sancțiunilor vizând Siria, Consiliul ar utiliza oamenii de afaceri ca simple instrumente de presiune indirectă.
Tribunalul a respins această teză, clarificând că nu este vorba despre o prezumție de vinovăție, ci despre o evaluare obiectivă a puterii economice. Modificarea criteriului a urmărit lărgirea sferei persoanelor vizate tocmai pentru a maximiza presiunea asupra autorităților ruse, exploatând influența pe care acești actori o pot exercita, datorită poziției lor economice, asupra decidenților politici. Astfel, apartenența la categoria "oamenilor de afaceri influenți" constituie un criteriu autonom și suficient.
Mecanismul de funcționare
Pentru a înțelege fundamentul hotărârii, este necesară decriptarea aprofundată a raționamentului instanței pe mai multe paliere procedurale și de fond.
1. Procedura Decizională a Consiliului și Grupurile de Lucru
Un argument central al reclamantului a fost încălcarea formelor substanțiale, prin afirmația că măsurile ar fi fost adoptate de facto de către instanțele pregătitoare ale Consiliului. S-a reclamat implicarea Comitetului Reprezentanților Permanenți (Coreper) și a grupurilor de lucru "Europa de Est și Asia Centrală" (COEST) și "Consilieri pentru relații externe" (RELEX).
Tribunalul a statuat următoarele elemente tehnice:
* Consiliul s-a bazat pe lucrările pregătitoare (travaux préparatoires) pentru a lua decizia finală, ceea ce este conform cu regulamentele interne.
* Implicarea grupurilor de experți are scopul de a simplifica luarea deciziei de către Consiliu.
* Această metodologie nu semnifică o renunțare la puterea decizională sau o delegare nelegală a acesteia către organismele pregătitoare.
* Proiectele de acte au fost examinate de Coreper și adoptate formal de Consiliu, adesea prin procedură scrisă sau ca puncte "A" (adoptate fără dezbatere), validând analizele instanțelor pregătitoare.
2. Definirea și Aplicarea Criteriului de Influență Economică
Reclamantul a contestat calitatea sa de "om de afaceri influent" (primul volet al criteriului "g") și pe cea de participant într-un sector cu venituri substanțiale (al treilea volet). S-a argumentat că deține doar o participație minoritară și pasivă în Evraz plc, o societate cotată la Londra, și o participație de aproximativ 2,5% în compania Norilsk Nickel, fără a avea funcții de conducere.
Analiza Tribunalului a relevat o realitate corporativă diferită, bazată pe date concrete:
* Reclamantul este acționarul principal al grupului Evraz, deținând 28,64% din capital.
* Grupul Evraz este unul dintre principalii actori din sectoarele siderurgic și minier din Rusia.
* Acționariatul îi conferă dreptul de a numi până la trei administratori în consiliul de administrație format din unsprezece membri, reflectând un control structural, chiar dacă acest drept nu ar fi fost exercitat recent.
* Evraz produce 28% din roțile de cale ferată și 97% din șinele din Rusia.
* În anul 2021, veniturile Evraz din activități siderurgice s-au ridicat la 12,5 miliarde de dolari SUA, reprezentând 66,3% din veniturile anuale ale grupului.
* Compania Norilsk Nickel este un producător mondial de top de paladiu și un operator major pe piața nichelului rafinat.
Aceste elemente demonstrează o prezență economică masivă și incontestabilă, care alimentează, direct sau indirect, capacitatea guvernului de a-și susține politicile.
3. Proporționalitatea Măsurilor și Drepturile Fundamentale
Un alt unghi de atac a vizat încălcarea principiului proporționalității și a demnității umane (articolul 1 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene). Reclamantul a susținut că este instrumentalizat din cauza notorietății sale mediatice și sportive, fiind vizat independent de comportamentul său. De asemenea, s-au formulat critici vizând încălcarea articolelor 7, 8 și 41 din Cartă (dreptul la un proces echitabil, viață privată), argumente pe care instanța le-a respins ca inadmisibile din cauza lipsei de claritate și precizie în formulare.
Instanța a subliniat că măsurile respectă "esența" drepturilor fundamentale. Decizia de a viza lideri de afaceri este proporțională și adecvată obiectivului major de a promova o soluționare pașnică a crizei din Ucraina. Tribunalul a menționat că includerea pe liste nu s-a făcut din dorința de a exploata notorietatea publică a persoanei, ci exclusiv pe baza importanței deținerilor sale de capital.
