Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la 13.05.2015, reclamantul RL A a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâta RA, instanța să dispună partajarea bunurilor mobile și imobile dobândite în timpul căsătoriei, constând în apartamentul nr. 11 situat în București, apartamentul nr. 3 din București, sect. 2, apartamentul (garsonieră) nr. 2 situat în București, parter, sect. 2 și autoturismul marca x modelul x, stabilirea cotei de contribuție la dobândirea bunurilor comune de 50%-50% și cheltuieli judiciare.
În probațiune, reclamantul a depus la dosar înscrisuri și a solicitat interogatoriul pârâtei, proba testimonială și expertiza tehnică evaluatorie.
În drept, a invocat art. 357 C. civ., art. 979 și urm. C. civ.
Ce apărări concrete a formulat pârâta în cauză?
Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând obligarea reclamantului- pârât la plata cotei de ½ din creditele contractate în timpul căsătoriei, constatarea unor bunuri ca fiind proprii și atribuirea în natură a apartamentelor nr. 11 și 2 către pârâta-reclamantă.
În drept, a invocat art. 205 și art. 209 C.proc.civ. și art. 980 și urm. C.civ.
În probațiune, a depus la dosar înscrisuri și a solicitat interogatoriul reclamantului-pârât și expertiza evaluatorie.
Ce a decis instanţa de judecată în cazul mai sus menţionat? Cum a argumentat hotărârea respectivă?
La termenul din 15.09.2016 , instanța a pronunțat, în conformitate cu art. 985, alin. (1) din C.proc.civ., o încheiere de admitere în principiu, prin care a stabilit bunurile supuse împărțelii și cota de contribuție a părților la dobândirea lor.
Prin Sentința civilă nr. 7943/04.07.2017, Judecătoria Sectorului 2 București a admis în parte acțiunea principală, a admis în partea cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă R A în contradictoriu cu reclamantul-pârât RL – A.
A dispus ieșirea din devălmășie asupra următoarelor bunuri, dobândite de părți în cote de 50%, astfel cum au fost reținute în încheierea de admitere în principiu din 15.09 .2016:
Apartamentul nr. 11, situat în București;
Apartamentul nr. 3, situat în București;
Autoturismul marca x cu nr. X;
15.000 EUR;
746,94 lei.
A atribuit pârâtei-reclamante, în deplină proprietate și liniștită posesie, bunurile mobile și imobile indicatele la pct. 1-3.
A atribuit reclamantului-pârât, în deplină proprietate și liniștită posesie, sumele de bani enumerate la pct. 4-5.
A obligat pârâta-reclamantă la plata către reclamantul-pârât a unei sulte de 279.937,28 lei.
A respins , pentru rest, cererile părților ca neîntemeiate.
Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanța a avut în vedere următoarele considerente:
Având în vedere că masa bunurilor de împărțit și cotele de contribuție ale părților au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu pron. la 15.09.2016 , care face parte integrantă din prezenta hotărâre, singurul aspect rămas de tranșat în prezenta cauză este partajul propriu-zis al bunurilor comune ale foștilor soți.
Potrivit art. 984, alin. (2) din C.proc.civ., „instanța va face împărțeala în natură. În temeiul celor stabilite potrivit alin. (1), ea procedează la formarea loturilor și la atribuirea lor. În cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă de bani.”
În acest sens, art. 988 din C.proc.civ., „la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.”
În cauză, instanța a reținut că pârâta-reclamantă a rămas în posesia celor două imobile și că achită ratele aferente creditului contractat de la ING Bank, credit folosit pentru achiziționarea și renovarea apartamentului nr. 3, iar autoturismul este folosit de fiul părților.
Având în vedere acestea, instanța a dispus sistarea comunității matrimoniale și, în temeiul art. 676, alin. (2), lit. a) din C.civ., a atribuit pârâtei-reclamante în deplină proprietate și liniștită posesie a apartamentul nr. 11, situat în București, a apartamentul nr. 3, situat în București, sector 2 și a autoturismul marca x cu nr. X.
Pe cale de consecință, instanța a atribuit reclamantului-pârât, în deplină proprietate și liniștită posesie, sumele de bani reținute la masa partajabilă.
