18 Iulie, 2019

Studiu de caz: Termenul în care poate fi cerută anularea unui act administrativ de către autoritatea emitentă

Reclamantul  A  a chemat în judecată pe pârâtul  B  solicitând instanţei de judecată ca prin sentinţa ce se va pronunţa în cauză să se dispună: nulitatea Deciziei nr.abc/24.11.2008 prin care pârâtul a fost numit în funcţia publică de execuţie Consilier, clasa I, grad profesional debutant în cadrul acestei instituţii; anularea înscrierilor efectuate în carnetul de muncă seria XXWE nr.411000, precum şi a înscrierilor efectuate în statele de plată lunare şi în foile lunare de pontaj a celorlalte documente ce derivă din acestea, aferente pentru poziţia pârâtului, în perioada 24.11.2008-03.03.2010, precum şi plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că s-a arătat că, în data de 11.11.2008, instituţia a organizat un concurs pentru ocuparea funcţiei publice vacante de consilier (inginer silvic), grad profesional debutant, la care s-a prezentat şi pârâtul, care, după susţinerea examenului a fost declarat admis.

La dosarul de concurs pârâtul a depus înscrisurile solicitate, între care şi adeverinţa emisă de Universitatea C., prin care se atestă că acesta a absolvit această facultate, promoţia 2003-2008.

După susţinerea concursului, a fost emisă Decizia nr .abc/24.11.2008, prin care pârâtul a fost încadrat în funcţia de consilier debutant, clasa I.

Ulterior, la data de 02.03.2010, în urma unei sesizări adresată directorului instituţiei, s-a purtat corespondenţă cu Facultatea de Silvicultură, care a comunicat şi confirmat că pârâtul nu a finalizat această facultate, fiind exmatriculat cu Ordinul Rectorului nr.xyz/24.02.2009.

Pârâtul a recunoscut că precizările primite de la facultate sunt reale şi în data de 03.03.2010 şi-a prezentat demisia din funcţia publică, invocând motive personale.

Acesta a şi predat inventarul aflat asupra sa şi chiar a formulat un angajament de plată a prejudiciilor aduse instituţiei, înregistrat sub nr.www/04.03.2010.

Ca atare, în perioada 04.03.2010-06.03.2010, cu chitanţele nr.0036 şi nr.0037 acesta a depus la casieria instituţiei suma totală de 7.600 lei aferentă salariilor primite necuvenit.

În probaţiune, reclamantul a precizat că se prevalează de proba cu înscrisuri.

Ce apărări concrete a formulat pârâtul în cauză?

Pârâtul, deși legal citat în cauză nu s-a prezentat la instanța de judecată și nu  a formulat întâmpinare.

Ce a decis instanţa de judecată în cazul mai sus menţionat şi cum a argumentat hotărârea respectivă?

Prin sentinţa nr.oac/16.12.2011, instanţa de judecată a admis excepţiile invocate din oficiu (excepţia tardivităţii privind petitul 1 al cererii de chemare în judecată şi excepţia inadmisibilităţii privind petitul 2 al acesteia) şi a respins acţiunea reclamantului ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, autoritatea publică emitentă a unui act administrativ  unilateral nelegal poate să solicite instanţei anularea acestuia în termen de 1 an de la  data emiterii actului.

Angajarea pârâtului s-a făcut prin Decizia nr. abc din 24.11.2008,  iar acţiunea a  fost înregistrată la 18.03.2010, deci cu depăşirea termenului de 1 an, totodată s-a reţinut că cealaltă decizie contestată  a fost fundamentată pe prima decizie.

De asemenea, în ceea ce priveşte celelalte operaţiuni administrative, instanta a reţinut că nu întrunesc caracterele juridice ale actului administrativ, aşa cum este definit de art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004.

Pe de altă parte s-a constatat că actele în speţă nu mai produc efecte juridice întrucât pârâtul, la data de 04.03.2010, anterior introducerii acţiunii, demisionase din funcţie, restituind şi prestaţiile primite.

Faţă de toate acestea s-a admis excepţia tardivităţii pentru primul capat de cerere (fiind şi inadmisibil urmare a lipsei efectelor) şi inadmisibilităţii pentru celalalt capat al cererii, respingându-se acţiunea.

Dacă hotărârea instanţei de fond a fost atacată de către reclamant şi, în caz afirmativ, hotărârea a fost confirmată sau infirmată de instanţa superioară?

Da, sentinţa civilă nr.  oac/16.12.2011 a instanţei de fond a fost atacată de către reclamant, iar instanţa superioară, prin decizia civilă nr.vas/05.05.2012, a admis  recursul, a casat sentinţa şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa de recurs a avut în vedere următoarele considerente:

Într-adevăr, potrivit art.1 alin.6 din Legea nr. 554/2004-R, autoritatea publică emitentă a actului administrativ unilateral apreciat ca nelegal, poate să solicite instanţei anularea acestuia, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat deoarece a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice.

