Prin cererea introductivă de instanță, reclamantul C.P.a formulat contestație împotriva deciziei de concediere nr. 2D/345/06.06.2011, în contradictoriu cu pârâta SNTFM „CFR MARFA” SA – Sucursala Banat Oltenia, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de concediere, reintegrarea sa în funcția deținută anterior și obligarea pârâtei la plata despăgubirilor reprezentând drepturi salariale pentru perioada cuprinsă între data desfacerii contractului individual de muncă și reintegrarea efectivă.
În motivarea contestației, a arătat că, în fapt, la data de 08.06.2011 i s-a comunicat decizia de concediere nr. 2D/345/06.06.2011, prin care s-a dispus încetarea contractului sau individual de muncă din inițiativa angajatorului, pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective, conform art. 65 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii republicată.
A susținut că în tot cuprinsul deciziei de concediere, pârâta a invocat prevederile Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, lege care a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 345/18.05.2011 și care potrivit art. IV intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial.
Față de aceste aspecte, contestatorul a invocat excepția nulității deciziei de concediere.
Totodată, a susținut că decizia de concediere a avut în vedere criteriul privind salariații sancționați pentru săvârșirea de abateri disciplinare. În realitate, a susținut că nu i-a fost aplicată nicio sancțiune.
Contestatorul a menționat că, ulterior emiterii deciziei de concediere, respectiv la data de 23.06.2011, pârâta a emis decizia nr. 1815, prin care a fost sancționat disciplinar cu reducerea salariului de baza cu 10% pe o durată de 3 luni, decizie împotriva căreia a formulat contestație.
În drept, au fost invocate dispozitiile art. 211 alin. (1) lit. a) din Legea dialogului social nr. 62/2011.
Ce apărări concrete au formulat pârâta în cauză?
Pârâta a formulat întâmpinare ce a fost depusă la dosarul cauzei prin care aceasta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că societatea a procedat la efectuarea unei reduceri de personal ca urmare a dificultăților economice, a reorganizării activității și restructurării societății.
Ce a decis instanţa de judecată în cazul mai sus menţionat și cum a argumentat hotărârea respectivă?
Prin sentinta civila nr. 648/10.04.2012, pronuntata de Tribunalul Olt s-a respins excepția nulității deciziei de concediere nr. 2D/345/06.06.2011, invocată de reclamant.
S-a admis acțiunea în conflict de muncă formulată de reclamantul C. P., în contradictoriu cu pârâta SNTFM „CFR MARFA” SA – Sucursala Banat Oltenia și pe cale de consecință, s-a anulat decizia de concediere nr. 2D/345/06.06.2011, s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior, cu plata drepturilor bănești conform art. 80 Codul Muncii, de la data desfacerii contractului individual de muncă și până la reintegrarea efectivă.
Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa de judecată a avut în vedere următoarele considerente:
Contestatorul nu a invocat motivele de nulitate prevăzute de art. 252 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, ci a susținut că în cuprinsul deciziei de concediere pârâta a invocat prevederile Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, care potrivit art. IV a intrat în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial nr. 345/18.05.2011.
Susținerile contestatorului sunt lipsite de temei legal, întrucât Legea nr. 53/2003 a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 72/05.02.2003 și a intrat în vigoare la data de 05.03.2003.
Prin Legea nr. 40/2011 a fost modificată și completată Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, Legea nr. 40/2011 fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 225/31.03.2011 și nicidecum în Monitorul Oficial nr. 345/18.05.2011.
Pe cale de consecință, s-a respins excepția nulității deciziei de concediere nr. 2D/345/06.06.2011.
Prin decizia de concediere nr. 2D/345/06.06.2011, emisă de pârâta SNTFM „CFR MARFA” SA – Sucursala Banat Oltenia, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă înregistrat cu nr. C/206/2066/01.05.1999, privind pe contestatorul Ciuca Petre, având funcția de mecanic ajutor locomotive-automotor începând cu data de 08.07.2011, din inițiativa angajatorului, pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective, conform art. 65 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată.
În art. 4 din decizia de concediere s-a menționat că la luarea măsurii de concediere colectivă, respectiv stabilirea ordinii de prioritate s-au aplicat criteriile minimale privind salariații care au fost sancționati pentru săvârșirea de abateri care au cauzat prejudicii societății și salariații care au fost sancționati pentru alte abateri disciplinare.
În cazul contestatorului C. P. s-a menționat în art. 5 al deciziei de concediere, că la baza încetării contractului individual de muncă al acestuia, a stat criteriul prevăzut de punctul II lit. c), f) prevăzut la art. 4 al deciziei.
Prin sentința civilă nr. 54/19.01.2012, pronunțată de Tribunalul Olt, în dosarul nr. 4690/104/2011, a fost admisă cererea formulată de reclamantul C. P., în contradictoriu cu intimata SNTFM „CFR MARFA” SA – Sucursala Banat Oltenia și s-a dispus obligarea pârâtei să emită decizia de radiere a sancțiunilor disciplinare aplicate reclamantului în perioada 2003-2010.
