Reclamantul A a chemat în judecată pe pârâta S.C. B S.R.L. solicitând instanţei de judecată să anuleze decizia de sancționare nr. xyz/15.05.2012, emisă de pârâtă şi să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că este salariatul pârâtei potrivit începând cu data de 01.04.2009, conform contractului individual de muncă nr. abc/1999, ocupând funcţia de administrator galerie.
Prin decizia de sancţionare disciplinară nr. xyz/15.05.2012, emisă de pârâtă, reclamantul a fost sancţionat cu diminuarea salariului de bază pe o durată de 3 luni cu 10%, în baza prevederilor art. 247 şi art. 248 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003.
Reclamantul A a apreciat ca nu au fost respectate dispoziţiile art. 251 din Codul muncii, motiv pentru care a formulat cerere de chemare în judecată și a solicitat anularea deciziei de sancționare nr. xyz/15.05.2012, emisă de pârâtă.
Astfel, reclamantul, domiciliat în Arad, a primit, prin e-mail, în data de 14.05.2012, ora 16.00, convocarea la cercetarea disciplinară, care urma să se desfăşoare în ziua următoare, 15.05.2012, la ora 10.00, în Bucureşti.
Reclamantul a considerat că termenul acordat de pârâtă a fost insuficient, întrucât trenul cu care reclamantul A urma să se deplaseze la Bucureşti era în aceeaşi zi, la aproximativ 3 ore de la primirea convocării şi reclamantul nu era pregătit, neavând achiziţionat bilet.
Chiar dacă textul legal nu prevede un termen în care să fie realizată convocarea, având în vedere scopul acesteia, respectiv pregătirea şi formularea apărării salariatului, acesta trebuie să fie un termen rezonabil.
Cu toate că reclamantul A a anunţat, în aceeaşi zi, că termenul este prea scurt şi nu se poate prezenta la convocare din acest motiv, propunând amânarea pentru o altă dată, pârâta nu a ţinut seama de acest aspect, iar cercetarea prealabilă a fost efectuată la data de 15.05.2012, în lipsa reclamantului, fără a i se da acestuia posibilitatea reală de a formula apărări.
În probaţiune, reclamantul a precizat că se prevalează de proba cu înscrisuri.
Ce apărări concrete a formulat pârâta în cauză?
Pârâta a formulat întâmpinare ce a fost depusă la dosarul cauzei prin care acesta a solicitat respingerea acţiunii reclamantului A ca neîntemeiată.
Pârâta a arătat în întâmpinare, în esenţă, că salariatul cunoştea nemulţumirile societăţii privitoare la modul în care el îşi îndeplinea obligaţiile de serviciu încă din luna martie 2012. Astfel, la data de 10.03.2012, în locaţia din Arad a fost în vizită domnul C., reprezentant zonal al societăţii în zona de vest a ţării şi care a constatat anumite abateri săvârşite de salariat de la obligaţiile de serviciu care îi reveneau, atragându-i atenţia verbal reclamantului cu privire la faptul că anumite obligaţii de serviciu ale acestuia nu sunt îndeplinite corespunzător.
După constituirea, la data de 13.03.2012, a Comisiei de cercetare disciplinară, membrii acesteia au făcut verificări pe teren şi au constatat că aspectele invocate de C. erau reale.
Având în vedere că aspectele învederate în Referatul de sesizare a abaterii disciplinare se confirmau şi abaterile continuau să fie săvârşite de salariat, fiind vorba de fapte continue realizate prin omisiune, comisia de cercetare disciplinară a decis convocarea salariatului în faţa ei. Prima convocare a salariatului a fost expediată către acesta pe data 20.03.2012, salariatul fiind convocat să se prezinte la cercetare pe data de 30.03.2012.
