16 Septembrie, 2019

Titlul executoriu european şi unele restricții de aplicare

În cazul în care o instanță nu poate să obțină adresa pârâtei, acesta nu permite să se certifice ca titlu executoriu european o hotărâre judecătorească privind o creanță, pronunțată în urma unei ședințe de judecată la care nu s‑au prezentat nici pârâta, nici curatorul desemnat în vederea procedurii.

Astfel s-a pronunţat CJUE, ca răspuns la o cerere de decizie preliminară pentru clarificarea concordanţei dintre legislaţia naţională cehă şi reglementarea europeană. 

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 3 alineatul (1) al doilea paragraf litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 805/2004 privind crearea unui titlu executoriu european pentru creanțele necontestate.

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între RD, pe de o parte, și SC, o persoană fizică a cărei adresă nu este cunoscută, pe de altă parte, în legătură cu o datorie locativă. 

Litigiul principal și întrebarea preliminară 

- Printr‑o acțiune introdusă la Tribunalul Districtual din České Budějovice, Republica Cehă, RD a solicitat obligarea SC la plata sumei de 6 600 de coroane cehe (CZK) (aproximativ 250 de euro), însoțită de penalități de întârziere, pentru motivul că, în temeiul stipulațiilor unui contract de închiriere încheiat la 23 iulie 2008 și cu efect de la 1 august 2008, SC avea dreptul de folosință a unui apartament situat în České Budějovice și că își asumase obligația contractuală de a plăti o chirie de 5 600 CZK, precum și cheltuieli de întreținere stabilite provizoriu la 1 000 CZK, respectiv suma totală de 6 600 CZK pe lună. La 28 septembrie 2008, SC și‑a recunoscut în scris datoria și s‑a angajat să achite această datorie înainte de 30 septembrie 2008, ceea ce nu s‑a întâmplat.

- Întrucât instanța de trimitere nu a reușit să obțină adresa lui SC, în pofida cercetărilor pe care le‑a efectuat, a fost desemnat un curator pentru a o reprezenta pe această din urmă.

- SC nu s‑a manifestat în cursul procedurii și nici curatorul său nu s‑a prezentat la ședința de judecată la care fusese convocat. Întrucât RD a prezentat elemente de probă la această ședință de judecată, i s‑a admis cererea. Adresa lui SC nefiind cunoscută, hotărârea prin care s‑a finalizat judecata nu a fost comunicată decât curatorului respectiv.

- La 14 octombrie 2016, RD a solicitat instanței de trimitere să i se transmită această hotărâre cu o mențiune referitoare la autoritatea de lucru judecat care rezultă din respectiva decizie și la forța executorie a acesteia și să certifice aceeași hotărâre ca titlu executoriu european, în conformitate cu articolul 353 alineatul (1) din Codul de procedură civilă și cu Regulamentul nr. 805/2004.

- Prin comunicarea din 3 noiembrie 2016, instanța de trimitere a informat‑o pe RD că condițiile de acordare a certificatului solicitat nu erau îndeplinite, subliniind că o creanță era considerată necontestată în cazul în care debitorul a recunoscut‑o în mod expres sau nu i s‑a opus, în conformitate cu normele de procedură în vigoare în statul membru în cauză, în cursul procedurii judiciare sau dacă nu s‑a prezentat la o ședință de judecată privind această creanță, în măsura în care această neprezentare era asimilabilă unei recunoașteri tacite a creanței sau a faptelor invocate de creditor, în temeiul dreptului acestui stat membru.

- Ulterior, RD a sesizat Curtea Constituțională din Republica Cehă, susținând în esență că instanța de trimitere nu a sesizat Curtea de Justiție a Uniunii Europene, cu întrebarea dacă o hotărâre pronunțată de instanță după administrarea probelor, în absența oricărei obiecții sau observații din partea pârâtului cu privire la fapte, putea fi considerată necontestată. În această privință, RD s‑a referit la punctul 41 din Hotărârea Curții din 16 iunie 2016, Pebros Servizi (C‑511/14, EU:C:2016:448), potrivit căreia, având în vedere considerentul (6) al Regulamentului nr. 805/2004, o creanță poate fi considerată „necontestată”, în sensul articolului 3 alineatul (1) al doilea paragraf litera (b) din Regulamentul nr. 805/2004, dacă debitorul nu acționează în niciun mod pentru a se opune acesteia, nedând curs invitației adresate de instanță de a notifica în scris intenția de a se apăra în cauza respectivă sau neprezentându‑se la ședința de judecată.

 Având îndoieli cu privire la aspectul dacă creanța în discuție în litigiul principal poate fi considerată necontestată și, prin urmare, dacă decizia pe care trebuie să o pronunțe nu poate face obiectul unei căi de atac în dreptul intern, instanța de trimitere a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții de Justiţie a UE următoarea întrebare preliminară:

„Articolul 3 alineatul (1) al doilea paragraf litera (b) din Regulamentul nr. 805/2004 trebuie interpretat în sensul că o creanță care a fost stabilită printr‑o hotărâre judecătorească după administrarea probelor poate fi considerată necontestată în cazul în care nici pârâta, care a recunoscut datoria înainte de începerea procedurii, nici curatorul nu s‑au prezentat la ședința de judecată și niciunul dintre ei nu a ridicat obiecții în cursul acesteia?” 

