Venituri din străinătate, deduse la impozitare

Reglementările asupra cărora atragem atenţia au devenit de actualitate, în măsura în care tot mai mulţi români obţin venituri impozabile din străinătate. Citiţi mai jos cum se face deducerea acestora, în funcţie de regimul specific aplicabil.

Câteva condiţii condiţii prealabile bine de ştiut

Când tratează despre creditul fiscal extern, dispoziţiile art. 91 din Codul fiscal prevăd că persoane fizice rezidente care, pentru acelaşi venit şi în decursul aceleiaşi perioade impozabile, sunt supuşi impozitului pe venit atât pe teritoriul României, cât şi în străinătate, au dreptul la deducerea din impozitul pe venit datorat în România a impozitului plătit în străinătate.

Pentru a vă verifica drepturile de deducere, este bine să ştiţi, de la bun început, dacă România are încheiată – cu ţara de unde provin veniturile –, o convenţie de evitare a dublei impuneri*). Evident, în discuţia noastră, pornim de la premisa că impozitul plătit în străinătate, pentru venitul obţinut în străinătate, a fost efectiv plătit în mod direct de persoana fizică sau de reprezentantul său legal ori prin reţinere la sursă de către plătitorul venitului. Plata impozitului în străinătate se dovedeşte printr-un document justificativ, eliberat de autoritatea competentă a statului străin respectiv.

Venitul pentru care se acordă credit fiscal face parte din una dintre categoriile de venituri prevăzute la art. 41 din Codul fiscal, şi anume venituri din: activităţi independente; salarii; cedarea folosinţei bunurilor; investiţii; pensii; activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură; premii şi din jocuri de noroc; transferul proprietăţilor imobiliare; alte surse, definite conform art. 78 şi 79^1 Cod fiscal.

Cum se calculează venitul impozabil în România?

Creditul fiscal extern se acordă la nivelul impozitului pe care l-aţi plătit în străinătate, aferent venitului din sursa din străinătate, dar nu poate fi mai mare decât partea de impozit pe venit datorat în România, aferentă venitului impozabil din străinătate.

ATENŢIE! În situaţia în care obţineţi venituri din străinătate din mai multe state, creditul fiscal extern admis a fi dedus din impozitul datorat în România se va calcula, potrivit procedurii de mai sus, pentru fiecare ţară şi pe fiecare natură de venit.

Pentru veniturile din activităţi independente, din cedarea folosinţei bunurilor sau din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură  care au fost globalizate în străinătate, creditul fiscal extern pentru fiecare venit este limitat la impozitul pe venit calculat prin aplicarea cotei medii de impozit din străinătate, aplicată asupra fiecărei surse de venit obţinut în străinătate, dar nu mai mult decât cota de impozit prevăzută dew dispoziţIile din Codul fiscal privind impozitul pe venit, aferentă venitului respectiv.

Cota medie de impozit se calculează ca fracţia dintre impozitul plătit în străinătate şi venitul global obţinut în străinătate. Venitul global obţinut în străinătate reprezintă toate categoriile de venituri care, conform legii din statul respectiv, se globalizează în străinătate.

Restituiri la plăţile de venit din salarii – Norme modificate

În ce priveşte precizările din Normele la Codul fiscal în această materie, semnalăm recentele modificări aduse prin H.G. nr. 367/2015, publicată în Monitorul oficial nr. 373/2015, pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004. Reţinem, din aceste modificări:

• În situaţiile prevăzute la pct. 87⁴ şi 87⁷ din Norme, plătitorul de venit din salarii restituie contribuabilului impozitul reţinut pe venitul din salarii potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.
• În vederea regularizării de către organul fiscal a impozitului pe salarii datorat în România pentru activitatea desfăşurată în străinătate, persoanele fizice rezidente române, cu domiciliul în România, precum şi persoanele fizice nerezidente care îndeplinesc condiţiile de rezidenţă, contribuabili care sunt plătiţi pentru activitatea salarială desfăşurată în străinătate de către sau în numele unui angajator care este rezident în România sau are sediul permanent în România au obligaţia de a declara în România veniturile respective potrivit declaraţiei privind veniturile realizate din străinătate la termenul prevăzut de lege, cu excepţia contribuabililor care realizează venituri de această natură în condiţiile prevăzute la pct. 87³, pct. 87⁵ alin. (2) lit. a) şi pct. 87⁸ din Norme, pentru care impozitul este final.
• Declaraţia privind veniturile realizate din străinătate se depune la registratura organului fiscal competent sau prin poştă, însoţită de următoarele documente justificative: documentul (care cuprinde cel puţin informaţii privind: datele de identificare ale contribuabilului, venitul realizat în cursul anului, deducerile personale acordate, impozitul calculat şi reţinut) întocmit de angajatorul rezident în România ori de către un sediu permanent în România care efectuează plăţi de natură salarială din care să rezulte venitul bază de calcul al impozitului; contractul de detaşare; documente justificative privind încetarea raportului de muncă, după caz; certificatul de atestare a impozitului plătit în străinătate de contribuabil, eliberat de autoritatea competentă a statului străin, sau orice alt document justificativ privind venitul realizat şi impozitul plătit în celălalt stat, eliberat de autoritatea competentă din ţara în care s-a obţinut venitul, precum şi orice alte documente care pot sta la baza determinării sumei impozitului plătit în străinătate, pentru situaţia în care dreptul de impunere a revenit statului străin.

