Ei bine, după zece ani corporatişti, ne despărţim. De regulă, amiabil.
După zece ani de creştere progresivă, am devenit mai puţin util/ă: brusc, ies în evidenţă o performanţă sub medie, un nivel insuficient de limba engleză ori o relaţie tensionată cu viitorul meu fost şef; ori poziţia mea s-a mutat în altă ţară, iar eu am rămas pe loc.
Şi iată-mă, sunt un proaspăt şomer pe piaţa muncii. Sunt ani de când nu mi-am refăcut CV-ul şi nu am aplicat la vreun job. Fie mă căutau alţii, fie compania mă promova. Eu şi piaţa muncii aproape nu ne cunoaştem. Ea nu ştie ce valorez eu, eu nu ştiu cât valorez în ea.
Însă cu siguranţă îmi voi stabili un termen-limită precis şi deştept, ca la carte, pentru a-mi regăsi un loc de muncă. Nu poate dura mai mult de trei luni.
(…)
» Citeşte integral articolul pe CariereOnline.ro.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here