* Testarea unor scenarii opuse oferă claritate asupra impactului practic. S-a invocat o situație descrisă ca "inextricabilă", un aparent efect de înghețare permanentă. Reclamantul a arătat că, deși scopul sancțiunilor este teoretic determinarea unei schimbări de comportament, el se află în imposibilitatea materială și juridică de a-și vinde acțiunile la Evraz pentru a ieși de sub incidența criteriilor.
Blocajul invocat ar fi fost cauzat de legislația din Regatul Unit și de refuzul unor entități precum Computershare de a elibera certificatele de acțiuni către Euroclear, coroborat cu lipsa unei autorizații din partea autorității britanice competente (OFSI). Din perspectivă analitică, reclamantul a susținut că interacțiunea cumulată a sancțiunilor britanice și europene generează o capcană juridică disproporționată.
Tribunalul a analizat această contradicție și a separat riguros competențele jurisdicționale:
Dificultățile privind cedarea acțiunilor derivă din aplicarea dreptului societăților din Regatul Unit și a sancțiunilor impuse de acest stat terț.
Sistemul european de sancțiuni este autonom.
Dreptul Uniunii Europene nu interzice unor companii precum Euroclear să furnizeze un simplu certificat de deținere de acțiuni.
Elementele probatorii aduse, inclusiv un aviz juridic independent solicitat de reclamant, au fost considerate cu valoare probantă limitată, nefiind susținute de refuzuri oficiale și definitive din partea instituțiilor britanice care să ateste imposibilitatea absolută a vânzării.
Un alt element de impact major a vizat libertatea de circulație. Având și cetățenie portugheză, reclamantul a invocat faptul că interdicția de a călători în alte state membre (26 din 27 de state) îi încalcă drepturile aferente cetățeniei Uniunii Europene, dând ca exemplu un incident în care autoritățile luxemburgheze i-au refuzat intrarea pentru a participa la o audiere anterioară la Tribunal. Instanța a explicat că Politica Externă și de Securitate Comună (PESC) permite restrângerea libertății de circulație atunci când este proporțională, iar regimul include excepții clare (de exemplu, pentru rațiuni umanitare urgente) și mecanisme de revizuire periodică, nefiind o privare permanentă de drepturi. Orice dificultate în interpretarea excepțiilor la nivel național trebuie rezolvată de instanțele naționale, care pot sesiza Curtea de Justiție.
Cererea subsidiară de despăgubiri, prin care se solicita suma provizorie de 1.000.000 de euro pentru pretinsul prejudiciu moral suferit ca urmare a atingerii aduse reputației, a fost respinsă de plano. Odată ce condiția existenței unei încălcări suficient de caracterizate a unei norme de drept a căzut, responsabilitatea extracontractuală a Uniunii nu a putut fi angajată.
Perspective
Prin hotărârea pronunțată, Tribunalul a validat în integralitate actele adoptate de Consiliul Uniunii Europene în martie și septembrie 2025, respingând acțiunea în anulare. Această decizie consolidează instrumentarul juridic al blocului comunitar, demonstrând că deținerile structurale de capital în industrii strategice sunt suficiente pentru a menține regimul de sancțiuni, neutralizând apărările bazate pe statutul de investitor strict pasiv.
Următorul pas procedural permite formularea unui recurs. Acest recurs, limitat exclusiv la chestiuni de drept, poate fi introdus la Curtea de Justiție a Uniunii Europene în termen de două luni și zece zile de la notificarea deciziei. Până la o eventuală decizie contrară, arhitectura sancțiunilor rămâne intactă, transmițând un semnal ferm mediului de afaceri globalizat cu privire la consecințele interdependenței cu guvernele vizate de măsuri restrictive.
Pentru mai multe detalii a se vedea si:
Hotărârea Tribunalului în cauza T-358/25.
Comunicatul CJUE,
Regulamentul (UE) 2023/1089 al Consiliului din 5 iunie 2023 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 269/2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei
Decizia (PESC) 2023/1094 a Consiliului din 5 iunie 2023 de modificare a Deciziei 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei