Propunere legislativă : scutirea de impozit pe locuința unică de domiciliu
Înapoi la pagina principală •Taxe•19 nov. 2026•Marian Orzata

Propunere legislativă : scutirea de impozit pe locuința unică de domiciliu

Proiectul urmărește reducerea sarcinii fiscale locale pentru proprietarii care dețin o singură locuință în care își au domiciliul și rezidența fiscală.

O propunere legislativă inițiată în Parlament vizează introducerea unei scutiri obligatorii de la impozitul pe clădiri și pe teren pentru locuința unică folosită ca domiciliu de către persoane fizice, prin completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal. Inițiativa, semnată de deputata Ana Marcela Baș din grupul parlamentar S.O.S. România și de alți parlamentari, stabilește un cadru detaliat de condiții, plafoane valorice și de suprafață, precum și o procedură de solicitare bazată pe cerere și declarație autentică, cu aplicare preconizată începând cu anul fiscal 2028.

 În arhitectura actuală a Codului Fiscal, impozitul pe clădiri și impozitul pe teren constituie venituri ale bugetelor locale oare scutirile sunt reglementate distinct.  

Inițiativa propune completarea cadrului existent prin introducerea a două articole noi: articolul 456¹ pentru clădirea folosită ca locuință unică de domiciliu și articolul 464¹ pentru terenul aferent acesteia.

Potrivit propunerii legislative, măsura nu instituie o scutire generală pentru toate proprietățile imobiliare, ci vizează exclusiv locuința situată în România — apartament sau casă — aflată în proprietatea persoanelor fizice și utilizată de acestea ca domiciliu, în condițiile expres prevăzute de textul propus.

De asemenea,  inițiativa leagă eligibilitatea scutiri impozitului de domiciliul la adresa locuinței și de rezidența fiscală în România, potrivit Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal și convenției de evitare a dublei impuneri aplicabile, după caz.

 Mecanismul de funcționare și condițiile propuse

Proiectul de lege construiește un mecanism riguros de verificare a eligibilității, raportat la data de 31 decembrie a anului anterior celui pentru care se solicită scutirea. Toate condițiile trebuie îndeplinite cumulativ de fiecare proprietar sau coproprietar la acea dată de referință.

Condițiile personale și regula proprietății unice

Pentru ca locuința situată în România să beneficieze de scutirea de la impozitul pe clădiri prevăzută la noul articol 456¹, fiecare proprietar sau coproprietar trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

• Să aibă domiciliul la adresa locuinței respective și să fie rezident fiscal în România, conform Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal și convenției de evitare a dublei impuneri aplicabile, după caz.

• Să nu dețină în proprietate exclusivă sau în coproprietate o altă locuință, nici în România și nici în străinătate, la data de 31 decembrie a anului anterior.

• Să nu fi deținut o altă locuință decât cea pentru care se solicită scutirea în ultimii 5 ani anteriori datei de 31 decembrie a anului anterior, cu excepția prevăzută pentru înlocuirea locuinței.

• Locuința și, după caz, terenul aferent să se încadreze în plafoanele de valoare și, pentru case, de suprafață stabilite de lege.

Prin „altă locuință” proiectul înțelege o casă, un apartament sau o altă unitate locativă distinctă deținută în proprietate exclusivă ori în coproprietate, inclusiv dobândită prin moștenire. Deținerea unei cote-părți dintr-o altă locuință este luată în considerare indiferent de mărimea acelei cote.

Excepția pentru înlocuirea locuinței și regimul coproprietății

Proiectul introduce o regulă distinctă pentru situația în care proprietarul își schimbă locuința de domiciliu. Nu se consideră altă locuință, în sensul interdicției de a fi deținut o locuință în ultimii 5 ani, locuința de domiciliu anterioară înstrăinată în vederea înlocuirii acesteia cu locuința pentru care se solicită scutirea, dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiții:

• Perioada de deținere simultană a celor două locuințe nu depășește 12 luni.

• La data de 31 decembrie a anului anterior celui pentru care se solicită scutirea, locuința anterioară este deja înstrăinată, iar celelalte condiții privind lipsa altor locuințe și istoricul de 5 ani sunt respectate.

În cazul coproprietății, scutirea se acordă pentru întreaga locuință numai dacă toți coproprietarii îndeplinesc condițiile prevăzute de articolul 456¹. Dacă unul dintre coproprietari nu îndeplinește aceste condiții, scutirea prevăzută de acest articol nu se acordă nici măcar pentru cotele-părți ale coproprietarilor care le îndeplinesc, însă această regulă nu afectează aplicarea altor scutiri prevăzute de lege.

Plafoanele de valoare, suprafața terenului și cursul de schimb

Limitele valorice și de suprafață propuse reprezintă opțiuni de politică fiscală ale inițiatorilor, iar în expunerea de motive se arată că acestea necesită evaluarea distribuției reale a proprietăților. Scutirea se acordă dacă valoarea de referință nu depășește echivalentul în lei a următoarelor sume:

• 350.000 de euro pentru apartament, inclusiv cota indiviză de teren și părțile comune aferente, fără aplicarea limitelor de suprafață prevăzute pentru case.

