Propunerea vine în urma acordului de luna trecută al miniştrilor de finanţe din UE de a le permite celor 11 state membre să introducă o TTF în cadrul cooperării consolidate, iar modificările au în principal scopul de a asigura claritatea juridică şi de a consolida dispoziţiile în materie de combatere a evaziunii şi a abuzurilor.

Aşa cum au solicitat cele 11 state membre care vor aplica această taxă, directiva propusă reia domeniul de aplicare și obiectivele propunerii iniţiale privind TTF prezentate de Comisie în septembrie 2011. Abordarea care constă în taxarea tuturor tranzacţiilor care au o legătură cu zona de aplicare a TTF este menţinută, la fel ca ratele de 0,1% pentru acţiuni i obligaţiuni şi de 0,01% pentru instrumente financiare derivate.

Odată aplicată de cele 11 state membre, această taxă pe tranzacţiile financiare ar trebui să genereze venituri de 30-35 miliarde de euro pe an.

TTF are trei obiective fundamentale. În primul rând, ea va contribui la consolidarea pieţei unice prin reducerea numărului de abordări naţionale divergente în materie de impozitare a tranzacţiilor financiare. În al doilea rând, ea va garanta că sectorul financiar are o contribuţie echitabilă şi substanţială la veniturile publice. În cele din urmă, TTF va sprijini măsurile de reglementare, încurajând sectorul financiar să se angajeze în activităţi mai responsabile, orientate către economia reală.

La fel ca în propunerea iniţială, TTF va avea rate scăzute, o bază impozabilă largă şi „plase de siguranţă” împotriva delocalizării sectorului financiar. Ca în propunerea precedentă, se va aplica „principiul reşedinţei”.

Aceasta înseamnă că taxa va fi aplicabilă dacă una dintre părţile la tranzacție este stabilită într-un stat membru participant, indiferent de locul în care se desfăşoară tranzacţia.

Acest lucru este valabil atât în cazul în care o instituţie financiară implicată în tranzacţie este ea însăşi stabilită în zona de aplicare a TTF, cât şi în cazul în care acţionează în numele unei părţi stabilite în zona respectivă.

Ca garanţie suplimentară împotriva evitării taxei, propunerea adaugă şi „principiul emiterii”. Aceasta înseamnă că instrumentele financiare emise în cele 11 state membre vor fi impozitate atunci când sunt tranzacţionate, chiar dacă persoanele care le tranzacţionează nu sunt stabilite în zona de aplicare a TTF. În plus, propunerea include şi dispoziţii anti-abuz explicite.

La fel ca în propunerea iniţală, pentru a proteja economia reală, TTF nu se va aplica activităţilor financiare de zi cu zi ale cetăţenilor şi ale întreprinderilor (de exemplu împrumuturi, plăţi, asigurări, depozite etc.). Ea nu se va aplica nici activităţilor bancare tradiţionale de investiţie în contextul atragerii de capital şi nici tranzacţiilor financiare efectuate în cadrul unor operaţiuni de restructurare.

Propunerea exclude totodată activităţile de refinanţare, politica monetară şi gestionarea datoriei publice. În consecinţă, tranzacţiile cu băncile centrale şi cu BCE, cu Fondul european de stabilitate financiară şi cu Mecanismul european de stabilitate şi tranzacţiile cu Uniunea Europeană vor fi exceptate de la plata taxei.

În următoarele etape, directiva propusă va fi discutată de către statele membre, în vederea implementării sale în cadrul cooperării consolidate. Toate cele 27 de state membre pot participa la discuţiile cu privire la această propunere. Cu toate acestea, numai statele membre care participă la cooperarea consolidată vor avea drept de vot şi vor trebui să ajungă la un acord unanim înainte de implementare. Va fi consultat totodată şi Parlamentul European.

Reamintim că în septembrie 2011, Comisia a prezentat o propunere pentru crearea unui sistem comun al taxei pe tranzacţiile financiare, cu obiectivul de a asigura o abordare coerentă a impozitării acestui sector în cadrul pieţei unice, de a garanta o contribuţie echitabilă a sectorului financiar la finanţele publice şi de a contribui la sporirea rolului tranzacţiilor din sectorul financiar în sprijinul eficienţei şi al bunăstării.