Faptul că un contract de asigurare este legat de unele contracte de împrumut încheiate concomitent poate juca un rol în examinarea respectării cerinţei privind transparenţa clauzelor contractuale, întrucât se consideră că în acest caz consumatorul nu manifestă aceeaşi vigilenţă în privinţa întinderii riscurilor acoperite. Pe baza acestei motivări, vedeţi mai jos soluţia pronunţată de Curtea de Justiţie a UE într-o cauză care merită reţinută. 

CJUE a avut de răspuns la întrebările preliminare ce i-au fost adresate, ca urmare a cererii formulată în cadrul unui litigiu între domnul Van Hove, pe de o parte, şi CNP Assurances SA (denumită în continuare „CNP Assurances”), pe de altă parte, în legătură cu caracterul pretins abuziv al unei clauze contractuale incluse într un contract de asigurare şi care comportă definiţia incapacităţii totale de muncă în vederea acoperirii de către această societate a plăţii ratelor împrumuturilor imobiliare contractate de domnul Van Hove.

În motivarea răspunsului său, Curtea de la Bruxelles a avut în vedere reglementările date prin Directiva nr. 13/1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. Curtea a reţinut, în acest sens, că nu sunt obligatorii pentru consumator clauzele abuzive care figurează într-un contract încheiat cu un vânzător sau furnizor.

Totuşi, potrivit aceleiaşi directive, aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu priveşte nici definirea obiectului principal al contractului, nici caracterul adecvat al preţului sau remuneraţiei, pe de o parte, faţă de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil.

Speţa în discuţie

În anul 1998, domnul Jean-Claude Van Hove a încheiat cu o unitate bancară două contracte de împrumut imobiliar pentru o sumă de aproximativ 68.000 de euro. La încheierea acestor contracte de împrumut, el a aderat la un „contract de asigurare grup” al CNP Assurances pentru a garanta, printre altele, o acoperire de 75 % din rate în caz de incapacitate totală de muncă (ITM).

În urma unui accident de muncă, domnul Van Hove a ajuns în incapacitate permanentă parţială de muncă (IPP) de 72% în sensul dreptului francez al asigurărilor sociale. Medicul mandatat de societatea de asigurări a concluzionat că starea de sănătate a domnului Van Hove, deşi nu era compatibilă cu reluarea profesiei anterioare, făcea posibilă exercitarea unei activităţi profesionale adaptate pe fracţiune de normă.

Prin urmare, compania a refuzat să continue să acopere ratele împrumutului în temeiul incapacităţii domnului Van Hove.

Domnul Van Hove a iniţiat o acţiune în justiţie pentru a obţine recunoașterea caracterului abuziv al termenilor contractului în ceea ce privește definiţia ITM şi a condiţiilor în care plata ratelor este suportată de asigurare.

În opinia domnului Van Hove, clauza privind ITM creează un dezechilibru semnificativ în detrimentul consumatorului, cu atât mai mult cu cât definiţia acesteia este redactată astfel încât nu poate fi înţeleasă de consumatorul profan.

CNP Assurances a argumentat că respectiva clauză nu poate constitui o clauză abuzivă întrucât priveşte obiectul însuşi al contractului. Pe de altă parte, definiţia ITM ar fi clară şi precisă, chiar dacă criteriile luate în considerare pentru stabilirea ratei de incapacitate funcţională sunt diferite de cele reţinute de asigurările sociale.

În aceste condiţii, instanţa franceză sesizată cu litigiul (Tribunalul de Mare Instanţă din Nîmes) a solicitat Curţii de Justiţie să stabilească dacă este posibilă aprecierea caracterului eventual abuziv al clauzei în discuţie.

Soluţia Curţii

În hotărârea pronunţată pe 23 aprilie 2015, Curtea a precizat, amintind al nouăsprezecelea considerent al directivei, că, în contractele de asigurare, clauzele care definesc sau delimitează în mod clar riscul asigurat şi răspunderea asigurătorului nu se supun unei aprecieri a caracterului abuziv deoarece aceste restricţii sunt luate în considerare la calcularea primei plătite de către consumator.