Prin decizia nr. C.Z.2.2/43/13.02.2012, emisă de SNTFM „CFR MARFA” SA – Sucursala Banat Oltenia, s-a dispus radierea sancțiunilor disciplinare aplicate angajatului C. P., prin deciziile nr. 5917/08.10.2003, 682/27.01.2005, 4623/11.09.2007, 3512/02.09.2009 și 4090/21.10.2010.
Prin sentința civilă nr. 1900/24.11.2011, pronunțată de Tribunalul Olt, în dosarul nr. 3219/104/2011, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului de către Curtea de Apel Craiova, a fost admisă contestația formulată de contestatorul C. P. în contradictoriu cu intimata SNTFM „CFR MARFA” SA – Sucursala Banat Oltenia, împotriva deciziei de aplicare a sancțiunii disciplinare nr. 1815/23.06.2011.
A fost admisă excepția tardivității aplicării sancțiunii disciplinare și pe cale de consecință a fost anulată decizia nr. 1815/23.06.2011.
Având în vedere considerentele prezentate mai sus, s-a constatat că decizia de concediere nr. 2D/345/06.06.2011 este nelegală, întrucât criteriile care au stat la baza concedierii, respectiv sancțiunile disciplinare aplicate contestatorului în perioada 2003 – 2011, nu mai subzistă, deoarece sancțiunile disciplinare aplicate în perioada 2003-2010 au fost radiate, iar sancțiunea disciplinară aplicată prin decizia nr. 1815/23.06.2011 a fost anulată prin hotărârea judecătoreasca irevocabilă.
În ceea ce privește organigramele depuse la dosar de către pârâtă, s-a constatat că acestea nu sunt relevante pentru cauza de față, deoarece nu cuprind funcțiile de mecanic ajutor locomotive – automotor.
Conform dispozițiilor art. 80 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii: „În cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul”.
În alin. (2) din același articol de lege se prevede: „La solicitarea salariatului instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere”.
Dacă hotărârea instanţei de fond a fost atacată de către vreo parte şi, în caz afirmativ, hotărârea a fost confirmată sau infirmată de instanţa superioară? Cum a argumentat instanța superioară hotărârea respectivă?
Da, sentinţa instanţei de fond a fost atacată cu recurs de către pârâtă, iar curtea de apel a admis ca fondat recursul promovat de aceasta, a modificat sentința și, pe fond, s-a respins ca neîntemeiată contestația împotriva deciziei de concediere.
Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa superioară a avut în vedere următoarele considerente:
Prin decizia de concediere nr. 2D/345/6.06.2011, SNTFM „CFR MARFA” SA a dispus concedierea petentului C. P., conform art. 65 alin. (1) din Legea nr. 53/2011, ca efect al concedierii colective. A fost indicat ca fiind criteriu de selectare, criteriul II, lit. c si f, care devine operațional în cazul în care, după aplicarea criteriilor prioritare, mai mulți salariați afectați de reducerea posturilor de aceeași natură, se află în situații similare, respectiv, vor fi concediați salariații care au fost sancționați pentru săvârșirea de abateri disciplinare sau care au cauzat prejudicii societății.
În ceea ce îl privește pe contestator, acesta avea mai multe sancțiuni, ultimele fiind cu reducerea salariului de baza cu 10% pe luna, aplicate prin decizia de sancționare nr. 4090/21.10.2010 și nr. 1815/23.06.2011.
Prin sentința civila nr.54/19.01.2012, Tribunalul Olt a admis cererea formulată de contestatorul C. P. și a obligat pârâta să emită decizie de radiere pentru sancțiunile disciplinare aplicate în perioada 2003-2010, pârâta emițând decizia nr. CZ2.2/43/13.02.2012, de punere în aplicare a acestei sentințe civile.
La pronunțarea acestei soluții, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 248 alin. (3) Codul Muncii, introdus prin Legea nr. 40/2011, potrivit căruia, sancțiunea disciplinară se radiază de drept în termen de 12 luni de la aplicare dacă salariatului nu i se aplică o noua sancțiune disciplinară în acest termen.
Așa cum a rezultat din cele expuse, la momentul pronunțării sentinței civile nr. 54/19.01.2012, era îndeplinit termenul de 12 luni de la momentul sancțiunii disciplinare aplicată la 21.10.2010, situație în care instanța a facut aplicarea dispozițiilor legale menționate.
Raportat însă la momentul deciziei de concediere, 06.06.2011, termenul de 12 luni prevăzut pentru radierea de drept a sancțiunii disciplinare, dacă salariatului nu i s-a aplicat o nouă sancțiune disciplinară în acest termen, nu era împlinit, sancțiunea disciplinară fiind aplicată la data de 21.10.2010, astfel încât sentința civilă invocată nu poate produce efecte juridice pentru perioada anterioară pronunțării acesteia.
Concedierea colectivă s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 65 și următ. Codul Muncii, fiind aplicabil față de contestator criteriul indicat în art. 4 pct. 2 lit. c) si f), respectiv concedierea, în situații de egalitate, a salariaților care au fost sancționati pentru săvârșirea de abateri care au cauzat prejudicii societății sau pentru alte abateri disciplinare.
Extras din Decizia civilă nr. 7554/20.06.2012 , Curtea de Apel Craiova, www.portal.just.ro
Ai nevoie de Codul Muncii? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!
