Ordonanța de urgență nr. 12/2013 pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul oficial nr. 127/2013, a adus amendamente la o serie de acte normative, printre care și la O.U.G. nr. 29/2011 privind reglementarea acordării eşalonărilor la plată, publicată în Monitorul Oficial nr. 200/2011, aprobată prin Legea nr. 15/2012, cu modificările şi completările ulterioare.
În scopul de a fluidiza mecanismul plăților restante, amendamentele aduse privesc, în principal, aspectele pe care le semnalăm în cele ce urmează.
Obiectul eșalonărilor
* Eşalonarea la plată se acordă şi pentru obligaţiile fiscale preluate de ANAF de la altă autoritate publică ca urmare a transferului de competenţă, în situaţia în care acesta are loc pe perioada derulării unei eşalonări la plată. În acest scop, organul fiscal competent comunică contribuabilului o înştiinţare de plată privind obligaţiile fiscale individualizate în acte administrative preluate ca urmare a transferului de competenţă, precum şi deciziile referitoare la obligaţiile de plată accesorii aferente.
* În sensul ordonanţei de urgenţă nr. 29/2011, amenzile de orice fel care se fac venit la bugetul de stat sunt asimilate obligaţiilor fiscale.
* Eşalonarea la plată NU se acordă pentru creanţele stabilite de alte organe decât cele pe care le-am menționat şi transmise spre recuperare Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, potrivit legii, cu excepţia amenzilor de orice fel care se fac venit la bugetul de stat.
* Eşalonarea la plată nu se acordă pentru obligaţiile fiscale stabilite prin acte administrative fiscale care, la data eliberării certificatului de atestare fiscală, sunt suspendate în condiţiile art. 14 sau 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
* Prin actul de modificare se introduce posibilitatea de repunere în termen a înlesnirilor la plată care şi-au pierdut valabilitatea, ca o măsură care vine în sprijinul mediului de afaceri şi prin care, totodată, se asigură atât încasarea la bugetul de stat a ratelor rămase de achitat din eşalonarea la plată pierdută, cât şi a obligaţiilor fiscale curente.
Practic, în textul reglementării de bază se introduce dispoziția potrivit căreia în cazul în care suspendarea executării actului administrativ fiscal încetează după data comunicării unei decizii de eşalonare, contribuabilul poate solicita includerea în eşalonare a obligaţiilor fiscale ce au făcut obiectul suspendării, precum şi a obligaţiilor fiscale accesorii aferente. În acest scop, organul fiscal competent comunică contribuabilului o înştiinţare de plată privind obligaţiile fiscale individualizate în acte administrative pentru care a încetat suspendarea executării, precum şi deciziile referitoare la obligaţiile de plată accesorii aferente.
Retragerea cererii de acordare a eşalonării
* Cererea poate fi retrasă de contribuabil până la emiterea deciziei de eşalonare la plată sau a deciziei de respingere. Organul fiscal competent comunică contribuabilului decizia prin care se ia act de retragerea cererii. Prin retragerea cererii, contribuabilul nu pierde dreptul de a depune o nouă cerere.
ATENȚIE! Prevederile introduse se aplică cererilor de retragere depuse după data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă de modificare nr. 12/2013, respectiv după data de 8 martie 2013.
* Cererea se soluţionează prin decizie de respingere, între alte situații, în cazul cererilor depuse pentru:
– obligaţiile fiscale în sumă totală mai mică de 500 lei în cazul persoanelor fizice şi 1.500 lei în cazul persoanelor juridice;
– obligaţiile fiscale care au făcut obiectul unei eşalonări acordate în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă, care şi-a pierdut valabilitatea;
– obligaţiile fiscale administrate de ANAF, exigibile după data eliberării certificatului de atestare fiscală;
– obligaţiile fiscale care, la data eliberării certificatului de atestare fiscală, intră sub incidenţa art. 116 din Codul de procedură fiscală, în limita sumei de rambursat/de restituit/de plată de la buget;
– creanţele stabilite de alte organe decât ANAF şi transmise spre recuperare Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, potrivit legii, cu excepţia amenzilor de orice fel care se fac venit la bugetul de stat;
– obligaţiile fiscale stabilite prin acte administrative fiscale care, la data eliberării certificatului de atestare fiscală, sunt suspendate în condiţiile art. 14 sau 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
* Tot ca o noutate, se prevede că cererea se soluţionează prin decizie de respingere în cazul stingerii în totalitate, până la data emiterii deciziei de eşalonare la plată, a obligaţiilor fiscale care au făcut obiectul cererii de eşalonare la plată.
