Curtea de Justiție a Uniunii Europene a clarificat recent1, o problemă importantă privind asigurările auto: dreptul european nu interzice victimelor accidentelor rutiere să își cesioneze drepturile de despăgubire către companii specializate în recuperarea creanțelor.
1. Hotărârea Curții în cauza C-277/25 | Helpfind Funding și alții
Potrivit comunicatului nr. 92/2026 al CJUE, în Polonia, mai multe persoane ale căror vehicule au fost avariate în accidente rutiere au primit despăgubiri de la companiile de asigurări ale persoanelor responsabile de acele accidente. Acestea au considerat că sumele primite nu au remediat integral prejudiciul lor material și, prin urmare, și-au cesionat drepturile la despăgubire unor companii specializate în recuperarea creanțelor, în schimbul unei plăți. Mai exact, diferența dintre valoarea estimată a despăgubirii integrale pentru prejudiciul material cauzat printr-un accident de autovehicul și despăgubirea plătită de compania de asigurări persoanei care a suferit acel prejudiciu.
Acești profesioniști au acționat apoi în justiție asigurătorii respectivi. Instanța poloneză sesizată cu aceste litigii a adresat Curții de Justiție o întrebare preliminară pentru a afla dacă Directiva 2009/103/CE privind asigurarea auto împiedică o astfel de cesiune a dreptului la despăgubire.
Curtea a răspuns negativ la această întrebare.
Ea a notat că directiva urmărește să asigure protecția victimelor accidentelor rutiere și să garanteze acoperirea obligatorie a răspunderii civile auto. Potrivit curții, sfera acestei protecții se extinde, prin urmare, la persoanele clasificate drept „părți prejudiciate” în sensul articolului 1 alineatul (2) din Directiva 2009/103.
Curtea a reținut că un profesionist care a dobândit o creanță de despăgubire nu poate fi considerat o „parte prejudiciată”, deoarece drepturile sale nu derivă din dreptul național privind răspunderea civilă, ci dintr-un contract de cesiune încheiat cu o persoană care a suferit un prejudiciu material în urma unui accident rutier.
În consecință, Curtea a subliniat că directiva în cauză nu reglementează nici cesiunea creanțelor de despăgubire, nici calitatea procesuală a persoanelor de a iniția acțiuni în fața instanțelor naționale pentru a solicita plata acestor creanțe. Prin urmare, aceasta nu se opune unei legislații naționale care permite transferul creanțelor de despăgubire și autorizează cesionarul să acționeze în justiție, în nume propriu și pe seama sa, pentru a executa creanțele respective de la acea companie de asigurări.
NOTĂ: O trimitere preliminară permite instanțelor din statele membre, în cadrul litigiilor cu care sunt sesizate, să adreseze Curții de Justiție întrebări cu privire la interpretarea dreptului Uniunii Europene sau la validitatea unui act al Uniunii Europene. Curtea de Justiție nu soluționează litigiul propriu-zis. Revine instanței naționale sarcina de a soluționa cauza în conformitate cu decizia Curții, care este la fel de obligatorie pentru celelalte instanțe naționale sesizate cu o problemă similară.
Pentru mai multe detalii, a se vedea si Hotărârea Curții în cauza C-277/25 | Helpfind Funding și alții.