CCR a declarat neconstituţionale unele prevederi, referitoare la titularizare, cuprinse în Legea pentru aprobarea, cu modificări şi completări, a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2012 privind modificarea și completarea Legii educației naționale nr. 1/2011.

Sesizarea, formulată de Președintele României, are ca obiect dispoziții cuprinse în Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 21/2012 privind modificarea și completarea Legii educației naționale nr. 1/2011, adoptată de Parlament, dar nepromulgată. Legea criticată a fost adoptată în data de 5 mai 2020 de Senat, în calitate de Cameră decizională.

Din examinarea motivării sesizării, Curtea a constatat că sunt criticate dispozițiile articolului unic pct. 2 și pct. 6 din Legea amintită, astfel încât CCR a reținut și analizat aceste dispoziții, având următorul cuprins:

Articol unic. –

Se aprobă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21 din 30 mai 2012 privind modificarea și completarea Legii educației naționale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 31 mai 2012, cu următoarele modificări și completări:

(…)

  1. La articolul unic, după punctul 1 se introduce un nou punct, punctul 11, cu următorul cuprins:

«11. Articolul 931 se modifică și va avea următorul cuprins:

Art. 931. –

(1) Cadrele didactice calificate care au participat și obținut în ultimii 3 ani nota/media de cel puțin 7 la un concurs național unic de titularizare în învățământul preuniversitar, au definitivarea în învățământ și sunt angajate cu contract individual de muncă pe perioadă determinată pe acel post/catedră de cel puțin 3 ani de zile, devin titulari în sistemul de învățământ preuniversitar, li se modifică durata contractului încheiat cu unitatea de învățământ, în durată nedeterminată, dacă postul didactic/catedra este vacant(ă) și are viabilitate.

(2) Cadrelor didactice calificate care au participat în ultimii ani la concursul național unic de titularizare în învățământul preuniversitar, au obținut nota/media de cel puțin 7, au definitivarea în învățământ și sunt încadrate cu contract individual de muncă pe durată determinată, mai mică decât cea prevăzută la alin. (1), pe un post/catedră, li se modifică durata contractului de muncă în durată nedeterminată la data la care acumulează 3 ani pe postul/catedra respectiv(ă) și acesta/aceasta are viabilitate pe durata nivelului de învățământ preșcolar, primar, gimnazial sau liceal, după caz.

(3) De la data modificării duratei contractului individual de muncă în durată nedeterminată, cadrele didactice au dreptul să participe la toate etapele de mobilitate de personal, potrivit metodologiei elaborate cu consultarea partenerilor de dialog social și aprobată prin ordin al ministrului educației și cercetării.»

(…)

  1. La articolul unic punctul 10, după alineatul (13) al articolului 254 se introduce un nou alineat, alineatul (131), cu următorul cuprins:

«(131) În anul școlar în care se declară stare de urgență sau de asediu, potrivit Constituției României, cadrele didactice calificate care au participat și obținut în ultimii 3 ani nota/media de cel puțin 7 la un concurs național unic de titularizare în învățământul preuniversitar, au definitivarea în învățământ și sunt angajate cu contract individual de muncă pe perioadă determinată pe acel post/catedră de cel puțin 3 ani de zile, devin titulari în sistemul de învățământ preuniversitar, li se modifică durata contractului încheiat cu unitatea de învățământ, în durată nedeterminată, dacă postul didactic/catedra este vacant(ă) și are viabilitate.»”

Dispoziţiie din forma nemodificată a actului normative

În sesizarea CCR, formulată de Preşedintele României se arată, în esenţă, că, în prezent, potrivit art. 931 din Legea nr. 1/2011, pentru cadrele didactice calificate, modificarea duratei contractului individual de muncă din durată determinată de un an în contract individual de muncă pe durata de viabilitate a postului/catedrei se poate realiza dacă acestea au promovat examenul de definitivat și concursul național de titularizare cu nota/media de cel puțin 7, în condițiile legii, și dacă postul este vacant. Această dispoziție nu înseamnă însă că un cadru didactic devine implicit titular pe post în sistemul de învățământ dacă/atunci când postul capătă viabilitate. Mai mult, prevederile art. 89 alin. (1), ale art. 90 alin. (1) și ale art. 254 alin. (13) din Legea nr. 1/2011 stabilesc exhaustiv modalitățile de ocupare a posturilor didactice din învățământul preuniversitar, dobândirea statutului de titular realizându-se în baza unui concurs deschis, la care pot participa toți cei care îndeplinesc condițiile legii. Ca atare, în conformitate cu aceste dispoziții ale Legii nr. 1/2011, instituirea prin legea criticată a criteriului referitor la vechimea în ocuparea aceluiași post – cel puțin 3 ani – nu poate reprezenta un criteriu obiectiv și calitativ pentru obținerea titularizării.

