Transferul menţionat este reglementat de art. 173-174 din Codul muncii și Legea nr. 67/2006 privind protecţia drepturilor salariaţilor în cazul transferului întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acestora, fiind astfel transpusă în dreptul nostru Directiva 2001/23/CE a consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acestora.

Termenul de întreprindere vizează orice structură cu sau fără personalitate juridică, implicată într-o activitate economică, indiferent de statutul său juridic și de modul în care este finanțată. O astfel de activitate juridică se caracterizează prin 3 elemente: „oferirea de bunuri sau servicii de piață, asumarea unui risc economic, potențialul obținerii de profit din derularea activităţii”.

Potrivit legislației noastre, termenul de unitate, din punct de vedere al raporturilor de muncă, este o „persoană juridică care angajează nemijlocit forță de munca” (art.1 lit.k) din Legea dialogului social nr. 62/2011). Așadar, se poate considera că unitatea, prin prisma celor discutate în rândurile de față, este o „întreprindere” cu personalitate juridică. Unele părți ale acestora pot fi sucursale, filiale, alte subunități, secții, ateliere, puncte de lucru etc.

Și acest tip de transfer presupune o relație triunghiulara în care sunt implicați cedentul, cesionarul și salariatul. Cedentul este angajatorul care își pierde această calitate fată de salariații săi în urma transferului, iar cesionarul  este cel  care dobândește calitatea de angajator faţă de salariații întreprinderii, unităţii sau ai unor părţi ale acestora (art. 4 din Legea nr. 67/2006). 

Conform Curții de Justiție a Uniunii Europene, în cazul transferului întreprinderii, contractele de muncă existente între cedent și lucrătorii săi „sunt transferate de plin drept la cesionar prin simplul fapt” al acestui transfer. Operează astfel o subrogare legală a angajatorului cesionar în contractele de muncă aflate în executare, încheiate de angajatorul cedent. Raporturile de muncă, așadar, nu încetează nici un moment, ci ele continuă prin voința legiuitorului, în temeiul acelorași contracte.

Se prevede că „drepturile și obligațiile cedentului, care decurg dintr-un contract sau raport de muncă existent la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului”.

ATENŢIE! Refuzul salariatului de a da curs transferului va putea conduce la concedierea acelui salariat în temeiul art. 65 din Codul muncii.

Ai nevoie de Codul muncii? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!