Contestatoarea A a chemat în judecată pe intimata S.C. B S.R.L. solicitând instanţei de judecată să anuleze decizia nr. xyz/ 02.03.2013 emisă de intimată, să dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii deciziei ce a fost anulată, şi, pe cale de consecinţă, să dispună reintegrarea contestatoarei pe postul deţinut anterior emiterii actului anulat, respectiv acela de Şef Birou şi asimilaţi; contestatoarea a mai solicitat şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
În motivarea în fapt a cererii, contestatoarea a arătat că a fost salariata intimatei potrivit contractului individual de muncă nr. zas/15.01.2005 încheiat pe durată nedeterminată, ocupând în momentul concedierii postul de Şef Birou şi asimilaţi.
Prin preavizul de concediere din 03.02.2013 emis de către intimată i s-a adus la cunoştinţă contestatoarei că datorită dificultăţilor economice manifestate prin pierderea de pieţe de desfacere, reducerea clientelei şi dificultăţi în recuperarea creanţelor, societatea a fost nevoită să îşi reanalizeze strategiile şi politicile interne, inclusiv cu privire la personal, pentru a asigura, aborda în mod eficient contextul financiar actual şi a decis încetarea anumitor zboruri şi rute, precum şi reducerea capacităţii zborurilor înspre/din România, motiv pentru care postul de Senior Agent ticketing ocupat de aceasta va fi eliminat din organigrama societăţii. Prin urmare, intimata i-a acordat contestatoarei un termen de preaviz de 20 de zile lucrătoare ce a curs de la data comunicării preavizului; comunicarea preavizului a avut loc la data de 04.02.2013, făcându-se prin scrisoare recomandată cu răspuns de primire.
Prin Decizia nr. xyz/ 02.03.2013 emisă de intimată s-a decis ca începând cu data de 05.03.2013 să se desfacă contractul de muncă al contestatoarei, conform art.40 alin.1 lit.a, art.65 si art.75 si 76 din Codul muncii, respectiv concediere individuală pentru motive care nu ţin de persoana salariatului ca urmare a deciziei comune a Directorului Comercial şi a Directorului de vânzari ai societăţii din data de 14.01.2013 privind modificarea şi restructurarea organigramei societăţii prin eliminarea unor poziţii/posturi care nu mai sunt justificate sau necesare prin raportare la situaţia financiară a societăţii, volumul curent al activităţilor comerciale ale societăţii.
În cuprinsul Deciziei nr. xyz/ 02.03.2013 s-a menţionat că societatea nu dispune de locuri de muncă vacante compatibile cu pregătirea profesională a salariatei, precum şi faptul că, deşi nu avea această obligaţie, prin adresa nr.y/03.02.2013 societatea a solicitat sprijinul AJOFM în vederea redistribuirii angajatei concediate pe un post corespunzător pregătirii sale.
De asemenea, s-a arătat că împotriva deciziei nr. xyz/ 02.03.2013 se poate face contestaţie în termen de 30 de zile la Tribunal.
Decizia mai sus menţionată a fost comunicată contestatoarei la data de 09.03.2013 prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Prin contestaţia formulată, contestatoarea a arătat că desfiinţarea funcţiei de Senior Agent ticketing (Şef birou vânzari) nu putea atrage încetarea contractului său de muncă în lipsa unei clauze care să condiţioneze existenţa raporturilor de muncă de ocuparea funcţiei desfiinţate.
Având cea mai mare vechime în unitate şi o experienţă vastă, contestatoarea a considerat că promovarea sa în funcţia de Şef birou şi asimilaţi este justificată, iar exercitarea în fapt şi a activităţii de coordonare a vânzărilor (Şef birou ticketing) era doar una din consecinţele acestei experienţe.
Contestatoarea a arătat însă că angajatorul a ignorat contractul de muncă încheiat atunci când a decis încetarea raporturilor de muncă în urma desfiinţării funcţiei de Şef Agent ticketing, întrucât contestatoarea nu a ocupat în drept/scriptic în momentul concedierii această funcţie. Ultima funcţie ocupată a fost aceea de Şef Birou şi asimilaţi, în mod evident diferită de funcţia de Senior Agent ticketing desfiinţată.
Contestatoarea a arătat că această situaţie juridică rezultă din Actul adiţional din 01.03.2007 depus la dosarul cauzei, precum şi din copia ultimei file a carnetului de muncă al contestatoarei.
În această împrejurare, apreciază contestatoarea că singura concluzie logic – juridică este aceea că actului de încetare a raporturilor de muncă (în speţă deciziei de concediere) îi lipseşte cauza juridică şi prin urmare, este lovit de nulitate.
