Studiu de caz: Prezumția de culpă a gestionarului în producerea lipsei din gestiune

Reclamantul S.C. A S.A., l-a chemat în judecată pe pârâtul B. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 9029,15 lei şi cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că, în urma încheierii contractului individual de muncă, pârâtul a devenit angajat al societăţii în funcţia de gestionar, pe perioada cuprinsă între 22.12.2003-09.12.2005, dată la care contractul individual de muncă a încetat în temeiul art.65 alin.1 coroborat cu art.73 alin.1 din Codul muncii, conform Deciziei nr. 184/02.11.2005 a Directorului General.

În urma efectuării unor inventare, la 20.04.2005, 10.06.2005, 28.09.2005 şi 09.12.2005 în gestiunea reclamantului s-au găsit lipsuri (în urma compensărilor) în sumă totală de 9029,15 lei.

Potrivit dispoziţiilor art.25 alin.1 din Legea nr. 22/1969 gestionarul răspunde integral faţă de unitate pentru pagubele pe care le-a cauzat în gestiunea sa, legea specială instituind astfel o prezumţie relativă de vinovăţie în sarcina gestionarului căruia i s-a constatat o lipsă în gestiune, ca o excepţie de la regula dreptului comun şi a Codului muncii.

Faţă de cele precizate, reclamantul a considerat că sunt întrunite condiţiile pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului, care a dovedit superficialitate şi rea-credinţă în executarea obligaţiilor ce-i reveneau în legătură cu gestiunea încredinţată.

În drept, s-au invocat dispoziţiile Legii 22/1969, Ordinul nr. 1753/2004, art.168 din Legea 168/1999, Cod procedură civilă.

În probaţiune, reclamantul a precizat că se prevalează de proba cu înscrisuri și expertiză contabilă.

Ce apărări concrete a formulat pârâtul în cauză?

Pârâtul, deşi legal citat, nu a formulat întâmpinare; de asemenea, nu a precizat oral, în şedinţa de la prima zi de înfăţişare, apărările şi probele de care înţelege să se folosească sau dacă ridică excepţii.

Ce a decis instanţa de judecată în cazul mai sus menţionat şi cum a argumentat hotărârea respectivă?

Prin sentinţa civilă nr. 707/05.06.2009, Tribunalul Constanţa a admis acţiunea formulată de reclamant şi a obligat pârâtul către reclamantă la plata sumei de 10.409,91 lei reprezentând prejudiciu cauzat şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 700 lei reprezentând onorariu expert.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:

În perioada 22.12.2003-09.12.2005, pârâtul B. a fost angajatul S.C. A S.A. în funcţia de gestionar, când raporturile de muncă dintre părţi au încetat prin decizia nr. 184/02.11.2005 ca urmare a desfiinţării locului de muncă ocupat de salariat.

Conform fişei postului, în această calitate, pârâtul conducea, coordona şi răspundea de întreaga activitate ce se desfăşoară în procesul de aprovizionare al unităţilor operative; lansa comenzi în colaborare cu Serviciul Comercial în funcţie de necesarul solicitat în vederea aprovizionării ritmice cu produsele necesare; efectua, potrivit normelor de vigoare, recepţia cantitativă şi calitativă a mărfurilor aprovizionate împreună cu comisia de recepţie în baza documentelor legale în vigoare care să ateste originea, provenienţa şi calitatea mărfurilor; verifica în mod deosebit termenul de garanţie şi valabilitate al produselor recepţionate; ţinea evidenţa produselor pe fişe de magazie, pe grupe de produse, în ordine alfabetică, pe care le operează la zi; recepţiona marfa de la furnizori şi livrează la unităţile operative în baza documentelor de evidenţă contabilă în conformitate cu normele legale; urmărea acţiunile de manipulare, aşezare, stivuire a mărfurilor ţinând seama de condiţiile de vecinătate, temperatură, fragilitate

Referitor la îndeplinirea acestor atribuţii, s-a stabilit că gestionarul răspundea de bună păstrare, integritate cantitativă şi calitativă, aspectul comercial al mărfurilor pe baza standardelor de produse, verificând periodic starea mărfurilor din magazie şi ia măsuri în vederea prevenirii deprecierilor calitative, livrează produsele din stoc în ordinea intrărilor .