Nu este exclus ca, astfel, clauza în litigiu să privească obiectul însuşi al contractului, în măsura în care aceasta pare să delimiteze riscul asigurat şi răspunderea asigurătorului, stabilind totodată prestaţia esenţială a contractului de asigurare.

Pe acest raţionament, Curtea lasă instanţei naţionale sarcina să verifice acest aspect, indicându-i în acelaşi timp că este de competenţa sa să determine dacă, având în vedere natura, economia generală şi ansamblul prevederilor contractului, precum şi contextul său juridic şi factual, clauza în discuţie stabileşte un element esenţial al ansamblului contractual în care se înscrie.

În ceea ce priveşte problema dacă respectiva clauză în litigiu este redactată în mod clar şi inteligibil, Curtea aminteşte că cerinţa privind transparenţa clauzelor contractuale, consacrată de directivă, nu poate fi redusă numai la caracterul inteligibil pe plan formal şi gramatical, ci această cerinţă trebuie înţeleasă în mod extensiv.  În speţă, Curtea nu exclude ca domeniul de aplicare al clauzei care defineşte noţiunea de ITM să nu fi fost înţeleasă de consumator.

Astfel, este posibil ca, în lipsa unei explicaţii transparente privind funcţionarea concretă a mecanismului asigurării referitor la acoperirea ratelor împrumutului în cadrul ansamblului contractual, domnul Van Hove să nu fi fost în măsură să evalueze, pe baza unor criterii precise şi inteligibile, consecinţele economice care rezultă din aceasta în ceea ce îl priveşte. Incumbă instanţei naţionale sarcina să verifice şi acest aspect.

Potrivit Curţii, împrejurarea că acest contract de asigurare se situează într-un ansamblu contractual cu contractele de împrumut, ar putea de asemenea să fie relevant în acest context. Prin urmare, nu se poate cere consumatorului să manifeste aceeaşi vigilenţă, în privinţa întinderii riscurilor acoperite de contractul de asigurare, ca în cazul în care ar fi încheiat în mod distinct contractul de asigurare şi contractele de împrumut.

În consecinţă, Curtea a decis că acele clauze care privesc obiectul principal al unui contract de asigurare pot fi considerate ca fiind redactate în mod clar şi inteligibil în cazul în care, pe de o parte, sunt inteligibile pentru consumator pe plan gramatical şi, pe de altă parte, expun în mod transparent funcţionarea concretă a mecanismului asigurării ţinând seama de ansamblul contractual în care se înscriu, astfel încât consumatorul să fie în măsură să evalueze, pe baza unor criterii precise şi inteligibile, consecinţele economice care rezultă din aceasta în ceea ce îl priveşte. În cazul în care nu aceasta este situaţia, instanţa naţională poate să aprecieze caracterul eventual abuziv al clauzei în discuţie.

Pentru detalii, puteţi consulta, pe site-ul Curia, hotărârea pronunţată în cauza C-96/14 Jean-Claude Van Hove/CNP Assurances SA.

Despre contracte de credit şi asigurări, în legislaţia românească

Un sumar succint de legislaţie primară:

  • Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, republicată (r3) în Monitorul Oficial nr. 543/2012, cu modificările şi completările ulterioare;
  • Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, publicată în Monitorul oficial nr. 303/1995, cu modificările şi completările ulterioare;
  • Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, publicată în Monitorul Oficial nr. 148/2000, cu modificările şi completările ulterioare;
  • Ordonanţa de urgenţă nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, publicată în Monitorul Oficial nr. 1027/2006, cu modificările şi completările ulterioare;
  • Ordonanţa de urgenţă nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, publicată în Monitorul oficial nr. 389/2010, cu modificările şi completările ulterioare.

Adiacent, cu privire la clauze abuzive, cei interesaţi pot consulta Legea nr. 72/2013 (Monitorul Oficial nr. 182/2013) privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi contractante.

(P) Aveţi nevoie de acte normative actualizate la zi? Le puteţi cumpăra online (format PDF, MOBI) de pe Lege5.ro! Lege5 este cel mai performant soft de documentare legislativă din România şi este creat pentru a fi utilizat pe orice dispozitiv aveţi la îndemână: Online, Mobile, Desktop şi Cloud.

comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here