La data de 1 martie 2025 Consiliul Uniunii Europene a aprobat un pachet de acte care reglementează TVA-ul în era digitală, supranumit și ViDA:
Directiva nr. 516/2025 de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce privește normele în materie de TVA pentru era digitală;
Regulamentul nr. 517/2025 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 904/2010 în ceea ce privește acordurile de cooperare administrativă în materie de TVA necesare pentru era digitală; şi
Regulamentul de punere în aplicare nr. 518/2025 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011 în ceea ce privește cerințele de informare pentru anumite regimuri de TVA.

Aceste acte au fost publicate în Jurnalul Oficial al UE din 25 martie 2025 și vor intra în vigoare la 14 aprilie 2025, în a douăzecea zi de la data publicării lor în Jurnalul Oficial al UE.
Cu toate că regulamentele sunt direct aplicabile, directiva va trebui transpusă în legislația națională.

Ce este ViDA şi de ce este necesară?

ViDA, adică " Value-added tax in the Digital Age” sau ”TVA-ul în era digitală”, este o inițiativă a Uniunii Europene de simplificare și transformare digitală a sistemelor de administrare a taxei pe valoarea adăugată (TVA).
Țările europene aveau nevoie de un sistem care să poată gestiona mai bine complexitatea tranzacțiilor digitale ale comerțului electronic în vânzările transfrontaliere B2B (business to business) și B2C (business to consumer).
Astfel, pentru a fi în pas cu creșterea comerțului online, ViDA își propune să creeze un sistem digital pentru obligațiile de TVA, dorindu-se o echivalare a condițiilor de concurență dintre platformele online și furnizorii tradiționali.  
ViDA va ajuta, de asemenea, la reducerea sarcinilor administrative și la combaterea fraudei în materie de TVA prin schimbul rapid, automat și digital de informații între companii și autoritățile fiscale și între autoritățile fiscale privind tranzacțiile transfrontaliere.

Existența unor reguli diferite de TVA în fiecare dintre cele 27 de state membre ale UE înseamnă o povară, un cost administrativ considerabil și face deosebit de dificilă extinderea peste granițe a întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri). Utilizarea ghișeelor unice a redus deja nevoia companiilor de a se înregistra pentru TVA în alte state membre. Cu toate acestea, există încă unele lacune.
ViDA încearcă să elimine aceste lacune prin înregistrarea unică în scopuri de TVA, prin extinderea ghișeului unic (One-Stop-Shop) pentru a acoperi vânzările B2C și mecanismul de taxare inversă pentru vânzările B2B.
ViDA simplifică raportarea TVA prin extinderea sistemului OSS, permițând companiilor să raporteze și să plătească TVA într-un singur stat membru, fără a avea multiple înregistrări în alte țări UE.

Cei trei piloni ai ViDA

ViDA introduce trei piloni cu noi cerințe pentru combaterea fraudei în materie de TVA și armonizarea tratamentului TVA în întreaga UE:
1. Facturare electronică (e-invoicing) și obligații de raportare digitală în timp real (Digital Reporting Requirements - DDR);
2. Modificări ale tratamentului TVA pentru economia platformelor;
3. Înregistrare unică simplificată în scopuri de TVA.

Pilonul 1: Facturarea electronică (e-invoicing) şi obligații de raportare digitală  a TVA (Digital Reporting Requirements - DDR)

Începând cu 1 iulie 2030, vor deveni obligatorii noile cerințe de raportare digitală de TVA şi facturarea electronică pentru companiile care vând bunuri și servicii către companiile dintr-un alt stat membru al UE. 

Facturarea electronică
Odată cu adoptarea reformei VAT in the Digital Age (ViDA), statele membre nu vor mai avea nevoie de aprobarea Consiliului UE, potrivit art. 395 din Directiva TVA, (cum a fost şi cazul României*) pentru a impune facturarea electronică. Astfel, orice țară UE va putea introduce obligatoriu factura electronică fără birocrația suplimentară a derogărilor. Aceasta va facilita adoptarea rapidă a facturării electronice în întreaga Uniune Europeană.
* E-Factura a fost lansată în România la finalul lui 2023, iar de la 1 ianuarie 2024 aceasta a devenit obligatorie în țara noastră. România a obținut o autorizare specială din partea Consiliului, potrivit Deciziei de punere în aplicare (UE) 2023/1553, pentru a introduce o măsură specială de derogare de la articolele 218 și 232 din Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, măsură care a fost implementată prin Legea nr. 296/2023. 
Începând cu 1 ianuarie 2025, sistemul național de facturare electronică, RO e-Factura, a fost extins pentru a include și tranzacțiile de tip business-to-consumer (B2C), conform O.U.G. 138/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 1222 din 5 decembrie 2024.