În perioada 25.03.2012-10.05.2012, ulterior convocării la cercetare disciplinara, salariatul s-a aflat în concedii medicale repetate, fiind imposibilă efectuarea cercetării disciplinare pe durata concediului medical. La data de 11.05.2012, societatea a emis şi expediat, printr-un serviciu de curierat rapid, Atlassib, o noua convocare la cercetarea disciplinara către salariat pentru data de 15.05.2012. Dat fiind că serviciul de curierat rapid avea obligaţia contractuală de a livra orice corespondenţă internă în cel mult 24 de ore, a existat convingerea pârâtei că invitaţia la cercetare va ajunge cel mult în 24 de ore de la expedierea plicului.
La data de 14.05.2012, orele 16,00, d-na R.S., membru în comisia de cercetare disciplinară, a expediat un e-mail către reclamant, la care era ataşată convocarea la cercetare disciplinară. În cuprinsul emailului s-a comunicat salariatului că invitaţia la cercetarea disciplinară a fost expediată şi prin curier.
Astfel, pârâta a îndeplinit obligaţia de a convoca pe salariat la cercetarea disciplinară prealabilă, convocarea fiind expediată pe data de 11.05.2012 şi fiind primită de acesta la data de 14.05.2012.
Deşi salariatul nu s-a prezentat la cercetarea prealabilă, nu s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 251 alin. 3 din Codul muncii, ci cercetarea prealabilă a fost efectuată la data de 15.05.2012 în lipsa reclamantului. La data prevăzută în convocare, comisia s-a întrunit si a analizat întregul material probator, ajungând la concluzia că a existat o încălcare de către salariat a atribuţiilor de serviciu, motiv pentru care aceasta a propus conducerii societăţii sancţionarea disciplinară a salariatului cu diminuarea salariului cu 10 % pe o perioadă de 3 luni de zile.
Nici Codul muncii şi nici un alt text legal nu prevede vreun termen între momentul primirii de către salariat a invitaţiei la cercetare şi data cercetării. Existenţa unui termen scurt între primirea convocării la cercetare şi data stabilită pentru cercetarea disciplinară se sancţionează cu nulitatea absolută, doar dacă salariatul dovedeşte existenţa unei vătămări.
Salariatul nu a dovedit existenţa vreunei vătămări suferite ca urmare a termenului scurt existent de la data primirii invitaţiei la cercetare şi până la data cercetării. În adresa trimisă către comisia de cercetare disciplinară, el a formulat apărări cu privire la faptele a căror nerealizare i se impută, spunând că nu înţelege semnificaţia unor termeni folosiţi în convocare şi invocând prevederi legale de a căror încălcare o acuză pe pârâtă.
Apărările salariatului, formulate în cuprinsul acestei adrese, au fost avute în vedere în momentul elaborării şi redactării procesului-verbal de cercetare disciplinară.
Prin urmare, pârâta a apreciat că în cauză nu se poate constata nulitatea absolută a deciziei de sancţionare nr. xyz/15.05.2012.
Ce a decis instanţa de judecată în cazul mai sus menţionat şi cum a argumentat hotărârea respectivă?
Prin sentinţa civilă nr. wwo/15.11.2013, instanţa de judecată a admis acţiunea formulată de reclamantul A în contradictoriu cu pârâta S.C. B S.R.L, a anulat decizia de sancţionare nr. xyz/15.05.2012, emisă de pârâtă, şi a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 251 alin. 4 din Codul muncii, în cursul cercetării disciplinare prealabile, salariatul are dreptul să formuleze şi să susţină toate apărările în favoarea sa şi să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele şi motivaţiile pe care le consideră necesare, precum şi dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.
Aşa cum rezultă din înscrisurile de la dosarul cauzei, aceste dispoziţii legale nu au fost respectate.
Convocarea la cercetarea disciplinară a fost expediată către intimat la data de 11.05.2012, printr-un serviciu de curierat rapid, Atlassib, cu patru zile înainte de data la care a fost invitat să sa prezinte la cercetare, însă a ajuns la acesta în după-amiaza zilei de 14.05.2012, ora 16.00, cum rezultă din înscrisurile de la dosarul cauzei.
