22 Februarie, 2019

Studiu de caz – Sunt încălcate prevederile Codului Muncii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul tribunalului, petentul D. M. a formulat contestaţie împotriva deciziei de aplicare a sancţiunii disciplinare nr. 707/404 din 27.07.2009 emisă de Sucursala R.C.F.G., solicitând instanţei pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună anularea deciziei, deoarece a fost emisă abuziv şi nelegal.

În motivarea acţiunii, contestatorul a arătat că, prin decizia nr. 707/404 din 27.07.2009 i-a fost aplicată sancţiunea  disciplinară „retragerea disciplinară pe o perioadă de o lună din funcţia care concura la siguranţa circulaţiei şi trecerea în funcţia de tehnician staţia M…..”, în temeiul art. 191 pct. 2 din Regulamentul 005, măsură ce este abuzivă şi nelegală, probă ce va fi făcută cu înscrisuri şi martori.

În drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispozițiile art. 268 pct. din Codul muncii.

În dovedirea contestaţiei au fost depuse la dosar: Decizia nr. 707/404 din 27.07.2009 şi mai multe acte, tabele cu membrii din conducerea sindicatului evidenta circulației trenurilor extrase din Regulament. 

Ce apărări concrete a formulat pârâta în cauză? 

Pârâta a formulat întâmpinare ce a fost depusă la dosarul cauzei prin care aceasta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată. 

Ce a decis instanţa de judecată în cazul mai sus menţionat și cum a argumentat instanța hotărârea respectivă? 

Prin sentinţa civilă nr. 1034 din 04.11.2009, pronunţată de Tribunalul a respins excepţia nulităţii deciziei, invocată de reclamant.

Prin aceeaşi sentinţă a fost admisă contestaţia şi în consecinţă s-a dispus înlocuirea sancţiunii disciplinare „retragerea disciplinară pe o perioadă de o lună din funcţia care concură la siguranţa circulaţiei şi trecerea în funcţia de tehnician staţia Mărăşeşti” aplicată contestatorului prin Decizia nr. 707/404 din 27.07.2009, cu sancţiunea „avertisment“.

Totodată, a fost obligată intimata C. N. C. F. … – Sucursala G. la 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, către contestator.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Conform art. 268 alin. (2) lit. c), din Codul Muncii, sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind, în mod obligatoriu, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.

În cauză, în decizia contestată cu nr. 707/404 din 27.07.2009, se menţionează la rubrica respectivă că formulările din nota de relaţii nu justifică nevinovăţia, acestea fiind motivele pentru care apărările salariatului au fost înlăturate.

Or, în această situaţie nu se poate reţine că decizia este nulă absolut, nulitate care, în sensul dispoziţiilor legale menţionate, ar fi intervenit chiar dacă nu cuprinde aceste motive, deci în condiţiile inexistenţei lor.

Pe fondul cauzei, instanţa va retine următoarea situaţie de fapt: prin decizia nr. 707/404 din 27.07. 2009 s-a aplicat reclamantului D. M. sancţiunea disciplinară a retragerii disciplinare pe o perioadă de o lună din funcţii care concură la siguranţa circulaţiei şi trecerea în funcţia de tehnician staţia M…, prevăzută de art. 42 pct. 1 lit. a), din Statutul disciplinar.

S-a reţinut în cuprinsul deciziei de sancţionare faptul că în datele de 11.04.2009 şi 19.05.2009 a efectuat cu întârziere schimbul de telefonograme la prezentarea cu staţia vecină B… la ora 07.01, serviciul de mişcare fiind luat în primire la ora 06,41. De asemenea, s-a mai reţinut că a folosit în cadrul activităţii desfăşurate a mai multor tipuri de semnături, ceea ce îngreunează activitatea de control ierarhic a sefului de staţie şi verificarea înscrierilor făcute în timpul turelor de serviciu, de către organele de control abilitate. …”.

S-a reţinut încălcarea dispoziţiilor de serviciu prevăzute în fişa postului, art. 191 pct.2 din Reg. 005 .