Hotărârea Curţii Constituţionale

CCR a admis excepţia de neconstituţionalitate, constatând că motivele expuse vizează, în esență, crearea unui cadru legislativ confuz, cu reglementări și condiționări diferite pentru aceeași ipoteză normativă – obținerea titularizării în învățământul preuniversitar, precum și încercarea de a stabili o modalitate “paralelă” de accedere la calitatea de titular în învățământul preuniversitar, de natură a denatura regimul juridic al titularizării, contrară textelor constituționale invocate și jurisprudenței Curții Constituționale în materie.

Reţinem câteva chestiuni de principiu avute în vedere de CCR în motivarea hotărârii pronunţate.

– În jurisprudența sa, CCR a sancționat în mod consecvent dispozițiile legale care reglementau titularizarea unor cadre didactice care nu au promovat concursul național unic de titularizare, apreciind ca fiind neconstituțională instituirea unor modalități paralele de acces la funcția de cadru didactic titular.

– După prezentarea unor decizii date pe acest subiect, Curtea constată că în prezenta cauză textele de lege criticate instituie, practic, aceeași soluție legislativă constatată ca fiind neconstituțională prin jurisprudenţa CCR, respectiv titularizarea unor cadre didactice care nu au promovat concursul național unic de titularizare. Diferențele față de soluțiile legislative analizate în deciziile precedente privesc diversele termene stabilite de legiuitor, precum și invocarea, cât privește introducerea alin. (131) după alineatul (13) al articolului 254 din Legea nr. 1/2011, a stării de urgență sau de asediu (“în anul școlar în care se declară stare de urgență sau de asediu, potrivit Constituției României”), ca situație în care se aplică un regim diferit de titularizare, respectiv “cadrele didactice calificate care au participat și obținut în ultimii 3 ani nota/media de cel puțin 7 la un concurs național unic de titularizare în învățământul preuniversitar, au definitivarea în învățământ și sunt angajate cu contract individual de muncă pe perioadă determinată pe acel post/catedră de cel puțin 3 ani de zile, devin titulari în sistemul de învățământ preuniversitar, li se modifică durata contractului încheiat cu unitatea de învățământ, în durată nedeterminată, dacă postul didactic/catedra este vacant(ă) și are viabilitate”.

– Crearea unei modalități paralele de acces la funcția de cadru didactic titular este contrară, potrivit jurisprudenței citate, prevederilor art. 1 alin. (5) și ale art. 16 din Constituție. Existența unor situații speciale precum cea de urgență sau cea de asediu nu poate constitui temeiul încălcării normelor constituționale, ci doar al unor eventuale restrângeri ale exercițiului unor drepturi și al unor libertăți, cu stricta respectare a cadrului constituțional dat de dispozițiile art. 53 din Constituție, care stabilesc condițiile acestei restrângeri.

Curtea a reținut că legiferarea cu încălcarea deciziilor Curții Constituționale este incompatibilă cu statul de drept, consacrat de prevederile art. 1 alin. (3) din Constituție.

– În concluzie, Curtea a constatat că sunt întemeiate criticile autorului sesizării referitoare la nerespectarea jurisprudenței Curții Constituționale, cu consecința încălcării, prin legea criticată, a dispozițiilor art. 147 din Constituție care consacră caracterul general obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale, precum și a dispozițiilor art. 1 alin. (5) cu referire la art. 1 alin. (3) din Constituție, care consacră supremația Constituției și respectarea legii în statul de drept și art. 16 referitor la principiul egalității.

Decizia nr. 452/2020 a CCR asupra admiterii obiecției de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic pct. 2 și pct. 6 din Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2012 privind modificarea și completarea Legii educației naționale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 598 din 8 iulie 2020

www.lege5.roRapid actualizată, platforma legislativă Indaco Lege5 este instrumentul ideal pentru urmărirea modificărilor legislative, mai ales în contexul decretării stării de urgență pe teritoriul României

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here