Taxarea inversă este un mecanism fiscal simplificat în materie de TVA, reglementat prin prevederile art. 160 din Codul fiscal. Aşa cum rezultă din interpretarea acestui act normativ, condiţia obligatorie pentru aplicarea taxării inverse este ca atât furnizorul, cât şi beneficiarul să fie înregistraţi în scopuri de TVA. Cu alte cuvinte, persoanele juridice care sunt îndreptăţite să efectueze livrarea de deşeuri şi materii prime secundare rezultate din valorificarea acestora, livrarea de masă lemnoasă şi materiale lemnoase şi livrarea de cereale şi plante tehnice, nu vor mai încasa şi nici nu vor mai putea deduce TVA, legea lăsând în sarcina ultimului beneficiar să înregistreze şi să plătească TVA. (temeiul legal: art. 160 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare).
Ce presupune această măsură de aplicare a taxei inverse? Pe factură, agenţii economici care sunt înregistraţi în scop de TVA la organele fiscale vor trece pe facturi “taxare inversă” în loc de TVA. TVA se calculează de către beneficiar şi se înscrie în facturi şi în jurnalul pentru cumpărări, fiind preluată atât ca TVA colectată, cât şi ca TVA deductibilă în decontul de TVA.
Din punct de vedere contabil, beneficiarul va înregistra în cursul perioadei fiscale 4426 = 4427 cu suma taxei aferente. Înregistrarea TVA de către cumpărător atât ca TVA colectată, cât şi ca TVA deductibilă în decontul de TVA este denumită auto-lichidarea TVA. Colectarea TVA la nivelul taxei deductibile este asimilată cu plata TVA către furnizor/prestator. (temeiul legal: art. 160 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare).
Operaţiunile pentru care se aplică taxarea inversă sunt:
- livrarea de deşeuri şi materii prime secundare rezultate din valorificarea acestora (OUG nr. 16/2001 privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile, republicată, cu modificările ulterioare);
- livrarea de masă lemnoasă şi materiale lemnoase (Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, cu modificările şi completările ulterioare);
- livrarea de cereale şi plante tehnice (Grâu dur, Alac (Triticum spelta), destinat însămânţării, Grâu comun destinat însămânţării, Alt alac – Triticum spelta – şi grâu comun, nedestinate însămânţării, Secară, Orz, Porumb, Boabe de soia, chiar sfărâmate, Seminţe de rapiţă sau de rapiţă sălbatică, chiar sfărâmate, Seminţe de floarea-soarelui, chiar sfărâmate, Sfeclă de zahăr). Pentru livrarea de cereale şi plante tehnice menţionate anterior, taxarea inversă a TVA se va aplica până la data de 31 mai 2013 inclusiv. (temeiul legal: art. 160 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare).
Cheltuielile accesorii, cum sunt: comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport şi asigurare, solicitate de către furnizor/prestator cumpărătorului sau beneficiarului sunt cuprinse în baza de impozitare a TVA. Cheltuielile facturate de furnizorul de bunuri sau de prestatorul de servicii cumpărătorului, care fac obiectul unui contract separat şi care sunt legate de livrările de bunuri sau de prestările de servicii în cauză, se consideră cheltuieli accesorii. (temeiul legal: art. 137 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare).
În concluzie, din interpretarea art. 137 alin. 2 lit. b) şi 160 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă faptul că, în condiţiile în care transportul este în sarcina furnizorului conform prevederilor contractuale, acesta este încadrat din punct de vedere fiscal drept o cheltuială accesorie, motiv pentru care este inclus în baza de impozitare a livrării.
În genere, condiţia de transport DDP (Delivered duty paid) înseamnă:
- vânzătorul trebuie să pună marfa la dispoziţia cumpărătorului în locul de destinaţie cuvenit;
- contractul de transport este în sarcina vânzătorului.
- toate formalităţile vamale de export/import precum şi taxele vamale sau alte speze aferente importului la destinaţie sunt în sarcina vânzătorului.
Cu alte cuvinte, dacă transportul este în sarcina furnizorului conform prevederilor contractuale, cheltuiala cu transportul intră sub incidenţa taxării inverse. Pentru a se aplica taxarea inversă, se impune ca în contract să se prevadă în mod expres o condiţie de transport DDP (Delivered duty paid).
În contextul în care condiţia de transport stipulată în contractul de vânzare dintre părţi este ExWorks, transportul este încadrat din punct de vedere fiscal ca un serviciu.
În genere, condiţia de transport EXW (ExWorks) înseamnă:
- vânzătorul trebuie să pună marfa la dispoziţia cumpărătorului în locul convenit (fabrica), nevamuită şi neîncărcată pe vreun mijloc de transport;
- obligaţii minime pentru vânzător;
- contractul de transport şi asigurarea sunt în sarcina cumpărătorului.
Cu alte cuvinte, dacă transportul este în sarcina cumpărătorului conform prevederilor contractuale, cheltuiala cu transportul nu intră sub incidenţa taxării inverse.
În ceea ce priveşte aplicarea corectă a taxării inverse, responsabilitatea cade atât în sarcina furnizorilor, cât şi a beneficiarilor.
Temeiul legal
- Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;
- Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare;
- Hotărârea Guvernului nr. 1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare;
- Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal