LegeStart a publicat aici soluţia CJUE la întrebări preliminare privind aplicarea reglementărilor UE cu privire la etichetarea produsele alimentare, dacă etapele de producție au fost realizate în alt stat membru al UE, astfel încât consumatorul să fie indus în eroare.
Reluăm, în continuare, unele din trimiterile la cadrul juridic al UE, astfel cum au fost reţinute de Curte, cu titlu de documentare pentru cei interesaţi – profesional sau în calitate de consumatori.
Normele agricole
– Regulamentul nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole
● Articolul 113a din Regulamentul nr. 1234/2007, intitulat „Cerințe suplimentare pentru comercializarea produselor din sectorul fructelor și legumelor”, prevede la alineatul (1):
„Produsele din sectorul fructelor și al legumelor destinate a fi vândute în stare proaspătă consumatorilor pot fi comercializate numai dacă sunt de calitate bună, corectă și vandabilă și dacă este indicată țara de origine.”
– Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului nr. 1234/2007 în ceea ce privește sectorul fructelor și legumelor și sectorul fructelor și legumelor prelucrate
● Potrivit articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 543/2011, aplicabil de la 22 iunie 2011, cerințele prevăzute la articolul 113a alineatul (1) din Regulamentul nr. 1234/2007 constituie standardul de comercializare general care este prezentat în detaliu în partea A a anexei I la Regulamentul de punere în aplicare nr. 543/2011.
● Partea A a anexei I la acest regulament de punere în aplicare prevede la punctul 4, consacrat marcării originii produselor, următoarele:
„Numele complet al țării de origine. În cazul produselor originare dintr‑un stat membru, această mențiune este în limba țării de origine sau în orice altă limbă înțeleasă de consumatorii din țara de destinație. În cazul altor produse, această mențiune este în orice limbă înțeleasă de consumatorii din țara de destinație.”
– Regulamentul (UE) nr. 1308/2013
● Regulamentul nr. 1234/2007 a fost înlocuit de Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului.
● Articolul 75 din Regulamentul nr. 1308/2013 prevede:
„(1) Standardele de comercializare pot fi aplicate pentru unu sau mai multe dintre următoarele sectoare și produse:
[…]
(b) fructe și legume;
[…]
Reglementări vamale
– Codul vamal comunitar
● Articolul 23 din Regulamentul nr. 2913/92 de instituire a Codului vamal comunitar prevede:
„(1) Mărfurile originare dintr‑o țară sunt acele mărfuri obținute sau produse în întregime în țara respectivă.
(2) Expresia «mărfuri obținute în întregime într‑o țară» reprezintă:
(a) produse minerale extrase pe teritoriul țării respective;
(b) produse vegetale cultivate [a se citi «recoltate»] în țara respectivă;
[…]”
● Articolul 24 din Codul vamal comunitar prevede:
„Mărfurile în producerea cărora intervin două sau mai multe țări sunt considerate originare din țara în care au fost supuse ultimei transformări sau prelucrări substanțiale, justificată economic, efectuată într‑o întreprindere echipată în acest scop și din care a rezultat un produs nou sau care reprezintă un stadiu de fabricație important”.
– Codul vamal al Uniunii
● Codul vamal comunitar a fost înlocuit prin Regulamentul (UE) nr. 952/2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii.
● Articolul 60 din Codul vamal al Uniunii, intitulat „Dobândirea originii”, prevede:
„(1) Mărfurile obținute în întregime într‑o singură țară sau teritoriu sunt considerate ca fiind originare din acea țară sau acel teritoriu.
(2) Mărfurile în producerea cărora intervin mai multe țări sau teritorii sunt considerate ca fiind originare din țara sau din teritoriul în care au fost supuse ultimei transformări sau prelucrări substanțiale, justificate economic, efectuate într‑o întreprindere echipată în acest scop și din care a rezultat un produs nou sau care reprezintă un stadiu de fabricație important.”
– Regulamentul delegat (UE) 2015/2446
● Articolul 31 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 de completare a Regulamentului (UE) nr. 952/2013 în ceea ce privește normele detaliate ale anumitor dispoziții ale Codului vamal al Uniunii (JO 2015, L 343, p. 1) prevede:
„Următoarele mărfuri sunt considerate ca fiind obținute în întregime într‑o singură țară sau într‑un singur teritoriu:
(a) produsele minerale extrase în respectiva țară sau în respectivul teritoriu;
(b) produsele din regnul vegetal care sunt recoltate în respectiva țară sau în respectivul teritoriu;
[…]”
● Articolul 32 din acest regulament prevede:
„Mărfurile enumerate în anexa 22-01 se consideră că au fost supuse ultimei transformări sau prelucrări substanțiale, care a dus la fabricarea unui produs nou sau care reprezintă un stadiu important de fabricație, într‑o țară sau teritoriu în care normele cuprinse în anexa menționată sunt îndeplinite sau care este identificat(ă) în normele menționate.”
