Tot ce trebuie să ştim despre contribuţia la bugetul asigurărilor sociale pentru şomaj pentru angajaţi şi angajatori

Legile care reglementează contribuţia la bugetul asigurărilor de şomaj, dar nu numai, sunt:

• Legea nr. 76/2002 – privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimulare ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare (modificări aduse cel mai recent de Legea nr. 250/2013);
• Legea nr. 6/2013 – legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2013;
• Legea nr. 571/2003 – Codul Fiscal cu modificările şi completările ulterioare.

Cotele de contribuţii pentru contribuţia la bugetul asigurărilor de şomaj sunt stabilite în conformitate cu art. 296^18, alin. 3, lit. d) din Codul Fiscal:

• d^1) 0,5% pentru contribuţia individuală (angajat);
• d^2) 0,5% pentru contribuţia datorată de angajator;

Potrivit art. 19 al Legii nr. 76/2002, în sistemul asigurărilor pentru şomaj sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii:

a) persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă sau pe bază de contract de muncă temporară, în condiţiile legii, cu excepţia persoanelor care au calitatea de pensionari;
b) funcţionarii publici şi alte persoane care desfăşoară activităţi pe baza actului de numire;
c) persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului;
e) persoanele care au raport de muncă în calitate de membru cooperator;
f) alte persoane care realizează venituri din activităţi desfăşurate potrivit legii şi care nu se regăsesc în una dintre situaţiile prevăzute mai sus, în condiţiile în care pentru aceste persoane asupra veniturilor respective există obligaţia, potrivit legii, de plată a contribuţiei de asigurări pentru şomaj.

În acelaşi timp, conform art. 20 al aceleiaşi legi, se pot asigura în sistemul asigurărilor pentru şomaj următoarele persoane:

a) asociat unic, asociaţi;
b) administratori care au încheiat contracte potrivit legii;
c) persoane fizice autorizate, întreprinzători persoane fizice, titulari ai întreprinderilor individuale, precum şi membrii întreprinderilor familiale;
d) cetăţeni români care lucrează în străinătate, conform legii;
e) alte persoane care realizează venituri din activităţi desfăşurate potrivit legii şi care nu se regăsesc în una dintre situaţiile prevăzute la lit. a)-d).

Aşadar, există o categorie de persoane care sunt asigurate obligatoriu în sistemul asigurărilor pentru şomaj, cele menţionate la art. 19, şi o altă categorie de persoane care pot opta pentru a se asigura în sistemul asigurărilor pentru şomaj, cele menţionate la art. 20.

Obligaţia ce revine angajatorului la care îşi desfăşoară activitatea persoanele asigurate obligatoriu este aceea de a depune declaraţia privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţă nominală a persoanelor asigurate, prevăzută de lege, în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

Pe de cealaltă parte, în cazul persoanelor care doar opţional aleg să se asigure în sistemul asigurărilor pentru şomaj, potrivit art. 20 din Legea nr. 76/2002, acestea pot încheia contract de asigurare pentru şomaj cu agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi au domiciliul sau, după caz, reşedinţa, dacă au cel puţin vârsta de 18 ani şi sunt asigurate în sistemul public de pensii şi în sistemul asigurărilor sociale de sănătate. De aici ne rezultă două condiţi pentru care o persoană poate opta ulterior pentru asigurarea în sistemul asigurărilor pentru şomaj.

Fără a se face confuzie cu calitatea de asigurat şi drepturile de asigurare, conform art. 293^3 din Codul Fiscal, contribuabilii sistemelor de asigurări sociale sunt:

a) persoanele fizice rezidente, care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor, precum şi orice alte venituri din desfăşurarea unei activităţi dependente, cu respectarea prevederilor instrumentelor juridice internaţionale la care România este parte;

b) persoanele fizice nerezidente care realizează veniturile prevăzute la lit. a), cu respectarea prevederilor instrumentelor juridice internaţionale la care România este parte;

c) pensionarii cu venituri din pensii care depăşesc 740 de lei;

d) persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajatori, precum şi entităţile asimilate angajatorului care au calitatea de plătitori de venituri din activităţi dependente, atât pe perioada în care persoanele prevăzute la lit. a) şi b) desfăşoară activitate, cât şi pe perioada în care acestea beneficiază de concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate;

e) instituţiile publice care calculează, reţin, plătesc şi, după caz, suportă, potrivit prevederilor legale, contribuţii sociale obligatorii, în numele asiguratului;

f) orice plătitor de venituri de natură salarială sau asimilate salariilor.

