17 Noiembrie, 2019

Transportul elevilor: decontarea cheltuielilor pe bază de abonament

În soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate, CCR a admis că decontarea plății pentru transport numai pe bază de abonament, în condițiile în care pot exista situații în care, independent de voința elevilor, să nu se poată prezenta un astfel de abonament, este discriminatorie. 

Curtea Constituțională a fost sesizată să soluționeze excepția de neconstituționalitate al cărei obiect îl reprezintă dispozițiile art. 84 alin. (3) din Legea educației naționale nr. 1/2011, având următoarea redactare: “Elevilor care nu pot fi școlarizați în localitatea de domiciliu li se decontează cheltuielile de transport din bugetul Ministerului Educației Naționale, prin unitățile de învățământ la care sunt școlarizați, pe bază de abonament, în limita a 50 km, sau li se asigură decontarea sumei ce reprezintă contravaloarea a 8 călătorii dus-întors pe semestru, dacă locuiesc la internat sau în gazdă”

Motivele pentru care a fost deschisă acţiunea din litigiul principal 

Curtea de Apel Brașov – Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 84 alin. (3) din Legea educației naționale nr. 1/2011. Excepția a fost ridicată de recurentul pârât Liceul Tehnologic “Nicolae Bălcescu” din Întorsura Buzăului, județul Covasna, într-o cauză având ca obiect judecarea acțiunii formulate de reclamantă în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Județean Covasna și Liceul Tehnologic “Nicolae Bălcescu”, prin care s-a solicitat obligarea pârâților la plata contravalorii cheltuielilor lunare de transport pentru fiii reclamantei, în limita prevăzută de art. 84 alin. (3) din Legea nr. 1/2011

În motivarea excepției de neconstituționalitate s-a susținut, în esență, că sintagma “pe bază de abonament”, cuprinsă în textul de lege criticat, creează o diferență de tratament juridic între elevii care pot prezenta abonament și elevii care, din diferite motive obiective (lipsă de transport comun), nu pot prezenta abonament, dar pot prezenta alte acte doveditoare (de exemplu, factură fiscală), în sensul că beneficiul decontării este acordat numai primei categorii de elevi. În realitate, ambele categorii de elevi sunt transportați și prezintă documente doveditoare, astfel încât efortul financiar depus este același. În aceste condiții, deși ambele categorii de elevi sunt transportați în condiții de efort financiar similar, tratamentul juridic în privința decontării este diferit. Diferențierea operată în funcție de documentul prezentat (abonament sau factură), în condițiile în care acești elevi sunt transportați contra cost, nu este un criteriu obiectiv care să justifice tratamentul juridic diferențiat aplicat. S-a invocate situaţia localităţilor izolate, localități în care nu se circulă, nu există mijloc de transport în comun care să furnizeze abonamente, iar “suma care se achită pentru decontarea transportului pentru elevi pe bază de abonament este oricum o sumă fixă, în funcție de numărul de kilometri.” În aceste condiții, limitarea dovezii transportului efectuat de elevi doar la “abonament”, ca probă, nu este justă și deci nu este constituțională. În consecință, sintagma “pe bază de abonament“, cuprinsă în textul de lege criticat, este contrară art. 16 din Constituție, întrucât limitează decontarea transportului elevilor numai la o singură categorie de elevi din învățământul preuniversitar, fără a exista o justificare obiectivă și rațională în acest sens.

Opinia instanței asupra excepției este în sensul admiterii acesteia întrucât, prin textul de lege criticat, legiuitorul a instituit un tratament diferențiat pentru elevi în sensul că beneficiază de decontarea transportului doar elevii care fac dovada încheierii unui abonament, deși există o categorie de elevi care, din motive obiective, nu pot apela la serviciile mijloacelor de transport în comun. Această din urmă categorie este discriminată fără vreo justificare obiectivă. 

Decizia CCR de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate 

Curtea a constatat că sintagma “pe bază de abonament”, cuprinsă în art. 84 alin. (3) din Legea educației naționale nr. 1/2011 este neconstituțională. Iată care au fost principalele considerente pe care s-a bazat hotărârea CCR.