Considerentele Avocatului General cu privire la întrebarea preliminară 

- Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă Regulamentul nr. 805/2004 trebuie interpretat în sensul că, în cazul în care o instanță nu poate să obțină adresa pârâtei, acesta permite să se certifice ca titlu executoriu european o hotărâre judecătorească privind o creanță, pronunțată în urma unei ședințe de judecată la care nu s‑au prezentat nici pârâta, nici curatorul desemnat în vederea procedurii.

- Astfel cum reiese din articolul 12 din Regulamentul nr. 805/2004, posibilitatea de a certifica o hotărâre judecătorească ca titlu executoriu european este supusă îndeplinirii a două condiții cumulative. Pe de o parte, o astfel de hotărâre trebuie să privească o „creanță necontestată”, în sensul articolului 3 alineatul (1) al doilea paragraf litera (b) sau (c) din acest regulament. Sunt astfel vizate lipsa oricărei opoziții la o creanță în cursul procedurii judiciare și recunoașterea tacită care rezultă din faptul că debitorul nu s‑a prezentat sau nu a fost reprezentat în cadrul unei ședințe de judecată privind această creanță. Pe de altă parte, procedura judiciară în cadrul căreia a fost pronunțată hotărârea în cauză trebuie să îndeplinească standardele minime de procedură prevăzute în capitolul III din regulamentul respectiv.

- Aceste standarde minime urmăresc să garanteze, în conformitate cu considerentul (12) al aceluiași regulament, că debitorul este informat, în timp util și astfel încât să își poată pregăti apărarea, pe de o parte, cu privire la acțiunea în justiție introdusă împotriva sa, precum și cu privire la condițiile participării sale active la procedură în vederea contestării creanței în cauză și, pe de altă parte, cu privire la consecințele neparticipării la aceasta. În cazul special al unei hotărâri pronunțate într‑o cauză judecată în lipsă, în sensul articolului 3 alineatul (1) al doilea paragraf litera (b) din Regulamentul nr. 805/2004, standardele minime de procedură respective urmăresc să asigure existența unor garanții suficiente privind respectarea dreptului la apărare (Hotărârea din 16 iunie 2016, Pebros Servizi, C‑511/14).

- Curtea a arătat că, având în vedere articolul 14 alineatul (2) din Regulamentul nr. 805/2004, precum și obiectivele și mecanismul acestuia din urmă, o hotărâre pronunțată într‑o cauză judecată în lipsă în cazul imposibilității de a afla adresa pârâtului nu poate fi certificată ca titlu executoriu european (Hotărârea din 15 martie 2012, G, C‑292/10).

- Această concluzie rămâne valabilă în pofida desemnării de către instanța de trimitere, care nu putuse obține adresa SC, a unui curator în vederea procedurii.

- Deși, în mod cert, articolul 15 din Regulamentul nr. 805/2004 prevede că, pe lângă ipotezele de notificare sau de comunicare prevăzute la articolul 14 din acesta, notificarea sau comunicarea poate fi făcută unui reprezentant al debitorului, trebuie să se arate că un curator precum cel desemnat în temeiul reglementării naționale în discuție în litigiul principal nu poate fi asimilat unui „reprezentant al debitorului”, în sensul articolului 15 menționat.

- Dat fiind faptul că legiuitorul Uniunii a supus utilizarea instrumentului complementar și facultativ de executare pe care îl constituie titlul executoriu european, printre altele, condiției ca adresa debitorului să fie cunoscută cu certitudine, care nu este îndeplinită într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal, nu este necesar să se verifice în speță dacă, având în vedere printre altele considerentele (5) și (6) ale Regulamentului nr. 805/2004, creanța în discuție în litigiul principal poate fi considerată necontestată, din moment ce nici SC, nici curatorul său desemnat de instanța de trimitere nu au participat la procedură, nu s‑au prezentat la ședința de judecată și nu au contestat natura și cuantumul acestei creanțe. 

Din ansamblul considerațiilor exprimate, Avocatul General propune Curţii de Justiţie a UE să răspundă că Regulamentul nr. 805/2004 trebuie interpretat în sensul că, în cazul în care o instanță nu poate să obțină adresa pârâtei, acesta nu permite să se certifice ca titlu executoriu european o hotărâre judecătorească privind o creanță, pronunțată în urma unei ședințe de judecată la care nu s‑au prezentat nici pârâta, nici curatorul desemnat în vederea procedurii. 

Hotărârea CJUE din 27 iunie 2019 în cauza C‑518/18, având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată de Tribunalul Districtual din České Budějovice, Republica Cehă, în procedura RD împotriva SC.

comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu