Studiu de caz – A procedat corect angajatorul când a dispus încetarea CIM, deși salariatul se afla în CM?

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, contestatoarea C.A. a chemat în judecată intimata SC „M.” SRL Iaşi – Punct de lucru Fălticeni pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Deciziei nr. 1954/28.06.2011 prin care i s-a desfăcut contractul de muncă nr. 645810/05/10.2010 conform art. 56 lit. i) din Legea nr. 53/2003 începând cu data de 28.06.2011 şi să se dispună reintegrarea contestatoarei în funcţia deţinută anterior, cea de „confecţioner” cu obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat între data concedierii şi data reintegrării în funcţia deţinută anterior, cu cheltuieli de judecată.

În motivare a arătat că a fost angajată în cadrul societăţii pârâte începând cu data de 27.09.2010, în baza contractului individual de muncă nr. 645810/05.10.2010 în funcţia de confecţioner pe perioadă determinată de 3 luni, că prin actul adiţional nr. 3616/22.10.2010 i-a fost prelungit contractul cu încă 3 luni, până la data de 28.03.2011, iar la expirarea actului adiţional, angajatorul a dispus prelungirea cu încă 3 luni a contractului iniţial, până la 28.06.2011.

A arătat contestatoarea că la data de 28.06.2011, în timp ce se afla în concediu medical, a fost emisă Decizia nr. 1954 prin care i s-a desfăcut contractul de muncă nr. 645810/05.10.2010 conform art. 56 lit. i din Legea nr. 53/2003, începând cu data de 28.06.2011.

A invocat contestatoarea faptul că temeiul de drept din cuprinsul deciziei contestate este inaplicabil, nefiind pronunţată împotriva sa o hotărâre prin care să-i fie interzisă exercitarea unei profesii sau a unei funcţii, astfel încât decizia este nulă de drept.

A mai arătat contestatoarea că începând cu data de 20.06.2011 se afla în concediu medical, fapt cea avut ca efect suspendarea de drept a contractului individual de muncă , prin urmare această perioadă nu se ia în calcul la determinarea duratei contractului deoarece exercitarea, respectiv îndeplinirea principalelor drepturi şi obligaţii ale părţilor sunt suspendate.

În drept contestatoarea a invocat prevederile art. 74, 76, 78, 86 şi 281 C. muncii şi art. 274 C. proc. civ.

În dovedirea acţiunii contestatoarea a depus la dosar înscrisuri. 

Ce apărări concrete a formulat intimata în cauză?

Intimata a formulat întâmpinare ce a fost depusă la dosarul cauzei prin care aceasta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată. 

Ce a decis instanţa de judecată în cazul mai sus menţionat și cum a argumentat instanța hotărârea respectivă?

Prin sentința civilă nr. 1609/12.09.2011 Tribunalul Suceava a respins ca nefondată acţiunea formulată de contestatoarea C.A.

Pentru a pronunța hotărârea respectivă instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Între părți a fost încheiat contractul individual de muncă nr. 6458x (fila 33), pe durată determinată, respectiv pentru perioada 27.09.2010 – 27.12.2010. Ulterior, prin actul adițional nr. 3616/22.12.2010 (fila 36), durata contractului încheiat între părți a fost prelungită cu 3 luni, până la data de 28.03.2011. De asemenea, prin actul adițional nr. 1033/29.03.2011, a survenit o nouă prelungire a relațiilor contractuale dintre părți, respectiv până la data de 28.06.2011.

La data de 28.06.2011, pârâta a emis decizia nr. 1954, prin care s-a dispus desfacerea contractului de muncă încheiat între părți, în temeiul art. 56 lit. i) din Legea nr. 53/2003.

Nu poate fi primită critica petentei referitoare la inaplicabilitatea temeiului de drept prevăzut în decizia contestată, întrucât dispozițiile lit. i) de la art. 53/2003, în vigoare la data emiterii deciziei, reglementează situația încetării de drept a contractului individual de muncă pe durată determinată, aspect cu evidentă incidenţă în cauză.