În probaţiune, contestatoarea a precizat că se prevalează de proba cu înscrisuri.
Ce apărări concrete a formulat intimata în cauză?
Intimata a formulat întampinare ce a fost depusă la dosarul cauzei prin care aceasta a solicitat respingerea acţiunii contestatoarei A ca neîntemeiată.
Potrivit art.64 Codul muncii “(1) Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. (2) Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă“.
De asemenea, art.76 Codul muncii prevede că “Decizia de concediere se comunică salariatului în scris şi trebuie să cuprindă în mod obligatoriu: a) motivele care au determinat concedierea; b) durata preavizului; c) criteriile de stabilire a ordinii de prioritate, conform art.69 alin.2 lit.d, numai în cazul concedierilor colective; d) lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condiţiile art.64“. Prin urmare, lipsa unora dintre aceste menţiuni obligatorii nu poate fi complinită cu probe exterioare decizie de concediere.
Intimata a arătat că desfiinţarea locului de muncă al contestatoarei este efectivă, având la bază decizia comună din data de 14.01.2013 a Directorului Comercial şi a Directorului de vânzari, prin s-a stabilit că datorită dificultăţilor economice şi necesităţii unei reorganizări şi restructurări a activităţii M. România prin anularea unor zboruri şi rute şi capacitatea descrescătoare a numărului de zboruri dinspre/înspre România, diferite posturi în organigrama M. România se vor desfiinţa şi ulterior, contractele de muncă ale angajaţilor în cauzăvor înceta.
Criteriile de selecţie a personalului cu privire la care se dispune concedierea sunt apanajul exclusiv al unităţii angajatoare, motiv pentru care acestea nu pot fi cenzurate de către instanţă.
Totodată, intimata a arătat că locul de muncă deţinut de contestatoare a fost eliminat din statul de funcţii şi organigramele societăţii.
Mai mult, din cuprinsul acestor organigrame se poate constata că intimata a desfiinţat Biroul de vânzări din Iaşi şi Biroul de activităţi comerciale din Timişoara.
De asemenea, intimata a arătat că salariatei nu i s-au contestat calificarea şi priceperea dobândite, concedierea având loc pentru motive ce nu ţin de persoana acesteia, în condiţiile în care funcţia de Senior Agent ticketing nu a mai fost necesară. Astfel, a rezultat fără dubiu că în cadrul intimatei/angajatorului a avut loc o reorganizare, că munca salariatei nu mai era necesară, iar desfiinţarea postului ocupat de aceasta a fost efectivă şi nu s-a facut cu scopul înlăturarii sale.
De asemenea, desfiinţarea postului în discuţie este reală, atât timp cât nu a fost urmată de reînfiinţarea aceluiaşi loc de muncă după emiterea deciziei atacate în cauză, nici chiar sub o altă denumire, şi serioasă, având la bază studii temeinice ce vizează îmbunătăţirea activităţii, reducerea costurilor şi nu disimulează realitatea.
Pe de altă parte, pentru a se reţine cauza reală şi serioasă a reorganizării nu este necesară dovedirea de către angajator a existenţei unor dificultăţi economice ce ar presupune pierderi financiare efective, ci este suficient ca angajatorul să urmărească eficientizarea propriei activităţi în scopul utilizării cu randament maxim a resurselor umane şi financiare, fiind atributul exclusiv al angajatorului de a hotarî asupra modalităţii în care îşi organizează unitatea.
Mai mult, din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, rezultă că intimata a traversat o perioadă de amplă reorganizare a activităţii ce a presupus atât închiderea unor birouri, cât şi restrângerea activităţii din cadrul altora. De asemenea, din bilanţul contabil pe anul 2012 depus la dosarul cauzei de către intimată, rezultă că suma activelor este în scădere faţă de situaţia precedentă, iar pierderile în anul 2012 sunt mai mari decât în anul 2011.
Ce a decis instanţa de judecată în cazul mai sus menţionat şi cum a argumentat hotărârea respectivă?
Prin sentinţa civilă nr. wwy/15.12.2013, instanţa de judecată a admis acţiunea formulată de contestatoarea A în contradictoriu cu intimata S.C. B S.R.L., a anulat decizia nr. xyz/ 02.03.2013 emisă de intimată, a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii deciziei ce a fost anulată, şi, pe cale de consecinţă a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul deţinut anterior emiterii actelor anulate, respectiv acela de Şef Birou şi asimilaţi; a obligat intimata la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată către contestatoare.
Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa a avut în vedere următoarele considerente:
Art.65 din Codul muncii care a reprezentat temeiul de drept al încetarii raporturilor de muncă ale contestatoarei, conform Deciziei nr. xyz/ 02.03.2013 contestată în cauză, defineşte noţiunea concedierii pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului şi condiţionează legalitatea şi temeinicia acestei forme de încetare a raporturilor de muncă de caracterul real, efectiv şi serios al desfiinţării locului de muncă respectiv. Acestei caracterizări a desfiinţării locului de muncă ocupat de salariat i se circumscrie cerinţa ca locul de muncă să fie suprimat din structura angajatorului, să fie impusă de dificultăţile reale de menţinere a postului din punct de vedere economic, ori de atingerea scopului pentru care funcţia respectivă s-a înfiinţat şi să fie imposibilă menţinerea postului fără pagube pentru angajator.
Concret, prin decizia menţionată s-a desfiinţat postul de Senior ticketing Agent pretins a fi ocupat de contestatoare, ca o consecinţă a dificultăţilor economice manifestate prin pierderea de pieţe de desfacere, reducerea clientelei şi dificultatăţi în recuperarea creanţelor, societatea fiind nevoită să îşi reanalizeze strategiile şi politicile interne, inclusiv cu privire la personal, pentru a asigura abordarea lor în mod eficient în contextul financiar actual şi a decis încetarea anumitor zboruri şi rute, precum şi reducerea capacităţii zborurilor înspre/din România, motiv pentru care postul sus precizat ar fi fost eliminat din organigrama societăţii.
Astfel, în conformitate cu prevederile art.65 alin.1 din Codul muncii, cauza concedierii salariatului trebuie să o constituie desfiinţarea locului de muncă determinată de dificultăţile economice prin care trece angajatorul, de transformările tehnologice sau de reorganizarea activităţii acestuia, desfiinţare ce trebuie să fie efectivă, reală şi serioasă (art.65 alin.2 din Codul muncii).
Desfiinţarea locului de muncă este efectivă, atunci când acesta este suprimat din structura funcţional – organizatorică a angajatorului, evidenţiată în statul de funcţii şi organigramă şi implică cu necesitate caracterul definitiv al suprimării. Are o cauză reală când prezintă un caracter obiectiv şi este serioasă, când are la bază studii temeinice vizând îmbunătăţirea activităţii şi nu disimulează realitatea.
Ori, din analiza deciziei de concediere contestată în cauză, instanţa a constatat că din cuprinsul acesteia nu rezultă caracterul efectiv, real şi serios al concedierii.
S-a constatat astfel că a fost desfiinţat postul de Senior ticketing Agent, în condiţiile în care contestatoarea nu a ocupat acest post la momentul concedierii, funcţia pe care a fost încadrată conform ultimelor acte adiţionale la contractul de muncă încheiate fiind aceea de Şef Birou şi asimilaţi, aspect atestat de conţinutul în date al ultimului act adiţional din 01.03.2007, de modificare a contractului său de munca, sub aspectul postului ocupat şi care prevede că funcţia/ocupaţia contestatoarei este de Şef Birou şi asimilaţi, acesta fiind ultima modificare referitoare la funcţia/ocupaţia contestatoarei. Drept urmare, funcţia de Senior ticketing Agent nu este echivalentă cu cea de Şef Birou şi asimilaţi.
Înscrisurile anexate cauzei, contractul individual de muncă, acte adiţionale, fişa postului contestatoarei anexate la dosarul cauzei dovedesc că nu există identitate între postul efectiv ocupat de contestatoare şi cel desfiinţat prin decizia contestată în cauză, astfel că desfiinţarea locului de muncă nu a fost efectivă, deoarece nu se regăseşte caracterul definitiv al suprimării postului contestatoarei.
În condiţiile în care o astfel de identitate ar fi existat datorită clasificărilor diferite a ocupaţiilor în România şi în Ungaria, cum pretinde intimata aceasta trebuia să se reflecte în toate actele societăţii, nu să se dispună concedierea de pe un post care corespundea clasificărilor din Ungaria, respectiv postul de Senior ticketing Agent cum arată intimata, în condiţiile în care contestatoarea era încadrată pe un alt post acela de Şef Birou şi asimilaţi conform clasificărilor din România.
Drept urmare, deşi potrivit art.272 din Codul muncii, sarcina probei îi revenea angajatorului, acesta nu a realizat dovada că, contestatoarea ar fi fost încadrată la momentul concedierii ca Senior ticketing Agent, cum precizează decizia contestată, nefiind materializată modificarea funcţiei/ocupaţiei contestatoarei în acest sens la acel moment.
