Prin cererea introductivă de instanță reclamanta K.M. a chemat-o în judecată pe pârâta SC V. SRL Braşov prin administrator P.I., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună reconstituirea perioadei lucrate la pârâtă de către reclamantă, în intervalul 10.03.1992 – 30.06.1997.
Prin înscrisul depus pentru termenul de judecată din 21.02.2014, reclamanta a solicitat obligarea fostului administrator al pârâtei să achite sumele datorate statului, referitoare la contribuţiile pentru pensie, aferente perioadei lucrate.
În probaţiune, reclamanta a precizat că se prevalează de proba cu înscrisuri.
Ce a decis instanţa de judecată în cazul mai sus menţionat şi cum a argumentat hotărârea respectivă?
Prin sentinţa civilă nr. 677/18.04.2014 pronunţată de Tribunalul Maramureş s-a respins acţiunea civilă formulată de reclamanta K.M. în contradictoriu cu pârâta SC V. SRL Braşov prin administrator P.I., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosinţă.
Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamanta a avut calitatea de angajată a societăţii pârâte, în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 4/963 din 01.05.1992, la Inspectoratul Teritorial de Muncă Braşov.
Potrivit clauzelor acestuia, raportul de muncă a început la data de 10.03.1992, reclamanta fiind angajată ca funcţionar.
Contractul de muncă dintre părţi a încetat la data de 30.06.1997, în baza dispoziţiei nr. 66/09.06.1997, emisă în temeiul dispoziţiilor art. 130 lit. a Codul muncii, respectiv ca urmare a încetării temporare a activităţii societăţii pârâte.
Începând cu anul 1998 societatea pârâtă a fost desfiinţată, aspect relevat atât de reclamantă prin acţiunea introductivă cât şi de fostul administrator al pârâtei prin întâmpinarea depusă în cauză.
Pentru ca o persoană să poată fi parte în procesul civil, pe lângă alte condiţii este nevoie să aibă capacitate procesuală de folosinţă.
Art. 56 alin. 1 Cod procedură civilă prevede că poate fi parte în judecată „orice persoană care are folosinţa drepturilor civile”.
Capacitatea de folosinţă a persoanei juridice se dobândeşte la momentul înfiinţării legale a acesteia şi încetează odată cu desfiinţarea ei. La momentul încetării capacităţii de folosinţă ia sfârşit şi capacitate de exerciţiu a persoanei juridice.
Faţă de considerentele reţinute, având în vedere că societatea pârâtă a fost desfiinţată, în temeiul dispoziţiilor art. 56 alin. 3 Cod procedură civilă, instanţa a invocat excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei, astfel că acţiunea a fost respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosinţă.
Dacă hotărârea instanţei de fond a fost atacată de către reclamantă şi, în caz afirmativ, hotărârea a fost confirmată sau infirmată de instanţa superioară? Cum a argumentat hotărârea respectivă instanţa superioară?
Da, sentinţa civilă nr. 677/18.04.2014 a instanței de fond a fost atacată de către reclamanta K.M., însă instanţa superioară a menţinut hotărârea respectivă, reţinându-se temeinicia şi legalitatea acesteia.
Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:
În speţă, astfel cum a observat şi prima instanţă doar societatea angajatoare, SC Vals SRL, putea fi obligată să plătească contribuţiile sociale aferente perioadei 10.03.1992 – 30.06.1997, în care reclamanta a prestat munca la aceasta societate, conform contractului individual de muncă nr.4/963/1992.
Astfel, conform art.40 alin.2 lit.f) din Codul muncii, angajatorul are obligaţia de a plăti toate contribuţiile şi impozitele aflate în sarcina sa, precum şi să reţină şi să vireze contribuţiile şi impozitele datorate de salariaţi, în condiţiile legii.
Întrucât începând cu anul 1998 societatea pârâtă a fost desfiinţată, în mod corect, în temeiul art. 56 alin. 3 Cod procedură civilă, prima instanţa a reţinut în cauză excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei.
În legătură cu fostul administrator al societăţii, P.I., se reţine că acesta nu este continuatorul societăţii pârâte, neputând fi astfel obligat la plata contribuţiilor sociale.
Extras din Decizia civilă nr. 925/08.10.2014, Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, www. curteadeapelcluj.ro
Ai nevoie de Codul Muncii? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!
Eu nu inteleg cum a putut fi societatea desfiintata, atata timp cat avea datorii la Bugetele de stat, nici o firma nu poate fi lichidata , dizolvata si radiata fara certificatul de atestare fiscala. In plus consider total nedrept ca omului care a muncit si i s-au oprit contributiile sa-i fie refuzate drepturile. Statul prin institutiile sale respectiv ANAF, sa urmareasca asociatii care nu au platit contributiile chiar daca firma nu mai exista, ei s-au folosit de banii salariatilor si au fost de rea credinta. In acest mod toti salariatii se pot trezi ca au muncit ani de zile si nu au fost platite contributiile.