De asemenea, nu pot fi reţinute criticile vizând imposibilitatea emiterii deciziei de concediere în condițiile în care petenta s-a aflat în concediu medical, aspect ce determină suspendarea relațiilor contractuale între părţi. Astfel, deși susținerile petentei vizând concediul medical se confirmă, fapt ce atrage incidenţa art. 50 lit. b) din Legea nr. 53/2003, respectiv suspendarea de drept a relației contractuale, prevederile 49 alin. (5) din același text de lege prevăd că dacă pe parcursul suspendării contractului intervine o cauză de încetare de drept a acestuia, această cauză prevalează. De asemenea, alin. (6) al articolului menţionat recunoaşte efectul suspensiv al termenului contractual doar în ipoteza în care nu a survenit încetarea de drept a relaţiei dintre părţi. Cum expirarea duratei contractului este o cauză de încetare de drept de relaţiei contractuale, potrivit art. 56 lit. i) din Legea nr. 53/2003, instanţa apreciază că pârâta a procedat în mod corect la constatarea încetării relaţiei contractuale dintre părţi, prin emiterea deciziei contestate. Prin urmare, instanţa a apreciat acţiunea promovată ca nefondată, fiind respinsă ca atare. 

Dacă hotărârea instanței de fond a fost atacată de către vreo parte şi, în caz afirmativ, hotărârea a fost confirmată sau infirmată de instanţa superioară? Cum a argumentat instanța superioară hotărârea respectivă?

Da, sentinţa instanţei de fond a fost atacată cu recurs de către contestatoarea, iar curtea de apel a respins recursul şi a menţinut sentinţa de fond ca legală şi temeinică

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanța de control judiciar a avut în vedere următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 56 alin. (1) lit. i) din C. muncii, contractul individual de muncă existent încetează de drept la data expirării termenului contractului individual de muncă încheiat pe perioadă determinată.

Expirarea duratei rezultate în urma prelungirii contractului prin acordul părţilor coincide cu încetarea de drept a acelui contract.

Un asemenea contract este afectat de un termen extinctiv cert.

Pentru situația prevăzută la art. 56 alin. (1) lit. i), constatarea cazului de încetare de drept a contactului individual de muncă se face în termen de 5 zile lucrătoare de la intervenirea acestuia, în scris, prin decizie a angajatorului (art. 56 alin. (2) din C. muncii).

Or, tocmai prin decizia nr. 1954/28.06.2011, intimata angajator a constatat încetat de drept contractul individual de muncă încheiat pe perioadă determinată, începând cu data de 28.06.2011.

Prin actul adițional nr. 1033/29.03.2011, durata contractului de muncă fusese prelungită pe perioadă determinată de 3 luni, respectiv până la data de 28.06.2011.

Invocă recurenta prevederile art. 50 lit. b) din C. muncii, potrivit cărora, contractul individual de muncă se suspendă de drept pe perioada concediului pentru incapacitate temporară de muncă.

Este de acord Curtea că această dispoziție din legislația muncii reglementează un caz de suspendare de drept a contractului individual de muncă.

Trebuie să avem însă în vedere faptul că, în speţă, vorbim de un contract care încetează de drept la data expirării termenului pentru care a fost încheiat, aşa cum impune art. 56 alin. (1) lit. i) din C. muncii.

Cum mai sus s-a arătat, contractul de muncă al reclamantei a fost prelungit până la data de 28.06.2011.

Pentru cazurile de încetare de drept a contractului individual de muncă, legislația muncii are o dispoziție specială, derogatorie de la reglementarea generală impusă de art. 50 lit. b) C. muncii.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 49 alin. (5) din același act normativ, de fiecare dată când în timpul perioadei de suspendare a contractului intervine o cauză de încetare de drept a contractului individual de muncă, cauza de încetare de drept prevalează. Aceasta este reglementarea care își găsește aplicarea în speța de faţă.

Întrucât, în perioada în care reclamanta s-a aflat în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, a intervenit expirarea termenului contractului individual de muncă încheiat pe durata determinată, respectiv până la data de 28.06.2011, cauza de încetare de drept a contractului prevalează, aşa cum impune dispoziția legală mai sus arătată.

             Extras din Decizia civilă nr. 1285/10.11.2011, Curtea de Apel Suceava, www.portal.just.ro