● Anexa 22-01 la Regulamentul delegat 2015/2446 este intitulată „Note introductive și lista operațiunilor de prelucrare sau transformare substanțială care conferă originea nepreferențială”. Aceasta nu conține o dispoziție specifică pentru a determina originea ciupercilor de cultură.
Normele referitoare la protecția consumatorilor
– Directiva 2000/13/CE
● Articolul 2 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2000/13 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la etichetarea și prezentarea produselor alimentare, precum și la publicitatea acestora prevede:
„Etichetarea și normele în conformitate cu care se realizează nu trebuie:
(a) să fie de natură a induce cumpărătorul în eroare, în special:
(i) asupra caracteristicilor produsului alimentar și în special asupra naturii, identității, calităților, compoziției, cantității, durabilității, originii sau provenienței, modului de fabricare sau de obținere;
(ii) atribuind produsului alimentar efecte sau proprietăți pe care nu le are;
(iii) sugerând că produsul alimentar posedă caracteristici speciale, în timp ce toate produsele alimentare similare posedă aceleași caracteristici”.
● Articolul 3 alineatul (1) punctul 8 din Directiva 2000/13 prevede:
„Etichetarea produselor alimentare conține, în condițiile și sub rezerva derogărilor prevăzute la articolele 4-17, numai următoarele mențiuni obligatorii:
[…]
8. locul de origine sau de proveniență în cazurile în care omiterea acestei mențiuni ar putea induce consumatorul în eroare cu privire la originea sau proveniența reală a produsului alimentar”.
– Regulamentul (UE) nr. 1169/2011
● Directiva 2000/13 a fost înlocuită prin Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, de modificare a Regulamentelor nr. 1924/2006 și nr. 1925/2006 și de abrogare a Directivei 87/250, a Directivei 90/496, a Directivei 1999/10, a Directivei 2000/13, a Directivelor 2002/67 și 2008/5 și a Regulamentului nr. 608/2004.
● Considerentele (29) și (33) ale Regulamentului nr. 1169/2011 au următorul cuprins:
„(29) Ar trebui să se indice țara de origine sau locul de proveniență a unui produs alimentar atunci când, în absența unei astfel de mențiuni, consumatorul ar putea fi indus în eroare cu privire la țara de origine reală sau locul real de proveniență a produsului. În toate cazurile, modul de indicare a țării de origine sau a locului de proveniență nu ar trebui să înșele consumatorul și ar trebui să se bazeze pe criterii clar definite care să asigure condiții de concurență echitabile la nivelul industriei și care să îmbunătățească înțelegerea de către consumatori a informațiilor privind țara de origine sau locul de proveniență a produsului alimentar. Astfel de criterii nu ar trebui să se aplice indicațiilor referitoare la denumirea sau adresa operatorului din sectorul alimentar.
[…]
(33) Normele de origine nepreferențiale aplicabile în Uniune sunt prevăzute în Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 […] [și în] dispozițiile sale de punere în aplicare[, și anume] Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92. Stabilirea țării de origine a produselor alimentare se va întemeia pe normele menționate, cu care operatorii din sectorul alimentar și administrațiile sunt familiarizați, ceea ce ar trebui să faciliteze punerea în aplicare.”
● Potrivit articolului 1 alineatele (1) și (4) din Regulamentul nr. 1169/2011:
„(1) Prezentul regulament stabilește bazele pentru asigurarea unui înalt nivel de protecție a consumatorului în domeniul informațiilor referitoare la produsele alimentare, luând în considerare diferențele de percepție ale consumatorilor și nevoia acestora de informații și asigurând în același timp buna funcționare a pieței interne.
[…]
(4) Prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere cerințelor de etichetare prevăzute în dispozițiile specifice ale Uniunii aplicabile anumitor produse alimentare.”
● Articolul 2 alineatul (3) din acest regulament prevede:
„În sensul prezentului regulament, țara de origine a unui produs alimentar se referă la originea unui produs alimentar, astfel cum este stabilită în conformitate cu articolele 23-26 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92.”