În cauză a fost efectuată cercetarea prealabilă disciplinară, fiind respectate dispoziţiile art. 267 Codul Muncii.

În conformitate cu prevederile art. 266 C. muncii, angajatorul stabileşte sancţiunea disciplinara aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârşite de salariat, în funcţie de împrejurările în care fapta a fost săvârşită, gradul de vinovăţie al salariatului, consecinţele abaterii disciplinare, comportarea generala în serviciu a salariatului şi eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.

Dispoziţiile art. 52 din Decretul nr. 360/1976, menţionează la lit. a)-d) alin. (1), criteriile în raport de care se stabileşte sancţiunea disciplinară.

În cauză, deşi din deciziile depuse în copie la dosar, rezultă că reclamantului i-au mai fost aplicate sancţiuni disciplinare, acesta nu este singurul criteriu ce trebuie avut în vedere la stabilirea sancţiunii pentru faptele în cauză.

Nu au fost avute în vedere împrejurările în care au fost săvârşite faptele cu privire la înscrierile în registre, martorul S.V., menţionând activităţile multiple efectuate de un impiegat de mişcare la intrarea în serviciu, cu precizarea că cele mai importante atribuţii de serviciu sunt cele legate de siguranţa circulaţiei, gradul de vinovăţie a salariatului, consecinţele abaterii disciplinare, consecinţe menţionate chiar în decizie referitor la executarea mai multor semnături, în sensul îngreunării activităţii de control ierarhic.

Ori, nu se poate reţine că prin faptele săvârşite de salariat s-ar fi produs consecinţe cu privire la siguranţa circulaţiei feroviare.

Potrivit art. 43 din Decretul nr. 360/1976, retragerea disciplinară, pe o perioadă de 1 – 6 luni, din funcţii care concură la siguranţa circulaţiei trenurilor şi trecerea într-o funcţie inferioară, corespunzătoare pregătirii profesionale în aceeaşi unitate sau în altă localitate, se aplică numai pentru abateri de la regulile şi dispoziţiile din activitatea siguranţei circulaţiei trenurilor.

Un alt aspect de menţionat este şi acela că prin măsura luata, pârâta a schimbat şi locul muncii desfăşurate de contestator, fără consimţământul acestuia, încălcând în acest fel prevederile exprese din codul muncii.

Astfel, instanţa reţine că nu a fost individualizată corect sancţiunea disciplinară, urmând a o înlocui sancţiunea „avertisment“.

În consecinţă, tribunalul, în temeiul art. 268 din Codul Muncii, a respins excepţia nulităţii deciziei şi a admis contestaţia în sensul celor mai sus-arătate. 

Dacă hotărârea instanței de fond a fost atacată de către vreo parte şi, în caz afirmativ, hotărârea a fost confirmată sau infirmată de instanţa superioară? Cum a argumentat instanța superioară hotărârea respectivă? 

Da, sentinţa instanţei de fond a fost atacată cu recurs de către pârâtă, iar curtea de apel a admis recursul şi a modificat în parte sentinţa în sensul că a respins contestaţia ca neîntemeiată, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanța de control judiciar a avut în vedere următoarele considerente:

Prin decizia nr. 707/404 din 27.07.2009 s-a aplicat contestatorului  D. M. sancţiunea disciplinară a „retragerii disciplinare pe o perioadă de o lună din funcţii care concură la siguranţa circulaţiei şi trecerea în funcţia de tehnician staţia M., prevăzută de art. 42 pct. 1 lit. a), din Statutul disciplinar, pentru faptul că în datele de 11.04.2009 şi 19.05.2009 a efectuat cu întârziere schimbul de telefonograme la prezentarea cu staţia vecină B. la ora 07.01, serviciul de mişcare fiind luat în primire la ora 06,41 şi că foloseşte în cadrul activităţii desfăşurate a mai multor tipuri de semnături, ceea ce îngreunează activitatea de control ierarhic a sefului de staţie şi verificarea înscrierilor făcute în timpul turelor de serviciu, de către organele de control abilitate.”.

