10 Decembrie, 2018

UE: Despre asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule

Dreptul Uniunii, în special articolul 288 TFUE (Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene), trebuie interpretat în sensul că o instanță națională sesizată cu un litigiu între particulari, care se află în imposibilitatea de a interpreta dispozițiile dreptului său național – contrare unei dispoziții dintr-o directivă care îndeplinește toate condițiile necesare pentru a produce un efect direct – într-un sens conform cu această din urmă dispoziție, nu este ținută, exclusiv în temeiul dreptului Uniunii, să lase neaplicate nici aceste dispoziții naționale, nici o clauză care figurează, în conformitate cu acestea, într-un contract de asigurare.

Într-o situație precum cea în discuție în litigiul principal, partea lezată de neconformitatea dreptului național cu dreptul Uniunii sau persoana subrogată în drepturile acestei părți ar putea totuși să se prevaleze de jurisprudența rezultată din Hotărârea din 19.11.1991, Francovich și alții (C-6/90 și C-9/90, EU:C:1991:428), pentru a obține de la statul membru, dacă este cazul, repararea prejudiciului suferit. Astfel s-a pronunţat CJUE prin Hotărârea din data de 07.08.2018 în cauza  C-122/17 . 

Menționam faptul că CJUE s-a pronunţat în sensul mai sus arătat referitor la o cerere formulată în cadrul unui litigiu între domnul David Smith, pe de o parte, și domnii Patrick și Philip Meade, FBD Insurance plc (denumită în continuare „FBD”), Ireland (Irlanda) și Attorney General, pe de altă parte, în legătură cu repararea prejudiciului suferit de domnul Smith ca urmare a unui accident de circulație în care a fost implicat un vehicul condus de domnul Patrick Meade, aparținând domnului Philip Meade și asigurat de FBD. 

Ce a declanşat litigiul principal în discuţie?

La 19.06.1999, domnul Smith a suferit vătămări corporale foarte grave atunci când camioneta cu care călătorea ca pasager în partea din spate a intrat în coliziune cu un alt vehicul care circula de asemenea pe drumul public, în apropiere de Tullyallen (Irlanda).

La momentul accidentului, această camionetă aparținea domnului Philip Meade și era condusă de domnul Patrick Meade. Camioneta respectivă nu era echipată cu scaune fixe pentru pasagerii care călătoreau în partea din spate a acestui vehicul.

Polița de asigurare auto pe care domnul Philip Meade o încheiase cu FBD era valabilă la momentul accidentului și era autorizată în conformitate cu legislația irlandeză aplicabilă. Această poliță conținea o clauză care prevedea că asigurarea acoperea exclusiv pasagerul așezat pe un scaun fix în partea din față a vehiculului și care excludea, în consecință, acoperirea pasagerilor care călătoreau în partea din spate a camionetei.

Domnul Smith l-a chemat în judecată pe domnul Meade pentru conduită neglijentă și culpabilă în fața High Court (Înalta Curte, Irlanda).

Cu consimțământul părților, această instanță i-a introdus în cauză pe FBD, pe Ireland și pe Attorney General, în calitate de pârâți.

După primirea notificării cererii de despăgubire formulate de domnul Smith, FBD, printr-o scrisoare din 13.08.2001, a refuzat să îi plătească acestuia, în contul domnului Philip Meade, o despăgubire pentru vătămările corporale suferite de domnul Smith. Această societate de asigurări a invocat clauza de excludere care figura în polița de asigurare și a susținut că vătămările corporale provocate persoanelor care sunt transportate ca pasageri într-o parte a unui vehicul care nu este nici concepută, nici construită cu scaune pentru pasageri nu sunt acoperite de această poliță.

Într-o hotărâre din 05.02.2009, High Court (Înalta Curte) a apreciat că din jurisprudența CJUE, în special din Hotărârea din 13.11.1990,Marleasing (C-106/89, EU:C:1990:395), rezultă că obligația de interpretare conformă impune în speță să se facă abstracție de excluderea de la asigurarea prevăzută la articolul 65 din Legea din 1961 a vătămărilor corporale cauzate persoanelor care călătoresc într-o parte a unui autovehicul care nu a fost nici concepută, nici construită cu scaune pentru pasageri. Prin acea hotărâre și printr-o ordonanță din 18.01.2010, High Court (Înalta Curte), printre altele, a declarat nulă clauza de excludere care figura în contractul de asigurare încheiat de domnul Philip Meade.

Procedura împotriva domnului Meade, pe de o parte, și împotriva Ireland și a Attorney General, pe de altă parte, a fost suspendată.

FBD a declarat apel împotriva hotărârii și a ordonanței High Court (Înalta Curte) în fața Court of Appeal (Curtea de Apel, Irlanda), susținând că această primă instanță a aplicat în mod eronat jurisprudența care rezultă din Hotărârea din 13.11.1990, Marleasing (C-106/89, EU:C:1990:395), și că acea hotărâre și acea ordonanță au efectul de a conferi celei de A treia directive o formă de efect direct orizontal, dat fiind că FBD are calitatea de particular.

Această companie de asigurări a precizat în plus că, dacă apelul său va fi admis, va încerca să recupereze de la statul irlandez suma pe care a plătit-o domnului Smith.

În aceste condiții, Court of Appeal (Curtea de Apel) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze CJUE următoarea întrebare preliminară:

„ dacă dreptul Uniunii, în special articolul 288 TFUE, trebuie interpretat în sensul că o instanță națională sesizată cu un litigiu între particulari, care se află în imposibilitatea de a efectua o interpretare a dispozițiilor dreptului său național care să fie conformă cu o directivă, este ținută să lase neaplicate dispozițiile dreptului său național, precum și o clauză contractuală contrare dispozițiilor acestei directive care îndeplinesc toate condițiile necesare pentru a produce un efect direct.” 

Ce trebuie să cunoaștem referitor la o trimitere preliminară?

Trimiterea preliminară permite instanțelor din statele membre ca, în cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, să adreseze CJUE întrebări cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii.

Reținem că CJUE nu soluționează litigiul național, însă instanța națională are obligația de a soluționa cauza conform deciziei CJUE.

Decizia CJUE este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanțe naționale care sunt sesizate cu o problemă similară.
 comentarii

Despre autor  ⁄ Mădălina Moceanu

Mădălina Moceanu este specialist cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul dreptului, ea colaborând atât cu societăţi din mediul privat, cât şi cu societăţi din mediul public. Totodată, este autoarea/coautoarea a zece cărţi de specialitate în domeniul dreptului. Contact: madalinamoceanu@yahoo.com

Fara comentarii

Scrie un comentariu