Baza de calcul a contribuţiilor sociale individuale (ale angajatului) este menţionată la art. 296^4, alin. 1 din Codul fiscal:

“(1) Baza lunară de calcul al contribuţiilor sociale individuale obligatorii, în cazul persoanelor prevăzute la art. 296^3 lit. a) şi b) (articol mai sus mentionat – n.a.), reprezintă câştigul brut realizat din activităţi dependente, în ţară şi în străinătate, cu respectarea prevederilor instrumentelor juridice internaţionale la care România este parte, care include (sau nu, acolo unde este cazul menţionându-se ca şi excepţie – n.a.):

a) veniturile din salarii, în bani şi/sau în natură, obţinute în baza unui contract individual de muncă, a unui raport de serviciu sau a unui statut special prevăzut de lege. În situaţia personalului român trimis în misiune permanentă în străinătate, veniturile din salarii cuprind salariile de bază corespunzătoare funcţiilor în care persoanele respective sunt încadrate în ţară, la care se adaugă, după caz, sporurile şi adaosurile care se acordă potrivit legii;
b) indemnizaţiile din activităţi desfăşurate ca urmare a unei funcţii de demnitate publică, stabilite potrivit legii;

Baza de calcul a contribuţiilor sociale datorate de angajatori, entităţi asimilate angajatorului şi orice plătitor de venituri de natură salarială sau asimilate salariilor, privind calculul pentru contribuţia de asigurări sociale de somaj, o reprezintă conform art. 296^5, alin 3 suma câştigurilor brute acordate persoanelor prevăzute la art. 296^3, lit. a) şi b) (articol mai sus mentionat), asupra cărora există, potrivit legii, obligaţia de plată a contribuţiei individuale la bugetul asigurărilor pentru şomaj conform celor menţionate la art. 296^16, excepţii aplicate direct pe redarea articolului 296^4 de mai sus.

Pe lângă acestea, art. 296^15 din Codul fiscal mai prevede o serie de excepţii care nu intră în baza de calcul a contribuţiilor sociale (inclusiv contribuţia asigurărilor sociale pentru şomaj) datorate de angajatori, după cum urmează:

a) sumele primite de membrii fondatori ai societăţilor comerciale constituite prin subscripţie publică;

b) ajutoarele de înmormântare, ajutoarele pentru pierderi produse în gospodăriile proprii ca urmare a calamităţilor naturale, ajutoarele pentru bolile grave şi incurabile, ajutoarele pentru naştere, veniturile reprezentând cadouri pentru copiii minori ai salariaţilor, cadourile oferite salariatelor, contravaloarea transportului la şi de la locul de muncă al salariatului, costul prestaţiilor pentru tratament şi odihnă, inclusiv transportul pentru salariaţii proprii şi membrii de familie ai acestora, acordate de angajator pentru salariaţii proprii sau alte persoane, astfel cum este prevăzut în contractul de muncă. Cadourile oferite de angajatori în beneficiul copiilor minori ai angajaţilor, cu ocazia Paştelui, zilei de 1 iunie, Crăciunului şi a sărbătorilor similare ale altor culte religioase, precum şi cadourile oferite salariatelor cu ocazia zilei de 8 martie nu intră în baza de calcul, în măsura în care valoarea cadoului oferit fiecărei persoane, cu orice ocazie dintre cele de mai sus, nu depăşeşte 150 de lei;

b^1) ajutoarele de deces, indemnizaţiile acordate urmaşilor personalului militar din armată decedat ca urmare a participării la acţiuni militare şi indemnizaţiile lunare de invaliditate acordate personalului militar din armată ca urmare a participării la acţiuni militare;
c) contravaloarea folosinţei locuinţei de serviciu sau a locuinţei din incinta unităţii, potrivit repartiţiei de serviciu, numirii conform legii sau specificităţii activităţii prin cadrul normativ specific domeniului de activitate, compensarea chiriei pentru personalul din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi compensarea diferenţei de chirie, suportată de persoana fizică, conform legilor speciale;
d) cazarea şi contravaloarea chiriei pentru locuinţele puse la dispoziţia oficialităţilor publice, a angajaţilor consulari şi diplomatici care lucrează în afara ţării, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
e) contravaloarea echipamentelor tehnice, a echipamentului individual de protecţie şi de lucru, a alimentaţiei de protecţie, a medicamentelor şi materialelor igienico-sanitare, a altor drepturi de protecţie a muncii, precum şi a uniformelor obligatorii şi a drepturilor de echipament, ce se acordă potrivit legislaţiei în vigoare;
f) contravaloarea cheltuielilor de deplasare pentru transportul dintre localitatea în care angajaţii îşi au domiciliul şi localitatea unde se află locul de muncă al acestora, la nivelul unui abonament lunar, pentru situaţiile în care nu se asigură locuinţă sau nu se suportă contravaloarea chiriei, conform legii;
g) indemnizaţiile şi orice alte sume de aceeaşi natură, primite de salariaţi, pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul serviciului, în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit prin hotărâre a Guvernului pentru personalul din instituţiile publice, precum şi cele primite pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare;

g^1) indemnizaţiile şi orice alte sume de aceeaşi natură primite de persoanele fizice care desfăşoară o activitate în baza unui statut special prevăzut de lege pe perioada deplasării, respectiv delegării şi detaşării, în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în limitele prevăzute de actele normative speciale aplicabile acestora, precum şi cele primite pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare;