Este adevarat, că prin actul adiţional din 16.02.2006 ataşat la dosarul cauzei contestatoarea a fost încadrată în postul de Senior Tiketing Supervizor, precizându-se că acesta corespunde clasificaţiilor din România.
Ori, la un an după încheierea acestui act adiţional s-a încheiat actul adiţional din data de 01.03.2007, ataşat la dosarul cauzei, în care s-a apreciat că se impune modificarea clauzei cu privire la funcţia deţinută, precizându-se că, contestatoarea ocupă funcţia de Şef Birou şi asimilati cod, tot conform clasificării ocupaţiilor din România.
Numai, că această modificare a clauzei nu a operat în ceea ce priveşte fişa postului contestatoarei, nici în organigramele anexate cauzei, aspect recunoscut de altfel de intimată prin răspunsul la interogatoriu.
Această modificare a clauzei contractuale trebuia să se regăsească în toate actele modificatoare a contractului iniţial de muncă; fişa postului, cât şi în actele ce au stat la baza concedierii, aspect ce nu a fost complinit, din motive imputabile angajatorului.
Astfel, atât în decizia de concediere, cât şi în preavizul de concediere, anexate cauzei se face referire la postul de Senior Tiketing Agent, post despre care intimata pretinde că nu s-ar regăsi în Clasificarea Ocupaţiilor din România. În atare condiţii, cum putea aceasta să dispună concedierea de pe un post inexistent în Clasificarea Ocupaţiilor din România? Apărarea sa, că aceasta ar fi doar o eroare, motivată de împrejurarea că organigrama aflată la sediul companiei din Budapesta nu corespunde realităţii din România, nu poate fi primită.
În condiţiile în care în decizia de concediere este individualizat un alt post decât cel ocupat efectiv de contestatoare la momentul concedierii, este evident că acesteia îi lipseşte un element esenţial, poate cel mai important, ca şi condiţie de formă – conform art.76 alin.1 lit.a, întrucât în condiţiile în care salariata nu ştie motivele pentru care i s-a desfiinţat postul pe care efectiv a fost angajată la momentul concedierii cel de “Şef Birou şi asimilaţi”, evident că nu are posibilitatea să-şi formuleze apărările pe acest aspect, să aprecieze asupra caracterului real, efectiv şi serios al concedierii sale.
Eroarea se poartă asupra unui element esenţial al actului de concediere, respectiv a postului efectiv desfiinţat, fiind evident lovită de nulitate concedierea.
Concedierea s-a dispus astfel de pe postul de Senior ticketing Agent, în condiţiile în care ultimul post pe care fusese încadrată contestatoarea, conform actelor adiţionale la contractul individual de muncă a fost acela de Şef Birou si asimilaţi, concedierea fiind realizată cu nerespectarea procedurii prevăzută de lege conform art.78 din Codul muncii, fiind nulă absolut.
Instanţa nu poate analiza modalitatea în care s-a procedat la redistribuirea activităţilor aferente posturilor desfiinţate, aceasta fiind prerogativa exclusivă a angajatorului, însă adoptarea măsurii desfiinţării postului contestatoarei trebuia să se realizeze însă cu respectarea dispoziţiilor Codului muncii referitoare la procedura concedierii.
Dispunându-se concedierea de pe un post pe care contestatoarea nu a fost încadrată la acel moment, (întrucât inclusiv actul adiţional din 16.02.2006 ataşat la dosarul cauzei arată că aceasta a fost încadrată în postul de Senior Tiketing Supervizor, act adiţional modificat de altfel conform actului adiţional din 01.03.2007 ce face referire la postul de Şef Birou şi asimilaţi şi nu la postul de Senior ticketing Agent – ce figurează în decizia de concediere), evident că aceasta s-a realizat cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege, fiind nulă absolut conform art.78 din Codul muncii, neputându-se analiza caracterul real şi serios al concedierii sale.
Dacă hotărârea instanţei de fond a fost atacată de către intimata şi, în caz afirmativ, hotărârea a fost confirmată sau infirmată de instanţa superioara?
Da, sentinţa civilă nr. wwy/15.12.2013 a instanţei a fost atacată de către intimată, dar instanţa superioară a menţinut hotărârea respectivă, reţinându-se temeinicia şi legalitatea acesteia.
(P) Caută orice dosar aflat în instanţă în Lege5 Online! Lege5 este un soft de documentare legislativă disponibil în variantele Online, Desktop şi Mobile.
