Tratamentul fiscal aplicabil unei facturi primite de la un furnizor aflat în insolvenţă

Insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile.

• insolvenţa este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de creditor; prezumţia este relativă;
• insolvenţa este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la scadenţă datoriile exigibile angajate, cu fondurile băneşti disponibile la data scadenţei;

(temei legal: art. 3 pct.1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare)

Prevederea conform căreia se aplica taxare inversă “pentru bunurile şi/sau serviciile livrate ori prestate de sau către persoanele pentru care s-a deschis procedura de insolvenţă, cu excepţia bunurilor livrate în cadrul comerţului cu amănuntul” (art. 160 alin. (2) lit. b din Codul fiscal), a fost abrogată prin OUG 109/2009, începând cu 01.01.2010.

Aşadar, factura primită de la un furnizor aflat în insolvenţă se tratează, din punct de vedere fiscal, în mod obişnuit, exercitându-vă integral dreptul de deducere a TVA.

• Înregistraţi în jurnalul de cumpărări facturile de achiziţii bunuri şi servicii prin care se justifică efectuarea acestor operaţiuni, conform OMFP nr. 1372/2008 privind organizarea evidenţei în scopul taxei pe valoarea adăugată, conform art. 156 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
• Factura se raportează în decontul de TVA, conform OMFP nr. 94/2008  pentru aprobarea modelului şi conţinutului formularului (300) „Decont de taxă pe valoarea adăugată”.
• Totodată, factura se va raporta în Declaraţia 394, conform Ordin ANAF nr. 702/2007 privind declararea livrărilor/prestărilor şi achiziţiilor efectuate pe teritoriul naţional de persoanele înregistrate în scopuri de TVA şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului declaraţiei informative privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional de persoanele înregistrate în scopuri de TVA.

Alte prevederi fiscale care trebuie reţinute:

În cazul în care contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate încasa din cauza falimentului beneficiarului baza de impozitare a TVA se reduce. Ajustarea TVA este permisă începând cu data pronunţării hotărârii judecătoreşti de închidere a procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, hotărâre rămasă definitivă şi irevocabilă, conform art. 138 lit. d) din Codul fiscal. În interpretarea art. 138 lit. d) din Codul fiscal, furnizorii de bunuri şi/sau prestatorii de servicii îşi ajustează baza impozabilă a TVA după efectuarea livrării/prestării sau după facturarea livrării/prestării, chiar dacă livrarea/prestarea nu a fost efectuată, dar evenimentele prevăzute la art. 138 din Codul fiscal intervin ulterior facturării şi înregistrării TVA în evidenţele persoanei impozabile. În acest scop, furnizorii/prestatorii trebuie să emită facturi cu valorile înscrise cu semnul minus când baza de impozitare se reduce sau, după caz, fără semnul minus, dacă baza de impozitare se majorează, care vor fi transmise şi beneficiarului. Aceste reguli sunt aplicabile şi pentru livrări intracomunitare. (temei legal: pct. 20 alin. (1)  din normele metodologice de aplicare a art. 138 lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare).

De asemenea, ajustarea bazei de impozitare a TVA, este permisă numai în situaţia în care data declarării falimentului beneficiarilor a intervenit după data de 1 ianuarie 2004, inclusiv pentru facturile emise înainte de această dată, dacă contravaloarea bunurilor livrate/serviciilor prestate ori taxa pe valoarea adăugată aferentă consemnată în aceste facturi nu se poate încasa din cauza falimentului beneficiarului. (temei legal: pct. 20 alin. (3)  din normele metodologice de aplicare a art. art. 138 lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare).

Temeiul legal

• Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare;
• Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;
• Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare;
• Hotărârea Guvernului nr. 1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare;
• Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal;
• Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
• Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
• OMFP nr. 3055/2009 privind reglementările contabile, modificat şi completat prin OMFP nr. 2869/2010;
• OMFP nr. 3512/2008 privind documentele financiar contabile, modificat şi completat prin OMFP nr. 2869/2010;
• OMFP nr. 2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, cu modificările şi completările ulterioare.