• 400.000 de euro pentru casă și terenul aferent, evaluate împreună, cu condiția ca suprafața totală a terenului aferent să nu depășească 500 mp în mediul urban, respectiv 1.500 mp în mediul rural.

Terenul aferent casei este definit ca terenul deținut de proprietarii casei, înscris în aceeași carte funciară cu casa sau, dacă este înscris distinct, terenul alăturat folosit împreună cu aceasta ca locuință.

Valoarea de referință este stabilită de organul fiscal local pe baza studiului de piață privind valorile minime ale proprietăților imobiliare administrat de camera notarilor publici competentă teritorial, valabil la data de 1 ianuarie a anului fiscal pentru care se solicită scutirea. Se utilizează categoria, suprafețele și coeficienții prevăzuți de studiu pentru imobilul respectiv, fără a se solicita un raport individual de evaluare pe cheltuiala contribuabilului. Pentru plafonul casei se însumează valorile de referință ale casei și terenului, fără dubla contabilizare a terenului inclus în valoarea casei.

Dacă studiul de piață nu conține date suficiente pentru identificarea valorii de referință, organul fiscal solicită clarificări camerei notarilor publici, iar până la lămurirea situației cererea nu poate fi respinsă exclusiv pentru lipsa unei evaluări individuale, termenul de soluționare aplicându-se potrivit Codului de procedură fiscală. Echivalentul în lei al plafoanelor de 350.000 și 400.000 de euro se determină pe baza cursului de schimb comunicat de Banca Națională a României în ultima zi lucrătoare anterioară datei de 1 octombrie a anului precedent anului fiscal (sau la cursul comunicat pentru 1 octombrie, dacă este cazul).

Procedura, termenele, modificările și scutirea pe teren

Scutirea se acordă la cererea depusă la organul fiscal local competent, însoțită de documentele care dovedesc dreptul de proprietate, domiciliul și rezidența fiscală, precum și de declarația autentică pe propria răspundere a fiecărui proprietar privind îndeplinirea condițiilor referitoare la celelalte locuințe. Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, declarația este dată în condițiile legii de reprezentantul legal ori cu încuviințarea acestuia. Organul fiscal nu solicită documente pe care le deține sau le poate obține legal prin schimb de informații între autorități.

Cererea se depune până la data de 31 martie inclusiv a anului pentru care se solicită scutirea, iar cererile depuse ulterior se soluționează pentru anul fiscal următor, dacă sunt îndeplinite condițiile legale. Odată acordată, scutirea se menține pentru anii următori fără o nouă cerere anuală, cât timp sunt îndeplinite condițiile legale, organul fiscal putând verifica menținerea acestora.

Proprietarii au obligația de a comunica organului fiscal orice modificare care afectează condițiile de acordare în termen de 30 de zile de la producerea acesteia. Modificările intervenite în cursul anului produc efecte de la 1 ianuarie a anului următor, cu excepția cazului în care la data de referință condițiile nu erau îndeplinite. Stabilirea, corectarea și recuperarea obligațiilor fiscale și a accesoriilor se realizează potrivit Codului de procedură fiscală, iar decizia organului fiscal poate fi contestată potrivit legii. Scutirea nu se cumulează pentru aceeași obligație fiscală cu alte scutiri aplicabile aceluiași imobil, dar proprietarul poate beneficia de un alt temei legal de scutire, în condițiile acestuia.

Prin noul articol 464¹, același regim se extinde asupra impozitului pe teren: este scutit terenul aferent casei eligibile, în limitele de suprafață și valoare prevăzute la articolul 456¹, precum și cota indiviză de teren aferentă apartamentului eligibil, vizând doar terenul sau cota deținută de proprietarii locuinței, cu aplicarea corespunzătoare a regulilor privind cererea, condițiile, termenele, verificarea, încetarea și celelalte scutiri legale.

Impactul bugetar si analiza juridica

Din perspectivă bugetară și administrativă, expunerea de motive atrage atenția că măsura diminuează veniturile bugetelor locale și poate genera costuri de administrare, fără ca impactul să poată fi cuantificat credibil în lipsa datelor autorităților. În expunerea de motive se subliniază că evaluarea și, după caz, fișa financiară se solicită Guvernului în cadrul procedurii parlamentare, iar documentul de motivare nu le substituie. De asemenea, se precizează că nu se afirmă un impact bugetar nul și nu se instituie prin această lege un transfer compensatoriu de la bugetul de stat cu cuantum și sursă neidentificate.