g^2) indemnizaţiile şi orice alte sume de aceeaşi natură, primite de salariaţii care au stabilite raporturi de muncă cu angajatori nerezidenţi, pe perioada delegării şi detaşării, în România, în interesul serviciului, în limita nivelului legal stabilit prin hotărâre a Guvernului pentru ţara de rezidenţă a angajatorului nerezident, de care ar beneficia personalul din instituţiile publice din România dacă s-ar deplasa în ţara respectivă, precum şi cele primite pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare;

h) sumele primite, potrivit dispoziţiilor legale, pentru acoperirea cheltuielilor de mutare în interesul serviciului;
i) indemnizaţiile de instalare ce se acordă o singură dată, la încadrarea într-o unitate situată într-o altă localitate decât cea de domiciliu, în primul an de activitate după absolvirea studiilor, în limita unui salariu de bază la angajare, precum şi indemnizaţiile de instalare şi mutare acordate, potrivit legilor speciale, personalului din instituţiile publice şi celor care îşi stabilesc domiciliul în localităţi din zone defavorizate, stabilite potrivit legii, în care îşi au locul de muncă;
j) sumele sau avantajele primite de către persoane fizice rezidente din activităţi dependente desfăşurate într-un stat străin, cu respectarea prevederilor instrumentelor juridice internaţionale la care România este parte;
k) cheltuielile efectuate de angajator pentru pregătirea profesională şi perfecţionarea angajatului în legătură cu activitatea desfăşurată de acesta pentru angajator;
l) costul abonamentelor telefonice şi al convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele telefonice, efectuate în vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu;
m) avantajele sub forma dreptului la stock options plan, la momentul acordării şi la momentul exercitării acestuia;
n) diferenţa favorabilă dintre dobânda preferenţială stabilită prin negociere şi dobânda practicată pe piaţă, pentru credite şi depozite;
o) tichetele de masă, tichetele de vacanţă, tichetele cadou şi tichetele de creşă, acordate potrivit legii;
p) următoarele avantaje primite în legătură cu o activitate dependentă:
1. utilizarea unui vehicul din patrimoniul afacerii, în vederea deplasării de la domiciliu la locul de muncă şi invers;
2. cazarea în unităţi proprii;
3. hrana acordată potrivit legii;
4. permisele de călătorie pe orice mijloc de transport, acordate în interes de serviciu;
5. contribuţiile plătite la fondurile de pensii ocupaţionale, contribuţiile plătite la fondurile de pensii facultative, primele aferente asigurărilor profesionale şi asigurărilor voluntare de sănătate, suportate de angajator pentru salariaţii proprii, în limitele de deductibilitate prevăzute de lege, după caz.

Pe lângă excepţiile menţionate de art. 296^16, evidenţiate direct pe art. 296^4 (conform alin. c.1), mai sunt şi următoarele categorii de venituri care sunt exceptate de la plata contribuţiilor asigurărilor pentru şomaj:

c2. prestaţiile suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat;
c3. veniturile obţinute de pensionari;
c4. veniturile realizate de persoanele prevăzute la art. 296^3 lit. a) şi b) (mai sus mentionate) care nu se mai regăsesc în raporturi juridice cu persoanele prevăzute la art. 296^3 lit. d ) şi f) (mai sus mentionate), dar încasează venituri ca urmare a faptului că au avut încheiate raporturi juridice şi respectivele venituri se acordă, potrivit legii, ulterior sau la data încetării raporturilor juridice; în această categorie nu se includ sumele reprezentând salarii, diferenţe de salarii, venituri asimilate salariilor sau diferenţe de venituri asimilate salariilor, asupra cărora există obligaţia plăţii contribuţiei de asigurare pentru şomaj, stabilite în baza unor hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile, precum şi actualizarea acestora cu indicele de inflaţie;
c5. compensaţiile acordate, în condiţiile legii ori ale contractelor colective sau individuale de muncă, persoanelor cărora le încetează raporturile de muncă ori de serviciu sau care, potrivit legii, sunt trecute în rezervă ori în retragere;
c6. veniturile aferente perioadei în care raporturile de muncă sau de serviciu ale persoanelor care au încheiat astfel de raporturi sunt suspendate potrivit legii, altele decât cele aferente perioadei de incapacitate temporară de muncă cauzată de boli obişnuite ori de accidente în afara muncii şi perioadei de incapacitate temporară de muncă în cazul accidentului de muncă sau al bolii profesionale, în care plata indemnizaţiei se suportă de unitate, conform legii;
c7. drepturile de salariu lunar acordate poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, potrivit legii.

Ca şi în cazul celorlalte două contribuţii comune atât angajatorului, cât şi angajatului, obligaţia reţinerii şi plăţii contribuţiei de asigurări sociale pentru şomaj îi revine angajatorului. Constituirea datoriei de plată se face prin intermediul declaraţiei 112 depusă lunar sau trimestrial, iar plata efectivă se face în contul Bugetului Asigurărilor Sociale de Stat (BASS) în funcţie de raza teritorială unde îşi desfăşoară activitatea (are sediul social) societatea.