Este lipsită de relevanţă împrejurarea că ea a fost expediată printr-un serviciu de curierat rapid, care avea obligaţia contractuală de a livra orice corespondenţă internă în cel mult 24 de ore, şi că a existat convingerea paratei că invitaţia la cercetare va ajunge în cel mult 24 de ore de la expedierea plicului, cât timp aceasta a ajuns la data şi ora menţionată, iar această întârziere nu poate fi imputată intimatului.
Totodată, reclamantul, domiciliat în Arad, a primit, prin e-mail, în data de 14.05.2012, ora 16,00, convocarea la cercetarea disciplinară care urma să se desfăşoare în ziua următoare 15.05.2012, ora 10,00, la Bucureşti.
Instanţa a apreciat că nu pot fi reţinute apărările pârâtei în sensul că termenul acordat a fost suficient, întrucât trenul cu care reclamantul urma să se deplaseze la Bucureşti era în aceeaşi zi, la aproximativ 3 ore de la primirea convocării, reclamantul nefiind pregătit şi neavând achiziţionat bilet. Chiar dacă textul legal nu prevede un termen în care să fie realizată convocarea, având în vedere scopul acesteia, respectiv pregătirea şi formularea apărării salariatului, acesta trebuie să fie un termen rezonabil.
Mai mult, din înscrisurile de la dosar rezultă că reclamantul a anunţat, în aceeaşi zi, că termenul este prea scurt şi nu se poate prezenta la convocare din acest motiv, propunând amânarea pentru o altă dată. Pârâta nu a ţinut seama de acest aspect. Cercetarea prealabilă a fost efectuată la data de 15.05.2012, în lipsa reclamantului, fără a i se da acestuia posibilitatea reală de a formula apărări.
Pârâta nu era obligată să accepte propunerea reclamantului de a amâna convocarea cu 16 zile, dar putea să acorde acestuia, raportat la distanţă, cel puţin un termen de 3 zile pentru deplasare în vederea unei pregătiri rezonabile de transport.
Chiar dacă reclamantul a mai fost anterior convocat şi cunoştea că este supus unei proceduri disciplinare, aceasta nu înseamnă că nu exista, potrivit textului de lege mai sus-menţionat, obligaţia pârâtei de a-i acorda un termen rezonabil pentru a se prezenta la cercetare şi a-şi formula apărarea.
Faptul că reclamantul ar fi evitat anterior efectuarea primei deplasări pentru cercetarea prealabilă, prin concedii medicale, nu oferea legal recurentei posibilitatea de a efectua cercetarea în lipsa apărării acestuia, câtă vreme din probele administrate în cauză nu rezultă că certificatul de concediu medical ar fi fost acordat cu încălcarea prevederilor legale.
Motivul invocat de pârâtă potrivit căruia salariatul nu a dovedit existenţa vreunei vătămări suferite ca urmare a termenului scurt existent de la data primirii invitaţiei la cercetare şi până la data cercetării este nefondat, întrucât această vătămare rezultă din împrejurarea că reclamantul nu a avut posibilitatea de a-şi exprima personal punctul de vedere în faţa comisie de disciplină, fiind sancţionat disciplinar.
Dacă hotărârea instanţei de fond a fost atacată de către pârâtă şi, în caz afirmativ, hotărârea a fost confirmată sau infirmată de instanţa superioară?
Da, sentinţa civilă nr. wwo/15.11.2013 a instanţei de fond a fost atacată de către pârâta SC „B” SRL, iar instanţa superioară a menţinut hotărârea respectivă, reţinându-se temeinicia şi legalitatea acesteia.
(P) Caută orice dosar aflat în instanţă în Lege5 Online! Lege5 este un soft de documentare legislativă disponibil în variantele Online, Desktop şi Mobile.