La data de 20.04.2005 s-a efectuat un inventar în depozitul de alimente aflat în gestiunea reclamantului constatându-se anumite diferenţe între soldul scriptic şi cel faptic; pe baza compensării lipsurilor şi plusurilor între produsele între care s-ar putea crea compensări s-a ajuns la un prejudiciu efectiv de 190,55 lei la care s-a adăugat o sumă ce ar fi acoperit cheltuielile unităţii cu acele produse (40% conform deciziei nr. 162/04.12.2003) astfel încât s-a calculat dauna de 266,78 lei.

Apoi, la 10.06.2005 s-a efectuat un inventar la depozitul de materiale prin care, urmându-se aceeaşi procedură a compensărilor, s-a constatat o lipsă de 4193,88 lei la care s-a adăugat TVA 19% rezultând o sumă imputabilă de 4998,72 lei.

Au urmat alte 2 inventare la 28.09.2005 şi 09.12.2005 prin care conform aceleiaşi proceduri s-au constatat lipsuri de 4352,36 lei respectiv 286,15 lei (inclusiv TVA).

Expertul a calculat o pagubă totală de 9876,11 lei pe care (după scăderea garanţiei reţinute pârâtului de 816,97 lei) a actualizat-o cu indicele de inflaţie la suma de 10409,91 lei.

Drept urmare, verificând întreaga documentaţie referitoare la aceste inventare  coroborat cu avizele de intrare-ieşire şi atribuţiile din fişa postului expertul a reţinut că pârâtul se face vinovat într-adevăr de producerea unui prejudiciu nominal de 9029,15 lei astfel cum s-a pretins în acţiune.

Potrivit art. 270 alin. 1 din Codul muncii (actualmente art. 254 alin. 1 din Codul muncii), salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor.

În cazul de faţă, pârâtul nu a respectat fişa postului corespunzătoare atribuţiilor de gestionar, respectiv verificarea cantitativă şi calitativă a produselor recepţionate, în conformitate cu documentele însoţitoare; înregistrarea în gestiunea depozitului a produselor recepţionate şi întocmirea notelor de intrare/recepţie; organizarea păstrării bunurilor conform prescripţiilor tehnice; ţinerea evidenţei permanente a stocurilor şi asigurarea evidenţei informatizate a acestora; închiderea registrelor de magazie lunar.

De asemenea, şi condiţia existenţei unui prejudiciu real şi cert este îndeplinită. Astfel, în vederea angajării răspunderii patrimoniale a salariatului, prejudiciul trebuie să fie real, efectiv, nu doar nominal; apoi prejudiciul trebuie să fie cert, atât sub aspectul întinderii, al posibilităţii de evaluare cât şi sub aspectul existenţei sale. Nu este cert şi, deci, un este susceptibil de reparare un prejudiciu eventual.

Constatând că sunt îndeplinite condiţiile existenţei unei fapte ilicite şi a unui prejudiciu real şi cert, astfel încât, prin prezumarea culpei pârâtului (dată fiind calitatea acestuia de gestionar) şi a raportului de cauzalitate dintre neîndeplinirea de către salariat a unei obligaţii ce-i reveneau şi prejudiciul produs se poate angaja răspunderea patrimonială a salariatului, aşa că va fi admisă acţiunea, urmând a fi obligat pârâtul la plata, către reclamant, a sumei de 10.409,91 lei reprezentând prejudiciu cauzat.

Dacă hotărârea instanţei de fond a fost atacată de către parat şi, în caz afirmativ, hotărârea a fost confirmată sau infirmată de instanţa superioară? Cum şi-a motivat hotărârea instanţa superioară?

Da, sentinţa civilă nr. 707/05.06.2009 a Tribunalului Constanţa a fost atacată de către parat, dar instanţa superioară a menţinut hotărârea respectivă, reţinându-se temeinicia şi legalitatea acesteia.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa superioară a avut în vedere următoarele considerente:

Pârâtul a avut calitatea de angajat al reclamantei în perioada 22.12.2003 – 09.12.2005, în funcţia de gestionar.

Din fişa postului rezultă că pârâtul în calitate de gestionar, conducea, coordona şi răspundea de întreaga activitate ce se desfăşura în procesul de aprovizionare al unităţilor operative, efectua comenzi în colaborare cu Serviciul Comercial în funcţie de necesarul solicitat în vederea aprovizionării ritmice cu produsele necesare, efectua potrivit normelor în vigoare, recepţia cantitativă şi calitativă a mărfurilor aprovizionate împreună cu comisia de recepţie în baza documentelor legale în vigoare, ţinea evidenţa produselor pe fişe de magazie, pe grupe de produse, în ordine alfabetică, pe care le opera la zi, recepţiona marfa de la furnizori şi livra la unităţile operative, în baza documentelor de evidenţă contabilă în conformitate cu normele legale, trebuia să întocmească corect documentele de circulaţie a mărfurilor, materialelor şi ambalajelor la toate rubricile impuse de formulare, avea întreaga răspundere gestionară conform legislaţiei.

