Codul muncii nu reglementează transferul, nici la cerere, nici în interesul serviciului, ca modalitate definitivă de modificare a contractului individual de muncă. Pare o lacună legislativă având în vedere utilitatea sa practică, dovedită în numeroase situații, precum și faptul că el este prevăzut prin legi speciale, pentru mai multe categorii profesionale: judecători și procurori, personalul din serviciile de probațiune, funcționari publici, polițiști etc. În ceea ce privește personalul care își desfăşoară activitatea în sistemul sanitar-veterinar, sunt reglementate drepturile în cazul transferului în altă localitate. 

Privind funcţionarii publici, transferul este reglementat de art. 90 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici iar el poate avea loc: 

  • în interesul serviciului; 
  • la cererea funcționarului public. 

Transferul în interesul serviciului se face într-o funcție publică de aceeași categorie, clasă și grad profesional cu funcția publică deţinută de funcționarul public sau într-o funcție publică de nivel inferior. 

Transferul la cerere se face într-o funcție publică de aceeași categorie, clasă și grad profesional sau într-o funcție publică de nivel inferior, în urma aprobării cererii de transfer a funcționarului public de către conducătorul autorităţii sau instituției publice la care se solicită transferul. În acest caz, transferul poate avea loc numai între autorităţi sau instituții publice din administrația publică centrală, între autorităţi administrative autonome ori, după caz, între autorităţi sau instituții publice din administrația publică locală.  

Astfel, în raport cu dispozițiile legale menționate, transferul în interesul serviciului, de la o autoritate sau instituție publică la altă, a unui funcționar public, se poate realiza dacă:  

  • există post vacant; 
  • sunt îndeplinite condițiile specifice prevăzute în fișa postului pentru funcția publică ce urmează a fi exercitată de cel transferat; 
  • funcția publică vacantă este de aceeași categorie , clasă și grad profesional sau una de nivel inferior cu cea deţinută de funcționarul public; 
  • cel în cauza își exprimă acordul în scris pentru transferarea sa în interesul serviciului la o altă autoritate sau instituție publică. 

Lipsă acestui acord atrage nulitatea transferului. În principiu, aceleași condiții sunt stabilite și în ceea ce privește funcționarii publici care beneficiază de statute speciale.  

În cazul personalului din serviciile de probațiune, se prevede că transferul se aprobă la cererea acestuia sau a serviciilor de probațiune interesate, de ministrul justiției, la propunerea directorului direcției de specialitate. 

El se realizează într-o funcție echivalentă cu cea deţinută, pentru care sunt îndeplinite condițiile specifice prevăzute în fișa postului. 

Pentru ca transferul să fie dispus, trebuie să existe cumulativ:  

  • acordul sau cererea persoanei; 
  • avizele șefilor celor două servicii de probațiune implicate; 
  • avizul direcției de specialitate. 

Și în sectorul privat transferul este util, în special având în vedere relațiile de colaborare care există între anumiți angajatori.Utilitatea transferului și necesitatea lui rezultă chiar din dispozițiile Codului muncii și Legea nr. 67/2006 referitoare la transferul întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acestora către un alt angajator. 

Se prevede astfel expres că „drepturile și obligațiile cedentului, care decurg dintr-un contract sau raport de muncă existent la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului”. Un asemenea transfer „ nu poate constitui motiv de concediere individuală sau colectivă a salariaților de către cedent ori de către cesionar” (art. 169 din Codul muncii și art. 7 din Legea nr. 67/2006). Este evident că schimbarea structurii acționariatului unei societăţi nu poate fi asimilată unui transfer de întreprindere. 

Și în cazul acestui tip de transfer se întâlnește o relație triungiulara în care sunt implicați cedentul, cesionarul și salariatul. 

Cedentul este angajatorul care își pierde această calitate faţă de salariații săi în urmă transferului, iar cesionarul este cel care dobândește calitatea de angajator faţă de salariații întreprinderii, unităţii sau a unor părţi ale acestora (art. 4 din Legea nr. 67/2006).  

Conform Curții de Justiție a Uniunii Europene, în cazul transferului întreprinderii, contractele individuale de muncă existente între cedent și lucrătorii săi „sunt transferate de plin drept cesionarului prin simplul fapt” al acestui transfer. În acest sens, se emite o Decizie colectivă de transfer, care conține în anexă lista cu salariații transferați și condițiile contractuale în vigoare la data transferului, decizie ce se aduce la cunoștință salariaților și devine parte componenta a contractului de muncă.  Operează astfel o subrogare legală a angajatorului cesionar în contractele de muncă aflate în executare, încheiate de angajatorul cedent. Raporturile de muncă nu încetează nici un moment, ci ele continuă prin voința legiuitorului, în temeiul acelorași contracte.

În prezent nu există temei legal, transferul poate fi prevăzut și în contractele colective, inclusiv de la nivelul angajatorilor. Codul muncii „nu reglementează instituția transferului, dar nici nu o interzice”. Într-adevăr nereglementarea transferului – „nu înseamnă și interzicerea sa cu titlu general”. Astfel fiind, chiar nereglementat în Cod, transferul se poate efectua sub dubla condiție a existenței acordului neechivoc al tuturor celor trei părţi implicate (angajatorul cedent, angajatorul cesionar, salariatul în cauza) și a strictei respectări a art. 38 din Codul muncii.

Anterior datei transferului, atât cedentul cât și cesionarul au obligația de a informa în scris reprezentanții salariaților sau, în cazul în care aceștia nu sunt constituiți ori desemnați, pe salariații proprii, cu cel puțin 30 de zile înainte de data transferului, cu privire la (art. 12 din Legea nr. 67/2006):

  • data transferului sau data propusă pentru transfer;
  • motivele transferului;
  • consecințele juridice, economice și sociale ale transferului pentru salariați;
  • măsurile preconizate cu privire la salariați;
  • de muncă și de încadrare în muncă.

Cedentul și cesionarul au obligația de a informa și de a consulta, anterior transferului, sindicatul sau, după caz, reprezentanții salariaților cu privire la implicațiile juridice, economice și sociale asupra salariaților, decurgând din transferul dreptului de proprietate (art. 174 din Codul muncii).

Trebuie avut în vedere faptul că transferul colectiv al salariaților trebuie să fie evidențiat în Registrul general de evidența a salariaților, ținând cont de faptul că angajații vor presta activitate pentru un nou angajator. De altfel, versiunea actualizată a aplicației Revisal 6.0.5 cuprinde  “Transfer contracte” (Integrarea funcţionalităţii de transfer de întreprindere în condiţiile Legii nr. 67/2006.)

Ai nevoie de Codul Muncii? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!

comentarii

3 COMENTARII

  1. Transferul la cerere in alt oras este posibil pentru functiile contractuale de executie daca se indeplinesc criteriile mentionate la functionarii publici sau este nevoie ca persoana sa dea din nou examen pe functia respectiva, desi este vorba de aceeasi gradatie, pregatire profesionala etc.?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here