● Articolul 7 alineatul (1) litera (a) din regulamentul menționat prevede următoarele:
„Informațiile referitoare la produsele alimentare nu trebuie să inducă cumpărătorul în eroare, în special:
(a) în ceea ce privește caracteristicile produsului alimentar și în special în ceea ce privește natura, identitatea, proprietățile, compoziția, cantitatea, data durabilității minimale, țara de origine sau locul de proveniență, metoda de fabricație sau producție”.
● Articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1169/2011 prevede:
„Operatorul din sectorul alimentar căruia îi revine răspunderea pentru informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare este operatorul sub a cărui denumire sau denumire comercială se comercializează produsul alimentar sau, dacă operatorul respectiv nu are sediul în Uniune, importatorul pe piața Uniunii Europene.”
● Intitulat „Țara de origine sau locul de proveniență”, articolul 26 din acest regulament prevede:
„[…]
(2) Mențiunile privind țara de origine sau locul de proveniență sunt obligatorii:
(a) în cazul în care lipsa acestor informații ar putea induce consumatorul în eroare în ceea ce privește adevărata țară de origine sau adevăratul loc de proveniență a produsului alimentar, în special dacă informațiile care însoțesc produsul alimentar sau eticheta în ansamblul ei ar sugera în alt fel că produsul are o altă țară de origine sau un alt loc de proveniență;
(b) pentru tipurile de carne care se încadrează la codurile din Nomenclatura combinată («NC») enumerate în anexa XI. Aplicarea dispozițiilor de la prezenta literă face obiectul adoptării actelor de punere în aplicare menționate la alineatul (8).
(3) În cazul în care se indică țara de origine sau locul de proveniență a produsului și aceasta (acesta) nu este aceeași (același) cu țara de origine sau locul de proveniență a ingredientului primar:
(a) se indică de asemenea țara de origine sau locul de proveniență a ingredientului (ingredientelor) primar(e); sau
(b) se indică faptul că țara de origine sau locul de proveniență a ingredientului (ingredientelor) primar(e) diferă de țara de origine sau locul de proveniență a produsului alimentar.
Aplicarea dispozițiilor de la prezentul alineat face obiectul adoptării normelor de aplicare menționate la alineatul (8).
[…]
(5) Până la 13 decembrie 2014, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului rapoarte privind indicarea obligatorie a țării de origine sau a locului de proveniență pentru următoarele produse alimentare:
(a) alte tipuri de carne decât carnea de vită și mânzat și decât cele menționate la alineatul (2) litera (b);
(b) laptele;
(c) laptele utilizat ca ingredient în produsele lactate;
(d) produsele alimentare neprelucrate;
(e) produsele dintr‑un singur ingredient;
(f) ingrediente care reprezintă mai mult de 50 % dintr‑un produs alimentar.
[…]
(8) Până la 13 decembrie 2013, în urma evaluărilor de impact, Comisia adoptă acte de punere în aplicare privind aplicarea alineatului (2) litera (b) și a alineatului (3) din prezentul articol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 48 alineatul (2).
[…]”
● Articolul 39 din Regulamentul nr. 1169/2011 prevede posibilitatea ca statele membre să adopte dispoziții privind mențiuni obligatorii suplimentare, precum și condițiile de adoptare a măsurilor menționate.
– Regulamentul nr. 1337/2013
● Comisia a adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1337/2013 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1169/2011 în ceea ce privește indicarea țării de origine sau a locului de proveniență pentru carnea proaspătă, refrigerată sau congelată de animale din specia porcină, ovină, caprină și de păsări de curte. Acest regulament stabilește normele privind indicarea țării de origine sau a locului de proveniență pe eticheta cărnii proaspete, refrigerate sau congelate de animale din specia porcină, ovină, caprină și de păsări de curte.
● Ultima teză a considerentului (3) al acestui regulament de punere în aplicare are următorul cuprins:
„Termenul «origine» ar trebui să fie rezervat pentru carnea care este obținută de la animale născute, crescute și sacrificate într‑un singur stat membru sau într‑o singură țară terță și care, prin urmare, este obținută în întregime într‑un singur stat membru sau o singură țară terță.”
– Regulamentul 2018/775
● Comisia a adoptat de asemenea Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/775 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 26 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011, în ceea ce privește normele de indicare a țării de origine sau a locului de proveniență a ingredientului primar al produselor alimentare.