- Dispozițiile art. 84 alin. (3) din Legea educației naționale nr. 1/2011 instituie facilități pentru o categorie de persoane, respectiv pentru elevii care nu pot fi școlarizați în localitatea de domiciliu, în considerarea statutului lor și a situației specifice în care se află. Astfel, întrucât, din motive obiective, sunt școlarizați într-o altă localitate decât cea de domiciliu, acestora fie li se decontează cheltuielile de transport din bugetul Ministerului Educației  Naționale, prin unitățile de învățământ la care sunt școlarizați, în limita a 50 km, fie li se asigură decontarea sumei ce reprezintă contravaloarea a 8 călătorii dus-întors pe semestru, dacă locuiesc la internat sau în gazdă. Având în vedere destinatarii (elevii) și motivul instituirii (faptul că, din motive obiective, nu se poate realiza școlarizarea în localitatea de domiciliu), rezultă că facilitățile respective constituie expresia a două drepturi fundamentale, și anume dreptul la învățătură, consacrat de art. 32 din Constituție, și protecția copiilor și a tinerilor, consacrat de art. 49 din Constituție.

- Ceea ce se critică în prezenta cauză este una dintre condițiile impuse pentru ca destinatarii normei să beneficieze de drepturile concretizate în măsura de protecție astfel instituită, și anume condiționarea decontării cheltuielilor de transport de existența/prezentarea unui abonament de transport. Atât autorul excepției de neconstituționalitate, cât și părțile în dosar și instanța de judecată care a sesizat Curtea Constituțională apreciază că o astfel de condiție este discriminatorie, încălcând dispozițiile constituționale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi.

- Deși legiuitorul nu a stabilit vreo distincție în cadrul categoriei de persoane protejate, astfel că, teoretic, toate beneficiază de măsura de protecție instituită, a introdus o condiție care determină, în realitate, ca persoane aflate în această categorie, așadar, în aceeași situație juridică, respectiv elevii care nu pot fi școlarizați în localitatea de domiciliu, să fie tratate diferit în privința realizării acelorași drepturi fundamentale, punându-se sub semnul întrebării însăși realizarea efectivă a acestor drepturi.

- Condiția impusă prin sintagma “pe bază de abonament” este de natură să determine o diferență de tratament juridic, pe criterii independente de voința beneficiarilor normei, și care nu își găsesc o justificare obiectivă și rezonabilă.

- O astfel de condiție nu își găsește eventuala justificare în nevoia de predictibilitate a cheltuielilor bugetare cu transportul elevilor care nu pot fi școlarizați în localitatea de domiciliu, întrucât aceasta se poate realiza indiferent de situația abonamentelor de transport. Tot astfel, dovada efectuării acestor cheltuieli se poate asigura cu orice alt document justificativ, iar nu exclusiv cu abonamentul de transport. O asemenea condiție, în contextul altor reglementări cuprinse în Legea educației naționale nr. 1/2011, care privesc, de exemplu, stabilirea de tarife maxime per kilometru aferent abonamentului de transport rutier [art. 84 alin. (32)] sau obligația operatorului de transport rutier de a emite abonamente pentru transportul elevilor și de a asigura transportul rutier al acestora [art. 84 alin. (34)], ar putea fi justificată în măsura în care s-ar asigura în mod efectiv operatori de transport pentru absolut toate rutele și localitățile aflate în ipoteza normei. Întrucât nu există o astfel de garanție, impunerea condiției prezentării abonamentului de transport pentru decontarea cheltuielilor cu transportul elevilor de la domiciliu la localitatea unde sunt școlarizați apare ca fiind discriminatorie și de natură a crea doar aparența unei măsuri de protecție instituite pentru realizarea obligațiilor statului, impuse de normele constituționale de referință.

- Curtea constată că, în cauză, protecția oferită elevilor în privința realizării dreptului lor la învățătură devine iluzorie dacă pentru a beneficia de aceasta sunt instituite condiții imposibil sau foarte dificil de realizat. 

Curtea a constatat că sintagma criticată are caracter discriminatoriu și afectează drepturile fundamentale menționate, declarând neconstituționalitatea acesteia. 

Decizia nr. 657/2019 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a sintagmei “pe bază de abonament”, cuprinsă în art. 84 alin. (3) din Legea educației naționale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 882 din 1 noiembrie 2019

Ai nevoie de Decizia nr. 657/2019? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!
comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu