20 Ianuarie, 2019

STUDIU DE CAZ: Se poate deduce din pedeapsă zilele câștigate prin muncă în executarea pedepsei în alt stat?

La data de 13.01.2015, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Mehedinţi contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat D.C., deţinut în Penitenciarul Dr.Tr.Severin. În cererile introductive, condamnatul a arătat că se află în executarea unei pedepse de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) din Codul penal ca pedeapsă complementară pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri.

De asemenea a mai aratat că a fost arestat pe teritoriul Statelor Unite al Americii la data de 10.03.2013 şi a fost extrădat în România la data de 26.08.2014, pentru executarea pedepsei aplicate prin sentinţa de mai sus, iar această perioadă i-a fost dedusă din mandat .

Cu toate acestea contestatorul a apreciat că se mai impune deducerea unui număr de 40 de zile câştigate prin muncă în perioada 10.03.2013 – 26.08.2014 în penitenciarul  de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii. 

Ce a decis instanţa de judecată în cazul mai sus menţionat și cum a argumentat hotărârea respectivă?

Prin sentinţa penală nr. 24/06.02.2015 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, s-a respins ca nefondată contestaţia la executare formulată de condamnatul D.C.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa de judecată a avut în vedere următoarele considerente:

Din actele de la dosarul instanţa a reţinut că D.C.  se află în executarea unei pedepse rezultante de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) din Codul penal ca pedeapsă complementară, aplicată prin sentinţa penală nr. 123/15.03.2012 a Tribunalului Dolj, rămasă definitivă la data de 31.10.2012 prin decizia penală nr. 3514/31.10.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În baza sentinţei penale nr. 123/15.03.2012 a Tribunalului Dolj, rămasă definitivă la data de 31.10/2012 prin decizia penală nr. 3514/31.10.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,  s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 147/2012.

Prin sentinţa penală din 08.12.2014 a Tribunalului Mehedinţi a fost admisă contestaţia la executare formulată de contestatorul D.C.  şi a fost dedusă perioada executată de la 10.03.2013 la 26.08.2014.  

Potrivit art. 598 alin. (1) din Codul de procedură penală, contestaţia împotriva executării hotărârii se poate face în următoarele cazuri: când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Instituţia contestaţiei la executare constituie un mijloc jurisdicţional de rezolvare a incidentelor survenite în cursul executării pedepsei, pe această cale putându-se  invoca aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor.

Coroborând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut că perioada executată de contestatorul condamnat D.C.  pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, în perioada  10.03.2013 – 26.08.2014, a fost dedusă  prin sentinţa nr. 473/2014 a Tribunalului Mehedinţi.

Faptul că în perioada 10.03.2013 – 26.08.2014 ar fi câştigat prin muncă depusă în penitenciar 40 zile nu are relevanţă, aceste zile nu pot fi deduse de vreme ce se încadrează în perioada deja computată prin sentinţa penală nr. 473/2014 a Tribunalului Mehedinţi.

Câştigul prin muncă ar putea fi eventual valorificat la liberare condiţionată, dar nu poate fi dedus pe calea procesuală a contestaţiei la executare. 

Dacă hotărârea instanţei de fond a fost atacată de către contestator şi, în caz afirmativ, hotărârea a fost confirmată sau infirmată de instanţa superioară? Cum a argumentat instanța superioară hotărârea respectivă?

Da, sentinţa instanţei de fond a fost atacată cu contestație  de către contestator, iar curtea de apel a respins contestația ca fiind neîntemeiată şi a menţinut dispoziţiile hotărârii instanței de fond  ca fiind legală şi temeinică.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa superioară a avut în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 598 alin. (1) C.p.p., contestaţia împotriva executării hotărârii se poate face în următoarele cazuri: când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, perioada de detenţie executată de contestatorul condamnat D.C.  pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, în perioada  10.03.2013 – 26.08.2014, a fost dedusă prin sentinţa nr. 473/2014 a Tribunalului Mehedinţi din pedeapsa ce urmează a fi executată de către acesta.

Chiar dacă în aceeaşi perioadă, condamnatul ar fi câştigat 40 de zile prin munca depusă în penitenciar, aşa cum susţine, acestea nu pot fi deduse din pedeapsă, întrucât, pe de o parte, se încadrează în perioada deja computată prin sentinţa penală nr. 473/2014 a Tribunalului Mehedinţi, iar pe de altă parte, zilele câştigate prin muncă nu pot fi deduse din pedeapsă, neexistând un temei legal în acest sens, ci eventual pot fi avute în vedere la liberarea condiţionată.

Ai nevoie de Codul penal? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!

comentarii

Despre autor  ⁄ Mădălina Moceanu

Mădălina Moceanu este specialist cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul dreptului, ea colaborând atât cu societăţi din mediul privat, cât şi cu societăţi din mediul public. Totodată, este autoarea/coautoarea a zece cărţi de specialitate în domeniul dreptului. Contact: madalinamoceanu@yahoo.com

Fara comentarii

Scrie un comentariu