La data de 20.04.2005, s-a procedat la inventarierea produselor aflate în gestiunea pârâtului şi s-a constatat prin procesul verbal întocmit, o lipsă de 266,78 lei.

Ulterior, la data de 10.06.2005, s-a procedat din nou la inventarierea produselor aflate în gestiunea pârâtului şi s-a constatat o lipsă în gestiune de 4.990,72 lei.

Prin inventarierea efectuată la data de 28.09.2005, asupra gestiunii de mărfuri efectuat la depozitul de alimente, comisia de inventariere a constatat o lipsă în gestiune de 4332,56 lei.

Prin inventarierea efectuată la data de 09.12.2005 asupra gestiunii de mărfuri la depozitul de alimente, comisia de inventariere a constatat existenţa unei lipse în gestiune de 286,05 lei.

Din raportul de expertiză contabilă efectuată în cauză de expert contabil F.A. pentru identificarea lipsei în gestiune de mărfuri a pârâtului şi stabilirea cuantumului prejudiciului cauzat de acesta pe perioada derulării contractului individual de muncă, rezultă că valoarea prejudiciului actualizat cu indicele de inflaţie este de 10.409,91 lei.

Pentru gestionari, prin art.25 din Legea 22/1969, derogatoriu de la dreptul comun, se instituie o prezumţie de culpă pentru pagubele pe care le-a cauzat în gestiunea lor.

Prezumţia de culpă, în producerea lipsei în gestiune, este o prezumţie relativă care poate fi răsturnată de gestionar prin proba contrară.

Pârâtul nu a administrat probatorii prin care să răstoarne prezumţia de culpă.

Deşi pârâtul a invocat faptul că personalul angajat pentru a deservi activitatea de depozit era insuficient, acesta nu a administrat probatorii din care să rezulte că a adus la cunoştinţă conducerii unităţii faptul că personalul angajat este minim şi că era nevoit să îndeplinească şi funcţiile de manipulant şi distribuitor.

Faptul că unele avize nu erau semnate de către pârât denotă neglijenţa acestuia în exercitarea atribuţiilor de serviciu, având în vedere faptul că, potrivit fişei postului, gestionarul recepţionează marfa de la furnizori şi livrează marfa la unităţile operative în baza documentelor de evidenţă contabilă în conformitate cu normele legale.

În ceea ce priveşte susţinerea pârâtului că a fost săvârşit un furt în perioada septembrie-octombrie 2004 asupra depozitului alimente, din răspunsul Poliţiei Oraşului Eforie, rezultă că în perioada vizată, nu a fost înregistrată vreo faptă de furt.

Martorul I.D., care avea calitatea de paznic al depozitului, îşi aminteşte că într-o noapte, în 2004, anumite persoane ar fi forţat uşa depozitului, însă aceste  persoane  nu au reuşit să intre în incinta depozitului deoarece au fost surprinse de dumnealui când forţau lacătul de la intrare.

De asemenea, reclamantul nu a administrat probatorii din care să rezulte că ar fi refuzat primirea unor mărfuri ce nu corespundeau din punct de vedere calitativ.

În ceea ce priveşte susţinerea pârâtului că introducerea produselor pe coduri a creat un haos în sensul că anumite produse nu puteau fi identificate în sistemul programului de gestiune din declaraţia martorului Ş.C., fost salariat pe funcţia de operator, introducere date, rezultă că la început au existat unele probleme legate de soft-ul de gestiune, însă aceste erori au fost eliminate de către serviciul I.T. al firmei.

Extras din Decizia civilă nr.208/CM/03.05.2010 ,Curtea de Apel Constanţa, Secţia civilă, pentru cauze cu minori și de familie, conflicte de muncă și asigurări sociale, www.just.ro.

(P) Aveţi nevoie de acte normative actualizate la zi? Le puteţi cumpăra online (format PDF, MOBI) de pe Lege5.ro! Lege5 este cel mai performant soft de documentare legislativă din România şi este creat pentru a fi utilizat pe orice dispozitiv aveţi la îndemână: Online, Mobile, Desktop şi Cloud.