Conform modificărilor aduse la art. 218 din Directiva TVA nr. 112/2006, din 14 ianuarie 2025 statele membre vor putea impune persoanelor impozabile stabilite pe teritoriul lor să emită facturi electronice pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii pe teritoriul lor fără a fi nevoie de vreo aprobare din partea Consiliului iar din 1 iulie 2030 vor intra în vigoare prevederi obligatorii privind armonizarea cerințelor naționale ale statelor membre la factura electronică.

Emiterea facturilor se va face în mod implicit prin facturare electronică,
Până acum, Directiva TVA a pus pe picior de egalitate hârtia și facturile electronice iar articolul 232 din Directiva TVA prevedea ca emiterea facturilor electronice să fie condiționată de acceptarea destinatarului.
Potrivit modificărilor aduse, pentru a putea recupera TVA, va fi obligatorie deținerea unei facturi electronice valide. Facturile electronice vor respecta standardul european privind facturarea electronică și lista sintaxelor sale. Pentru a reduce sarcinile administrative, se menține, în anumite circumstanțe, o flexibilitate a statelor membre privind utilizarea unor forme diferite.

Facturile electronice pentru tranzacțiile transfrontaliere vor trebui emise în cel mult 10 zile de la data evenimentului taxabil. (Vezi modificările de la art. 222 din Directiva TVA.)

Facturile centralizatoare vor fi acceptate, cu excepția situațiilor în care statele membre le interzic în sectoare cu risc ridicat de fraudă. (Vezi modificarea art. 223 din Directiva TVA.)

Pentru a permite automatizarea raportării proceselor, mai multe elemente sunt adăugate în conținutul facturii electronice, cum ar fi:
- numerele de cont bancar sau numerele de cont virtual ale furnizorului, respectiv ale prestatorului sau orice alți identificatori ale acestor conturi în care destinatarii facturii pot plăti factura respectivă.
- numărul secvențial care identifică factura rectificată
- mențiunea «operațiune triunghiulară».  (Vezi modificările de la art. 226 din directiva TVA)

Obligațiile de raportare digitală (art. 262-271 din Directiva TVA)

Declarațiile recapitulative (European Sales Listings) vor fi înlocuite de obligațiile de raportare digitală pentru tranzacțiile intracomunitare. Obligațiile de raportare digitală pentru tranzacțiile intracomunitare vor include toate tranzacțiile acoperite acum de declarațiile recapitulative, cu excepția stocurilor puse la dispoziția clientului (art. 17a din Directiva TVA), care treptat vor înceta să mai existe.
Informațiile se vor trimite mult mai rapid și cu o calitate superioară, iar administrațiile fiscale naționale vor face schimb de date prin intermediul unui nou sistem informatic – sistemul VIES central-, fapt care va ajuta la combaterea fraudelor fiscale, în special cea a comerciantului dispărut.
Informațiile se vor transmite separat pentru fiecare tranzacție în parte, în termen de cel mult cinci de zile de la momentul în care este emisă sau ar fi trebuit să fie emisă factura, respectiv de la data primirii facturii. Datele pot fi trimise direct de către persoana impozabilă sau de către un terț în numele acesteia.

State membre, care aveau implementată deja facturarea electronică și un sistem de raportare digitală în timp real la 1 ianuarie 2024 sau care au fost autorizate anterior conform art. 395, se vor alinia la noile cerințe abia din 2035. Această derogare le oferă timp suplimentar pentru a-și adapta sistemele naționale în care au investit, cu condiția ca raportul Comisiei să nu identifice deficiențe majore. Dacă astfel de probleme sunt constatate, termenul poate fi prelungit pentru a remedia situația.

Pilonul 2: Regimul „persoanei impozabile considerate prestator” în economie platformelor online

Noile norme schimbă rolul pe care îl joacă platformele în colectarea TVA, putându-le trata drept "persoană impozabilă considerată prestator" – o ficțiune juridică folosită strict în materie de TVA care obligă platformele să perceapă TVA în cazul în care prestatorii reali nu percep TVA, cum este cazul persoanelor neimpozabile sau al persoanelor impozabile care recurg la regimul special pentru întreprinderile mici.
În cazul în care prestatorul efectiv nu percepe TVA, platforma digitală care facilitează prestarea serviciilor va fi tratată fiscal ca și cum ar furniza ea însăși serviciul.
Reglementarea acestui mecanism la nivel de Directivă este menită să asigure neutralitatea în materie de TVA și să prevină denaturarea concurenței pe piața serviciilor digitale, oferind în același timp flexibilitate statelor membre în aplicarea regulilor.