În vederea întregirii loturilor, instanța a stabilit o sultă.
Astfel, instanța a reținut că valoarea întregii mase partajabile este de 695.193,44 lei , valoare stabilită pe baza rapoartelor de expertiză evaluatorie mobiliară și imobiliară.
Pe cale de consecință, valoarea lotului reclamantului-pârât, a cărui cotă este de 50%, trebuie să fie de 347.561,72 lei.
Având în vedere că sumele de bani atribuite reclamantului-pârât sunt în cuantum de 67.624,44 lei (la cursul de schimb Leu – EURO de la data sesizării instanței), instanța a obligat pe pârâta-reclamantă să îi plătească acestuia, ca sultă, diferența de 279.937,28 lei.
În ceea ce privește cheltuielile judiciare efectuate în prezenta cauză, instanța a reținut că soluționarea partajului, în esență, profită tuturor părților implicate în litigiu, astfel încât toate trebuie să suporte o parte din cheltuielile judiciare efectuate.
Totodată, instanța a mai reținut că cererilor ambelor părți au fost numai în parte admise.
Astfel, în temeiul art. 453, alin. (2) din C. proc. civ., instanța a compensat toate cheltuielile judiciare efectuate de părți cu onorariile avocaților și ale experților .
În ceea ce privește cheltuielile efectuate pentru plata taxei judiciare de timbru, având în vedere că s-a reținut o cotă egală în beneficiul ambelor părți la dobândirea bunurilor comune, instanța a reținut că și acest cost trebuie împărțit tot egal între ele.
Astfel, instanța a obligat-o pe pârâta-reclamantă la plata către reclamantul-pârât a sumei de 9.081 lei, reprezentând diferența între taxa achitată de către acesta (24.163,46 lei) și 50% din totalul taxei judiciare de timbru datorată în cauză (30.705,17 lei, din care pârâta a plătit 6.271,71 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare.
Dacă hotărârea instanței de fond a fost atacată de către vreo parte şi, în caz afirmativ, ce motive au fost indicate în calea de atac?
Da, sentinţa instanţei de fond, precum și încheierea de admitere în principiu a fost atacată cu apel de către apelanta pârâtă R A, aceasta solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii, în sensul admiterii cererii reconvenționale și a obligării reclamantului:
– la plata sumei de 40.000 euro, echivalentul a 186.000 lei, reprezentând cota de ½ din suma de 80.000 euro, reprezentând cheltuieli făcute exclusiv de apelantă cu achitarea datoriilor comune de la data desfacerii căsătoriei până la formularea apelului, respectiv contravaloarea ratelor achitate de apelantă către ING Bank, conform contractului de credit nr. X împreună cu dobânzile, asigurările aferente creditelor și totalul cheltuielilor cu imobilele bunuri comune;
– la plata sumei de 7500 euro, reprezentând cota de ½ din datoria comună de 15.000 euro către L Zank, datorie scadentă pe care se obligă să o preia;
– la plata sumei de 51.750 euro, reprezentând jumătate din datoria de 103.350 euro rămasă neachitată conform contractului de credit nr. X.
Apelanta a mai solicitat modificarea în parte a hotărârii de partaj, în sensul lichidării integrale a comunității inclusiv prin regularizarea datoriilor comune, prin preluarea în întregime de către apelantă a obligației de plată a acestora către creditorii comuni, calcularea corectă a valorii masei partajabile ca fiind de 627.518,44 lei, a cotei cuvenită fiecăruia și a sultei cuvenite reclamantului de 246.139,78 lei, compensarea sultei datorate de apelantă cu sumele datorate conform cu obligațiile ce rezultă între părți din desocotirea datoriilor comune și eșalonarea restului de sultă în rate lunare.
Hotărârea instanței de fond a fost confirmată sau infirmată de instanţa superioară?Cum a argumentat instanța superioară hotărârea respectivă?
Prin Decizia civilă nr. 3154/A din 26.09.2018 Tribunalul București – Secția a V-a civilă a admis apelul civil declarat de apelanta pârâtă RA, a schimbat în parte sentința, în sensul că a compensat sulta datorată de pârâtă reclamantului în sumă de 279.937,28 lei cu suma datorată de reclamant și a dispus eșalonarea plății diferenței rezultate în 30 de rate lunare. A menținut în rest sentința.
Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanța de control judiciar a avut în vedere următoarele considerente:
În ceea ce privește primul motiv de apel, tribunalul a reținut că sumele achitate de apelantă ulterior desfacerii căsătoriei în contul contractului de credit, contract care reprezintă o datorie comună a foștilor soți și dovedite de înscrisurile depuse la dosar, constituie un drept de creanță al apelantei față de intimat.
În mod greșit instanța de fond a apreciat că aceste sume și înscrisurile doveditoare nu prezintă relevanță în cauză, în condițiile în care sumele au fost achitate ulterior desfacerii căsătoriei, astfel că nu pot fi avute în vedere la stabilirea contribuției soților la dobândirea bunurilor comune în timpul căsătoriei. Deși proba cu aceste înscrisuri a fost respinsă la fond, în apel s-a solicitat încuviințarea probei cu toate înscrisurile aflate la dosar, iar solicitarea a fost încuviințată.
Din aceste motive, tribunalul a obligat reclamantul la plata către pârâtă a jumătate din sumele reprezentând contravaloarea datoriilor comune constând în rate și accesorii aferente contractului de credit nr X achitate de pârâtă începând cu 12.12.2012 și până la data pronunțării prezentei hotărâri. Față de probele administrate în cauză nu se poate menționa cuantumul exact al sumei, însă au fost indicate suficiente criterii pentru calcularea acesteia la momentul executării benevole sau silite a obligației de plată.
În ceea ce privește suma de 15.000 euro datorată către LZank, tribunalul a reținut că în cauză nu a fost chemată și creditoarea pentru a – și spune punctul de vedere cu privire la preluarea datoriei de către apelantă; această datorie nu a fost achitată creditorului, astfel că intimatul nu poate fi obligat la plata a ½ din această sumă către apelantă .
De asemenea, în ceea ce privește suma rămasă neachitată din contractul de credit nr. X, tribunalul a reținut că ambele părți sunt debitori față de bancă, iar aceasta din urmă nu este parte în dosar, astfel încât nu se poate modifica raportul contractual în contradictoriu doar cu două din cele 3 părți ale contractului. Pentru sumele achitate peste cota sa de ½, apelanta are posibilitatea de a se îndrepta împotriva intimatului.
În ceea ce privește eroare a de calcul invocată de apelantă, tribunalul a reținut că aceasta este derizorie în raport de valoarea masei partajabile.
În ceea ce privește susținerea apelantei în sensul că instanța de fond a ignorat faptul că la dobândirea bunurilor comune s-a folosit o sumă de bani ce reprezentând bun propriu al apelantei, tribunalul a reținut că această susținere putea fi invocată ca argument în solicitarea unei cote sporite la dobândirea bunurilor comune, solicitare care nu a fost formulată în cauză și nu poate fi valorificată separat de acest aspect.
Față de solicitarea apelantei, prevederile art. 397 C. civ. și având în vedere că față de cele reținute mai sus între părți există datorii reciproce, tribunalul a compensat sulta datorată de pârâtă reclamantului în sumă de 279.937,28 lei cu suma datorată de reclamant, determinată în baza criteriilor de mai sus, și a dispus eșalonarea plății diferenței rezultate în 30 de rate lunare, având în vedere că apelanta este cea care plătește în mod curent și rata către bancă.
Din aceste motive, în temeiul art. 480 C. civ., tribunalul a admis apelul, a schimbat în parte sentința în sensul că a obligat reclamantul la plata către pârâtă a jumătate din sumele reprezentând contravaloarea datoriilor comune constând în rate și accesorii aferente contractului de credit nr x achitate de pârâtă începând cu 12.12.2012 și până la data pronunțării prezentei hotărâri, contractul de credit fiind datorie comună a părților.
A compensat sulta datorată de pârâtă reclamantului în sumă de 279.937,28 lei cu suma datorată de reclamant, determinată în baza criteriilor de mai sus, și a dispus eșalonarea plății diferenței rezultate în 30 de rate lunare.
A menținut în rest sentința.
Extras din Decizia civila nr. 3154/A din 26.09.2018, Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, www.rolii.ro
Ai nevoie de Codul civil? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!