Garanții
* În termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării acordului de principiu, contribuabilii trebuie să constituie garanţii. La cererea temeinic justificată a contribuabilului, organul fiscal competent poate aproba prelungirea acestui termen cu cel mult 30 de zile.
* Pe cale de excepție, în situaţia în care bunurile sunt ipotecate/gajate în favoarea altor creditori, garanţiile (constituite prin instituirea sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor proprietate a contribuabilului) trebuie să acopere valoarea pentru care s-a constituit ipoteca/gajul, precum şi sumele eşalonate la plată, dobânzile datorate pe perioada eşalonării la plată, plus un procentaj de până la 16% din sumele eşalonate la plată, în funcţie de perioada de eşalonare la plată.
* Pe parcursul derulării eşalonării la plată, garanţia se poate înlocui sau redimensiona în funcţie de valoarea ratelor rămase de achitat, la cererea contribuabilului. În acest caz, procentajul suplimentar al garanţiei care se ia în calcul la stabilirea valorii garanţiei este cel în vigoare la data înlocuirii sau redimensionării garanţiei, corespunzător perioadei de timp rămase din eşalonarea la plată acordată.
* Pe cale de excepție, următoarele categorii de contribuabili nu sunt obligate să constituie garanţii:
– instituţiile publice, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi prin Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare, după caz;
– autorităţile/serviciile publice autonome înfiinţate prin lege organică;
– unităţile şi instituţiile de drept public prevăzute la art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările şi completările ulterioare;
– instituţiile de învăţământ superior de stat.
* În situaţia în care unităţile şi instituţiile de drept public prevăzute la art. 7 din O.G. nr. 57/2002 deţin în proprietate bunuri a căror valoare acoperă valorile prevăzute la Art. 9 alin. (9) sau (11), după caz, acestea constituie garanţii. Potrivit textelor la care se face trimitere, garanţiile trebuie să acopere sumele eşalonate la plată, dobânzile datorate pe perioada eşalonării la plată, plus un procent de până la 16% din sumele eşalonate la plată, în funcţie de perioada de eşalonare la plată, astfel:
– pentru eşalonări de la 13 la 24 de luni, procentul este de 4%;
– pentru eşalonări de la 25 la 36 de luni, procentul este de 8%;
– pentru eşalonări de la 37 la 48 de luni, procentul este de 12%;
– pentru eşalonări de peste 49 de luni, procentul este de 16%.
Prin excepţie de la prevederile alin. (9), în situaţia în care bunurile sunt ipotecate/gajate în favoarea altor creditori, garanţiile constituite sub forma sechestrului asigurătoriu trebuie să acopere valoarea pentru care s-a constituit ipoteca/gajul, precum şi sumele eşalonate la plată, dobânzile datorate pe perioada eşalonării la plată, plus un procentaj de până la 16% din sumele eşalonate la plată, în funcţie de perioada de eşalonare la plată.
* În ce privește constituirea de garanții, prin modificările aduse la O.U.G. nr. 29/2011 se prevede că aceste garanții pot consta și din încheierea unui contract de ipotecă sau gaj în favoarea organului fiscal competent pentru executarea obligaţiilor fiscale ale contribuabilului pentru care există un acord de eşalonare la plată, având ca obiect bunuri proprietate a unei terţe persoane.
Aceste bunuri trebuie să fie libere de orice sarcini, cu excepţia cazului în care acestea sunt sechestrate exclusiv de către organul fiscal competent din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu respectarea limitelor prevăzute la alin. (111), respectiv să acopere obligaţiile fiscale ale garantului pentru care organul fiscal competent a instituit sechestrul, precum şi sumele eşalonate la plată ale contribuabilului, dobânzile datorate pe perioada eşalonării la plată, plus un procentaj de până la 16% din sumele eşalonate la plată, în funcţie de perioada de eşalonare la plată.
* În cazul în care, pe parcursul derulării eşalonării la plată, bunul care face obiectul garanţiei constituite prin încheierea unui contract de ipotecă sau gaj în favoarea organului fiscal şi alin. (111) – pe care le-am prezentat anterior – se execută de către organul fiscal pentru obligaţiile de plată ale garantului, contribuabilul are obligaţia constituirii de garanţii pentru obligaţiile fiscale rămase nestinse din eşalonarea la plată.
În acest caz, până la constituirea garanţiei, sumele rămase după efectuarea distribuirii sunt indisponibilizate în favoarea organului fiscal urmând a stinge obligaţiile rămase din eşalonarea la plată dacă garanţia nu este constituită în cel mult 15 zile de la data comunicării, de către organul fiscal, a înştiinţării cu privire la distribuirea sumelor rezultate din valorificarea bunurilor.
Într-un material viitor vom prezenta modificările privind condiţiile de menţinere a valabilităţii eşalonării la plată.
