O recentă decizie a CCR reiterează căile de atac împotriva procesului-verbal de contravenție privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România.
Judecătoria Constanța a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. Excepția a fost ridicată de un operator economic într-o cauză având ca obiect contestația împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției, întemeiat pe reglementarea menționată.
Argumente
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul arată că, potrivit textului de lege criticat, constatarea contravențiilor se face cu ajutorul mijloacelor tehnice definite în art. 1 alin. (1) lit. o) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, care nu cuprinde însă nicio dispoziție cu privire la obligația ca aceste mijloace tehnice să fie omologate și nici identificate în mod expres în procesul-verbal întocmit. Fiind vorba de „instrumente” prin care se realizează „acuzarea” în cadrul procedurii contravenționale, este vorba despre o veritabilă atingere adusă art. 21 din Constituție, fiind îngrădit accesul unui justițiabil la posibilitatea de a contesta în instanță orice fel de mijloc tehnic cu care este constatată contravenția. Nu poate fi vorba de un proces echitabil cât timp mijloacele tehnice utilizate de către agentul ce aplică sancțiunea nu sunt definite în mod clar. În cazul procedurii contravenționale, dreptul de a contesta legalitatea unui proces-verbal este garantat, plecând de la dreptul de a solicita instanței să pună în vedere organelor care au întocmit procesul-verbal să depună în scris dovezi privind omologarea sistemelor tehnice utilizate și garantarea faptului că acestea funcționau și erau utilizate de personal instruit la momentul constatării faptelor contravenționale. În situația contravențiilor la regimul rutier sau în aceea a contravențiilor care privesc activitatea de control a Inspectoratului de Stat pentru Controlul Transportului Rutier, atât legislația specifică, cât și practica instanțelor au arătat necesitatea ca în procesele-verbale să fie consemnate datele exprese ale mijloacelor tehnice utilizate, pentru ca în situația contestării proceselor – verbale să poată fi administrate probe, inclusiv expertiza. Potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 15/2002, mijloacele tehnice utilizate, pe lângă faptul că nu sunt definite și identificate în mod expres și coerent, nu sunt menționate în mod clar în procesele-verbale, prezumându-se că acestea nu pot fi identificate și nici supuse unui control tehnic de către un specialist. În această situație, textul de lege criticat este neconstituțional, în măsura în care mijloacele tehnice utilizate nu sunt bine definite și nu sunt identificate punctual.
Precizări legale din partea CCR
Curtea Constituțională a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate, precizând totodată legalitatea reglementărilor legale şi căile de atac la dispoziţia părţii interesate.
– Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 9 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, cu modificările aduse prin art. III pct. 31 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2015 pentru modificarea și completarea unor acte normative, având următorul conținut: „Constatarea contravențiilor se face cu ajutorul mijloacelor tehnice, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.„
– Nu poate fi primită critica referitoare la neclaritatea sintagmei „mijloace tehnice„, deoarece, potrivit art. 1 alin. (1) lit. o) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, acestea sunt definite după cum urmează: „mijloace tehnice – echipamente ce permit verificarea achitării corespunzătoare a tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pentru un anumit vehicul. Acestea sunt: (i) terminale de interogare a bazei de date a SIEGMCR privind achitarea corespunzătoare a tarifelor pentru vehiculul verificat; (ii) sisteme de camere video, care pot fi fixe sau mobile, cu rolul de a identifica, în regim static ori dinamic, numărul de înmatriculare al vehiculului, în vederea interogării bazei de date a SIEGMCR cu privire la achitarea corespunzătoare a tarifelor pentru vehiculul verificat„. Prin SIEGMCR se înțelege, potrivit art. 1 alin. (1) lit. n) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, „sistem informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei – sistem informatic ce permite înregistrarea în format electronic a informațiilor privind achitarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere, gestiunea datelor privind vehiculele pentru care tarifele au fost achitate, monitorizarea și controlul achitării tarifului de utilizare și de trecere”.
– Referitor la critica privind încălcarea accesului liber la justiție, Curtea a observat că, potrivit art. 101 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, procesul-verbal de constatare a contravenției poate fi atacat în fața judecătoriei în a cărei rază teritorială domiciliază sau își are sediul contravenientul, iar împotriva acestei hotărâri se poate formula apel, în temeiul art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu ale cărei prevederi se completează Ordonanța Guvernului nr. 15/2002.
– Referitor la susținerea privind încălcarea dreptului la un proces echitabil, prin faptul că „mijloacele tehnice” la care face referire art. 9 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 nu pot fi supuse expertizării, Curtea a observat că, potrivit art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării. Din sintagma „administrează orice alte probe prevăzute de lege”, precum și din faptul că, potrivit art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, dispozițiile acesteia se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, Curtea reține că la solicitarea părților sau prin dispoziția instanței se poate administra inclusiv proba cu expertiza, astfel încât susținerile autorilor excepției nu pot fi primite.
Decizia nr. 613/2018 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial nr. 149 din 25 februarie 2019.
Ai nevoie de Decizia nr. 613/2018? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!