Economia platformelor online a creat anumite dificultăți în ceea ce privește aplicarea normelor în materie de TVA, în special în ceea ce privește stabilirea statutului de persoană impozabilă al prestatorului de servicii.
Astfel s-a ajuns la o denaturare nejustificată a concurenței între livrările de bunuri şi prestările de servicii efectuate prin intermediul platformelor online, care se sustrag impozitării TVA, şi livrările şi prestările efectuate în economia tradițională, care sunt supuse TVA.
Denaturarea a avut caracterul cel mai acut în cele mai mari două sectoare ale economiei platformelor după comerțul electronic, şi anume: sectorul închirierii de locuințe pe termen scurt şi sectorul transportului rutier de persoane.

Persoanele impozabile care prin intermediul unor interfețe electronice precum piețe online, platforme, portaluri şi alte asemenea, care facilitează cazări pe termen scurt sau de până la până la 30 de nopți către aceeași persoană, respectiv care facilitează servicii de transport rutier de persoane, vor fi considerate că au primit şi prestat ele înseși serviciile respective cu excepția cazului în care persoana care prestează serviciile respective:

• pune la dispoziție un număr de înregistrare TVA local valid sau un cod OSS (One-Stop-Shop) (UE/Non-UE); și
• declară explicit că va percepe TVA la furnizarea serviciului. (Vezi art. 28a din Directiva TVA.)

Dacă prestatorul real nu îndeplinește cele două condiții menționate, atunci platforma trebuie să colecteze și să vireze TVA-ul pentru serviciul respectiv, tratându-se astfel ca fiind furnizorul serviciului din punct de vedere fiscal.

Începând cu iulie 2028, statele membre vor putea aplica voluntar regulile privind „persoana impozabilă considerată prestator” pentru platformele de transport și cazare, iar din ianuarie 2030, aplicarea acestora va deveni obligatorie.

Pentru serviciile de facilitare oferite către persoane neimpozabile, locul prestării este determinat de locul unde se efectuează tranzacția principală. De asemenea, închirierea neîntreruptă a unei locuințe pentru maxim 30 de nopți se tratează ca având o funcție similară cu sectorul hotelier, sub rezerva condițiilor stabilite la nivel național.
Prevederile noi privind economia platformelor nu se vor aplica agențiilor de turism, care au un regim special. Vezi art. 306 şi 28a din Directiva TVA.

Pilonul 3: Mecanismul privind înregistrarea unică de tva şi taxarea unică

Extinderea schemei One-stop-shop (OSS): De la 1 ianuarie 2027, domeniul de aplicare al schemei OSS va include şi furnizarea de gaze naturale, electricitate, energie de încălzire și răcire. 
Extindere suplimentară a OSS: Începând cu iulie 2028, OSS va include şi taxarea inversă națională.
De asemenea, OSS va include și bunurile legate de comerțul electronic, livrările de bunuri cu instalație, bunurile vândute la bordul navelor, trenurilor și aeronavelor; 

Se elimină şi acordurile de stocuri la dispoziția clientului.
Regimul de stocuri pus la dispoziția clientului, reglementat prin dispozițiile art. 17a din Directiva TVA, se modifică pentru a introduce o dată limită, 30 iunie 2028, după care să nu mai poată fi efectuate noi transferuri de stocuri în cadrul acestor aranjamente. De asemenea, prevederile art. 17a din Directiva TVA vor înceta să se mai aplice din 30 iunie 2029. Astfel mișcările transfrontaliere ale stocurilor proprii vor fi raportate în declarațiile One-stop-shop (OSS). Noua schemă OSS pentru transferurile de mărfuri proprii este cuprinzătoare și acoperă circulația transfrontalieră a bunurilor proprii.

Mecanism de taxare inversă obligatorie : Pentru furnizorii nerezidenți (înregistrați fără TVA în statul membru în care se datorează TVA-ul), clienții B2B vor fi responsabili pentru TVA conform unui mecanism de taxare inversă obligatorie.
Mecanismul de taxare inversă este o altă măsură de simplificare prin care cumpărătorul contabilizează TVA-ul mai degrabă decât vânzătorul. Art. 194 din Directiva TVA.