Câteva situaţii particulare 

Iată şi precizările din Norme, la care se face trimitere:

87³. Veniturile din salarii obţinute de persoanele fizice rezidente române, cu domiciliul în România, precum şi persoanele fizice nerezidente care îndeplinesc condiţiile de rezidenţă pentru activitatea desfăşurată într-un stat cu care România are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri şi care sunt plătite de către sau în numele unui angajator care este rezident în România sau are sediul permanent în România sunt impozabile în România dacă persoana fizică este prezentă în acel stat pentru o perioadă care nu depăşeşte perioada prevăzută în convenţia de evitare a dublei impuneri încheiată de România cu statul în care se desfăşoară activitatea şi veniturile din salarii nu sunt suportate de un sediu permanent al angajatorului care este rezident în România.

87⁴. În situaţia în care persoanele fizice rezidente române, cu domiciliul în România, precum şi persoanele fizice nerezidente care îndeplinesc condiţiile de rezidenţă care au desfăşurat activitatea dependentă în alt stat pentru o perioadă mai mică decât perioada prevăzută în convenţia de evitare a dublei impuneri încheiată de România cu statul în care se desfăşoară activitatea îşi prelungesc ulterior perioada de şedere în statul respectiv peste perioada prevăzută de convenţie, dreptul de impunere asupra veniturilor din salarii revine statului străin.

După expirarea perioadei prevăzute în convenţie, angajatorul care este rezident în România sau are sediul permanent în România nu mai calculează, nu mai reţine şi nu mai virează impozitul pe venitul din salarii. Contribuabilii persoanele fizice rezidente române, cu domiciliul în România, precum şi persoanele fizice nerezidente care îndeplinesc condiţiile de rezidenţă datorează în statul străin impozit din prima zi pentru veniturile realizate ca urmare a desfăşurării activităţii în acel stat.

87⁵.

(1) Pentru veniturile din salarii obţinute de persoanele fizice rezidente române, cu domiciliul în România, precum şi persoanele fizice nerezidente care îndeplinesc condiţiile de rezidenţă, pentru activitatea desfăşurată într-un stat cu care România are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri şi care sunt plătite de către sau în numele unui angajator care este rezident în România sau are sediul permanent în România, dreptul de impunere revine statului străin dacă persoana fizică este prezentă în acel stat pentru o perioadă care depăşeşte perioada prevăzută în convenţia de evitare a dublei impuneri încheiată de România cu statul în care se desfăşoară activitatea. În această situaţie, angajatorul care este rezident în România sau are sediul permanent în România şi care efectuează plata veniturilor din salarii către persoane fizice rezidente române, cu domiciliul în România, precum şi către persoane fizice nerezidente care îndeplinesc condiţiile de rezidenţă nu are obligaţia calculării, reţinerii şi virării impozitului pe venitul din salarii, întrucât dreptul de impunere revine statului străin în care persoana fizică îşi desfăşoară activitatea.

(2) În situaţia în care contribuabilii persoane fizice rezidente române, cu domiciliul în România, precum şi persoanele fizice nerezidente care îndeplinesc condiţiile de rezidenţă urmează să desfăşoare activitatea dependentă în alt stat într-o perioadă mai mare decât perioada prevăzută în convenţia de evitare a dublei impuneri încheiată de România cu statul în care se desfăşoară activitatea, dar detaşarea acestora încetează înainte de perioada prevăzută în convenţie, dreptul de impunere a veniturilor din salarii revine statului român.

a) În situaţia în care persoana fizică îşi continuă relaţia contractuală generatoare de venituri din salarii cu angajatorul, veniturile aferente perioadelor anterioare pentru care nu s-a calculat, nu s-a reţinut şi nu s-a virat impozitul pe salarii se impun separat faţă de drepturile lunii curente, prin aplicarea cotei de impozit asupra bazei de calcul determinate separat pentru fiecare lună. Impozitul astfel calculat se reţine de către angajator din veniturile din salarii începând cu luna încetării detaşării şi până la lichidarea impozitului. Impozitul se recuperează într-o perioadă cel mult egală cu perioada în care persoana fizică a fost detaşată în străinătate.

Angajatorul, la solicitarea autorităţii fiscale, prezintă documente care atestă încetarea detaşării, respectiv documentul/documente care atestă data sosirii în România a persoanei detaşate.

b) În situaţia în care persoana fizică nu mai are relaţii contractuale generatoare de venituri din salarii cu angajatorul şi acesta din urmă nu poate efectua reţinerea diferenţelor de impozit, regularizarea impozitului datorat de persoana fizică se realizează de către organul fiscal competent pe baza declaraţiei privind veniturile realizate din străinătate.

87⁷. În cazul contractelor de detaşare încheiate pe o perioadă mai mare decât perioada prevăzută de convenţia pentru evitarea dublei impuneri încheiată de România cu statul în care este detaşat contribuabilul persoană fizică rezidentă română, cu domiciliul în România, precum şi persoana fizică nerezidentă care îndeplineşte condiţiile de rezidenţă, aflate în derulare la 1 februarie 2013, angajatorul nu mai are obligaţia calculării, reţinerii şi virării impozitului pe venitul din salarii începând cu drepturile salariale aferente lunii februarie 2013.

87⁸. Pentru veniturile din salarii obţinute de contribuabilii persoane fizice rezidente române, cu domiciliul în România, precum şi persoane fizice nerezidente care îndeplinesc condiţiile de rezidenţă, pentru activitatea desfăşurată într-un stat cu care România nu are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri sau persoanele respective nu sunt vizate de o convenţie de evitare a dublei impuneri şi care sunt plătiţi de către sau în numele unui angajator care este rezident în România sau are sediul permanent în România, dreptul de impunere revine statului român, indiferent de perioada de desfăşurare a activităţii în străinătate.

*) Vedeţi, în acest sens, materialele postate pe LegeStart privind: Impozitarea veniturilor şi evitarea dublei impuneri şi Evitarea dublei impuneri – cazuri speciale din convenţiile bilaterale.

Ai nevoie de Normele de aplicare a Codului fiscal? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!