Din interpretarea logică a acestui text se desprinde concluzia că aceasta este singura cale de a înlătura actul abuziv, deoarece lăsarea la latitudinea autorităţii publice a revocării actului, ar conduce la afectarea principiului securităţii raporturilor juridice.

Raţiunea fixării ca moment iniţial al curgerii termenului, în cazul acţiunii introduse de autoritatea emitentă, a datei emiterii actului, este aceea că acesta este momentul la care această instituţie cunoaşte sau trebuie să cunoască motivul de nulitate ce afectează validitatea actului pe care îl emite.

Cu toate acestea, trebuia avută în vedere particularitatea speţei de faţă, în care motivul de nulitate a fost cauzat şi ascuns prin mijloace dolozive care intră sub incidenţa legii penale. Câtă vreme răspunderea penală nu s-a prescris, ar fi în afara oricărei raţiuni să se prescrie dreptul de a solicita instanţei repunerea în situaţia anterioară, ca o consecinţă directă a  constatării săvârşirii faptei prevăzute de legea penală.

Potrivit unui principiu de drept, nemo auditur propriam turpitudinem allegans (nimeni nu-şi poate invoca propria culpă pentru a obţine protecţia unui drept).

De aceea, interpretând textul de lege în lumina acestor principii, data de la care se calculează termenul în cauza de faţă se circumscrie datei la care s-a primit sesizarea adresată directorului instituţiei, respectiv 02.03.2010, dată la care s-a născut dreptul instituţiei de a solicita anularea actelor în temeiul cărora intimatul a ocupat postul de consilier.

Deci, instanta de recurs nu a reţinut susţinerea, pe care o apreciază fără temei legal, cu privire la naşterea dreptului de a contesta, instituţia, în raport de situaţia dată, aflându-se în termenul de excepţie prevăzut de  textul precitat, respectiv de un an pentru „motive temeinice”.

Aşadar, critica reclamantului din motivația recursului, critică bazată pe ideea îngrădirii accesului la justiţie ca urmare a imposibilităţii cunoaşterii existenţei actului administrativ unilateral vătămător şi, în consecinţă, a imposibilităţii contestării lui pe calea contenciosului administrativ, este justificată.

În cauză, termenul de un an s-a calculat, aşadar, de la data la care autoritatea publică a luat cunoştinţă, prin orice mijloc, despre situaţia vătămătoare regăsită în actul administrativ ce doreşte să-l conteste.

Raportându-ne la situaţia din speţă, repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii actului administrativ unilateral nelegal nu se poate realiza decât prin aplicarea raţionamentului expus, considerând acţiunea introdusă în termenul de excepţie al motivului temeinic justificat,  recurentul-reclamant dovedind maximă diligenţă după momentul cunoaşterii falsului care a stat la baza actelor emise de aceasta.

Pe de altă parte, instanța de recurs a reţinut, în ceea ce priveşte interesul – cerinţă necesară pentru existenţa dreptului la acţiune -, interesul conferind calitatea de parte cu referire la exerciţiul acţiunii în justiţie, că recurentul-reclamant justifică întrunirea cumulativă a exigenţelor acestui element al exerciţiului dreptului, prin aceea că acesta este serios, legitim şi direct, născut şi actual, ca urmare a consecinţelor negative răsfrânte asupra condiţiilor imperative necesare ocupării funcţiilor publice.

Faptul că prin Ordonanţa nr.eds/P/20.05.2011 Parchetul de pe lângă Judecătoria X. a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului B, aplicându-i-se numai o sancţiune cu caracter administrativ, nu înseamnă că actele administrative emise în baza documentului prezentat de pârât îşi păstrează valabilitatea, atâta vreme cât s-a dovedit şi recunoscut inducerea în eroare a instituţiei cu privire la studiile absolvite .

Pe de altă parte, în motivarea ordonanţei s-a reţinut că prejudiciul provocat de învinuit constă în anularea şi refacerea actelor întocmite de un funcţionar ce nu avea competenţe de a le efectua.

Faţă de considerentele expuse, reţinând că instanţa de fond a soluţionat cauza pe o excepţie care nu este incidentă, instanța de recurs a apreciat că se impune reluarea judecăţii de către aceeaşi instanţă, unde se vor avea în vedere şi celelalte critici exprimate în calea de atac.

(P) Caută orice dosar aflat în instanţă în Lege5 Online! Lege5 este un soft de documentare legislativă disponibil în variantele Online, Desktop şi Mobile.

comentarii

Despre autor  ⁄ Mădălina Moceanu

Mădălina Moceanu este specialist cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul dreptului, ea colaborând atât cu societăţi din mediul privat, cât şi cu societăţi din mediul public. Totodată, este autoarea/coautoarea a zece cărţi de specialitate în domeniul dreptului. Contact: madalinamoceanu@yahoo.com

Fara comentarii

Scrie un comentariu