Sub aspect juridic, soluția este analizată prin raportare la Constituția României — în special la articolele 16, 44, 56 și 139 — precum și la autonomia locală și la dreptul Uniunii Europene. Expunerea de motive evidențiază că elemente precum condiția rezidenței fiscale, regula aplicabilă tuturor coproprietarilor, declarația autentică, limitele valorice și de suprafață și perioada de cinci ani necesită o examinare concretă de proporționalitate și nediscriminare, simplul fapt că regulile sunt formulate general nefiind suficient pentru a garanta constituționalitatea sau compatibilitatea europeană.

Impactul practic și analiza de caz

Aplicarea acestor reguli în viața de zi cu zi a proprietarilor și în activitatea administrațiilor fiscale locale poate produce situații foarte diferite, în funcție de structura proprietății și de istoricul imobiliar.

• Scenariul apartamentului de domiciliu cu cotă indiviză și rezidență fiscală în România: Un contribuabil persoană fizică deține un apartament în România, are domiciliul la acea adresă, este rezident fiscal în România, nu deține și nu a deținut în ultimii 5 ani alte locuințe, iar valoarea de referință din grila notarială (inclusiv cota indiviză de teren și părțile comune) se situează sub echivalentul în lei a 350.000 de euro. Dacă depune cererea până la 31 martie în primul an de aplicare, însoțită de actele doveditoare și de declarația autentică, beneficiază de scutire atât la impozitul pe clădire, cât și la impozitul pe cota indiviză de teren, fără a mai depune cerere în anii următori cât timp condițiile rămân neschimbate.

• Scenariul casei din mediul rural cu teren peste limita de 1.500 mp: Un proprietar deține o casă de domiciliu într-o comună, cu o valoare cumulată a casei și terenului sub plafonul de 400.000 de euro, dar terenul aferent are 2.200 mp. Deși valoarea se încadrează sub pragul financiar, suprafața terenului depășește limita de 1.500 mp stabilită pentru mediul rural, astfel încât încadrarea în limitele prevăzute la articolul 456¹ este afectată de depășirea suprafeței maxime.

• Scenariul coproprietății între soți sau rude: Doi coproprietari dețin împreună o locuință de domiciliu. Dacă unul dintre ei deține o cotă-parte dintr-o altă locuință — chiar și o cotă minoră dobândită prin moștenire — sau nu îndeplinește condițiile privind domiciliul, rezidența fiscală ori istoricul de 5 ani, scutirea prevăzută la articolul 456¹ nu se acordă nici pentru cota-parte a celuilalt coproprietar care îndeplinește toate condițiile, deși rămâne deschisă posibilitatea verificării altor temeiuri legale de scutire.

• Scenariul înlocuirii locuinței în mai puțin de 12 luni: Un proprietar își vinde vechea locuință de domiciliu și cumpără o nouă locuință, păstrându-le simultan timp de 8 luni, iar la 31 decembrie a anului anterior anului fiscal pentru care cere scutirea vechea locuință este deja înstrăinată. Încadrarea simultană în termenul de 12 luni și vânzarea imobilului anterior până la data de referință permit evitarea calificării locuinței anterioare drept „altă locuință” în sensul regulii celor 5 ani, cu condiția respectării celorlalte cerințe.

• Scenariul costurilor administrative și al lipsei datelor notariale: Pentru contribuabili, obținerea unei declarații autentice pe propria răspundere implică demersuri și costuri notariale, menționate expres în expunerea de motive. Pentru primării, verificarea istoricului de 5 ani — inclusiv a eventualelor dețineri din străinătate — și calculul valorii de referință din studiile notariale pot presupune proceduri administrative suplimentare, iar dacă studiul notarial nu oferă date suficiente, organul fiscal trebuie să ceară clarificări camerei notarilor publici fără a respinge cererea doar pentru lipsa unei evaluări individuale plătite de contribuabil.

Concluzii și perspective

Pe termen lung, propunerea legislativă urmărește să contureze un regim fiscal mai favorabil pentru locuința unică de domiciliu, dar îl condiționează de criterii stricte de unicitate, domiciliu, rezidență fiscală, plafoane valorice și de suprafață, precum și de o procedură formală bazată pe declarație autentică și actualizare la 30 de zile de la orice modificare.

Următorii pași instituționali presupun parcurgerea procedurii parlamentare — unde expunerea de motive indică necesitatea solicitării evaluării și, după caz, a fișei financiare din partea Guvernului, precum și analiza impactului pe unități administrativ-teritoriale pentru anul curent și următorii cinci ani —, iar în cazul adoptării și publicării legii, Guvernul are la dispoziție 90 de zile pentru a modifica și completa Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1/2016. Potrivit proiectului, dispozițiile de completare a Codului fiscal se aplică începând cu anul fiscal 2028 (sau de la 1 ianuarie a anului următor publicării, dacă legea ar fi publicată după 31 decembrie 2027), cu termen de depunere a cererilor până la 31 martie inclusiv în primul an de aplicare.

Referințe

• Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal

• Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal

• Constituția României

Legestart

Informații juridice la zi, explicate pe înțelesul tuturor.

© 2025 Indaco Systems. Toate drepturile rezervate.