Transmiterea folosinţei bunurilor în cadrul unui contract de leasing este considerată prestare de servicii. La sfârşitul perioadei de leasing, dacă locatorul/finanţatorul transferă locatarului sau utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului, la solicitarea acestuia, operaţiunea reprezintă o livrare de bunuri pentru valoarea la care se face transferul. Se consideră a fi sfârşitul perioadei de leasing şi data la care locatorul/finanţatorul transferă locatarului/utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului înainte de sfârşitul perioadei de leasing, situaţie în care valoarea de transfer va cuprinde şi suma ratelor care nu au mai ajuns la scadenţă, inclusiv toate cheltuielile accesorii facturate odată cu rata de leasing.

Dacă transferul dreptului de proprietate asupra bunului către locatar/utilizator se realizează înainte de derularea a 12 luni consecutive de la data începerii contractului de leasing, se consideră că nu a mai avut loc o operaţiune de leasing, ci o livrare de bunuri la data la care bunul a fost pus la dispoziţia locatarului/utilizatorului. Dacă în cursul derulării unui contract de leasing financiar intervine o cesiune între utilizatori cu acceptul locatorului/finanţatorului sau o cesiune a contractului de leasing financiar prin care se schimbă locatorul/finanţatorul, operaţiunea nu constituie livrare de bunuri, considerându-se că persoana care preia contractul de leasing continuă persoana cedentului. Operaţiunea este considerată în continuare prestare de servicii, persoana care preia contractul de leasing având aceleaşi obligaţii ca şi cedentul în ceea ce priveşte taxa.

Pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii efectuate în interiorul ţării, potrivit art. 137 din Codul fiscal, NU cuprinde sumele achitate de o persoană impozabilă în numele şi în contul altei persoane şi care apoi se decontează acesteia, inclusiv atunci când locatorul asigură el însuşi bunul care face obiectul unui contract de leasing şi refacturează locatarului costul exact al asigurării, astfel cum s-a pronunţat Curtea Europeană de Justiţie în Cauza C-224/11 BGĹ Leasing sp. z o.o., precum şi sumele încasate de o persoană impozabilă în numele şi în contul unei alte persoane.

Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal precizează că, în cazul contractelor de leasing, atunci când locatorul asigură el însuşi bunul care face obiectul unui contract de leasing şi refacturează locatarului costul exact al asigurării, costul asigurării nu reprezintă o cheltuială accesorie serviciului de leasing în sensul art. 137 alin. (2) din Codul fiscal, nefiind inclus în baza de impozitare a serviciului de leasing. Refacturarea de către locator a costului exact al asigurării reprezintă o operaţiune de asigurare scutită de TVA conform art. 141 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal, distinctă şi independentă de operaţiunea de leasing.

Textul la care se face trimitere reglementează scutirea de taxă la operaţiunile de asigurare şi/sau de reasigurare, precum şi prestările de servicii în legătură cu operaţiunile de asigurare şi/sau de reasigurare efectuate de persoanele impozabile care intermediază astfel de operaţiuni

Potrivit art. 137 alin. (2) Cod fiscal, baza de impozitare cuprinde cheltuielile accesorii, cum sunt: comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport şi asigurare, solicitate de către furnizor/prestator cumpărătorului sau beneficiarului.

Cheltuielile facturate de furnizorul de bunuri sau de prestatorul de servicii cumpărătorului, care fac obiectul unui contract separat şi care sunt legate de livrările de bunuri sau de prestările de servicii în cauză, se consideră cheltuieli accesorii. Orice cheltuieli accesorii efectuate de persoana care realizează o livrare de bunuri sau o prestare de servicii se includ în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată, chiar dacă fac obiectul unui contract separat.

Cheltuielile accesorii nu reprezintă o tranzacţie separată, ci sunt parte componentă a livrării/prestării de care sunt legate, urmând aceleaşi reguli referitoare, printre altele, la locul livrării/prestării, cotele, scutirile ca şi livrarea/prestarea de care sunt legate. Furnizorul/prestatorul nu poate aplica structura de comisionar pentru a refactura cheltuieli accesorii şi nici pentru a refactura cheltuieli cu impozite şi taxe.

Cheltuielile cu transportul bunurilor livrate intracomunitar sau alte cheltuieli accesorii, cum sunt cele de asigurare sau de ambalare, se cuprind în baza impozabilă a livrării intracomunitare numai dacă, potrivit prevederilor contractuale, acestea cad în sarcina vânzătorului.

Invocată în Codul fiscal la această materie, cauza C-224/11 soluţionată de Curtea de Justiţie a Uniuni Europene a avut în vedere probleme legate de TVA – prestaţie de leasing însoţită de o prestaţie de asigurare a bunului care face obiectul leasingului, încheiată de locator şi refacturată de acesta din urmă locatarului. În cauză, Curtea a rebuit să se refere şi la problema calificării, respectiv dacă este vorba despre o prestaţie unică complexă sau două prestaţii distincte, cu aplicaţie la regimul de scutire şi operaţiunile de asigurare.

Curtea a răspuns, astfel, la întrebarea preliminară din partea instanţei poloneze, formulată în cadrul unui litigiu între BGŻ Leasing sp. z o.o., pe de o parte, şi Dyrektor Izby Skarbowej w Warszawie (directorul camerei fiscale din Varşovia), pe de altă parte, referitor la refuzul acestuia din urmă de a scuti de taxa pe valoarea adăugată, operaţiunea constând în furnizarea unei asigurări a bunului care face obiectul unui contract de leasing atunci când aceasta însoţeşte serviciul de leasing, el însuşi supus TVA‑ului.

1) Prestarea de servicii privind asigurarea aferentă bunului care face obiectul unui leasing şi prestarea de servicii privind leasingul propriu‑zis trebuie, în principiu, să fie considerate prestări de servicii distincte şi independente în scopuri de taxă pe valoarea adăugată. Revine instanței de trimitere sarcina să determine dacă, în raport cu circumstanţele specifice ale cauzei principale, operaţiunile vizate sunt atât de legate între ele încât trebuie să se considere că acestea constituie o prestaţie unică sau, dimpotrivă, că acestea constituie prestaţii independente.

2) Atunci când locatorul asigură el însuşi bunul care face obiectul leasingului şi refacturează locatarului costul exact al asigurării, o astfel de operaţiune constituie, în împrejurări precum cele în discuţie în litigiul principal, o operaţiune de asigurare în sensul articolului 135 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată.

Legislaţia românească este accesibilă în Lege5 - soft de documentare legislativă disponibil în variantele Online, Desktop şi Mobile.

Destinat atât specialiştilor, cât şi novicilor, Lege5 este bazat pe un motor de căutare performant şi uşor de folosit. Totodată, Lege5 oferă o bază de date (actualizată constant) ce acoperă atât legislaţia românească şi europeană, cât şi jurisprudenţa românească şi europeană. Baza include gratuit toate documentele publicate în Monitorul Oficial, dar şi achiziţii publice, modele şi formulare.

Află mai multe despre Lege5 de AICI.

Foto articol: FreeImages.com