Recurenta intimată mai arată în cuprinsul deciziei contestate că prin aceste fapte au fost încălcate sarcinile şi atribuţiile din fişa postului şi art. 191 pct. 2 din Reg. 005.

Contestatorul nu a negat existenţa acestor fapte, dar a invocat în apărarea sa lipsa timpului obiectiv necesar pentru realizarea schimbului de telefonograme, precum şi situaţia că, în opinia sa, folosirea mai multor tipuri de semnături este lipsită de semnificaţie, întrucât nu există obligaţia sa de a folosi un singur tip.

Curtea a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 263 din Codul muncii (actualmente art. 247 Codul muncii) angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi, ori de câte ori constată că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară.

De asemenea, potrivit disp. art. 266 Codul muncii (actualmente art. 250 Codul muncii) angajatorul are obligaţia de a stabili sancţiunea disciplinară în raport de gravitatea abaterii disciplinare săvârşite de salariat şi având în vedere împrejurările în care fapta a fost săvârşită, gradul de vinovăţie al salariatului, consecinţele abaterii disciplinare, comportarea generală în serviciu a salariatului precum şi eventualele sancţiuni disciplinare suferite de acesta anterior.

În cauza dedusă judecăţii, faţă de gravitatea omisiunilor şi întârzierilor în îndeplinirea sarcinilor de serviciu care concură la siguranţa circulaţiei feroviare reţinute în sarcina intimatului-contestator, faţă situaţia că salariatul mai fusese sancţionat disciplinar anterior în cursul anului 2008 cu 3 avertismente scrise şi reducerea salariului cu 5% pentru o lună, măsura retragerii disciplinare din funcţii care concură la siguranţa circulaţiei trenurilor pentru o perioada de o lună şi trecerea în funcţia de tehnician I la Staţia C.F.M. apare corect individualizată în raport de dispoziţiile art. 266 din Codul muncii.

Este adevărat că, potrivit registrelor prezentate la instanţa de fond şi declaraţilor martorilor audiaţi în cauză, nu este reală susţinerea din nota de constatare prin care se afirmă ca la datele de 19.05. 2009 şi 11.04.2009, intervalele 18, 41-19 şi respectiv 6,41-7,01 contestatorul nu ar fi desfăşurat nicio altă activitate, dar faptul că acesta a desfăşurat şi alte activităţi de serviciu nu este de natura unui caz de forţă majoră care să înlăture caracterul de abatere disciplinara al întârzierilor constatate ci trebuie doar avut în vedere la individualizarea sancţiunii disciplinare ce urmează a fi aplicată acestuia.

În mod asemănător, chiar dacă nu este consemnată obligaţia intimatului-contestator de a folosi un singur tip de semnătură, dat fiind importanţa în sine a semnăturii în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu ale acestuia, motiv pentru care se realizează consemnarea detaliată a acestora, sub semnătură, în registrele de specialitate necesare exercitării funcţiei, este oportun şi util a se folosi un singur specimen de semnătură.

Pe de altă parte, Curtea a reţinut că unitatea nu a încălcat dispoziţiile art. 41 din Codul muncii privind schimbarea locului şi naturii muncii salariatului fără consimţământul acestuia întrucât aceasta se poate realiza cu titlu de sancţiune disciplinară, pentru o perioada limitată de timp, sancţiunea aplicată fiind reglementată de dispoziţiile prevederile art. 43 din Statutul disciplinar al personalului din unităţile de transporturi aprobat prin Decretul nr. 360/1976.

 Extras Decizia civilă nr. 346/23.02.2010 , Curtea de Apel Ploiești, www.portal.just.ro

Ai nevoie de Codul muncii? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!
comentarii

Despre autor  ⁄ Mădălina Moceanu

Mădălina Moceanu este specialist cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul dreptului, ea colaborând atât cu societăţi din mediul privat, cât şi cu societăţi din mediul public. Totodată, este autoarea/coautoarea a zece cărţi de specialitate în domeniul dreptului. Contact: madalinamoceanu@yahoo.com

Fara comentarii

Scrie un comentariu