Materialul de mai jos reprezintă un studiu de caz, ajuns pe rolul instanţei de judecată, prilej cu care inculpatul a apreciat că dispoziţiile din legea aplicabilă ar încălca drepturile constituţionale.

La solicitarea unui client, un notar public a acceptat, în cursul anului 2011, să dezmembreze terenul deţinut de client – şi obţinut de acesta prin săvârşirea de infracţiuni –, în patru loturi cu suprafeţe inegale şi să transfere loturile rezultate din dezmembrare către alte persoane, prin acte autentice de vânzare-cumpărare, introducându-le astfel în circuitul civil cu aparenţă de legalitate, în scopul ascunderii originii ilicite a terenului respectiv.

Notarul a fost inclupat pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, prevăzută şi pedepsită de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, potrivit căruia constituie infracţiunea de spălare de bani schimbarea sau transferul de bunuri cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei“.

În cauza în care – la momentul respectiv se făceau cercetări pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani –, inculpatul a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 656/2002 susţinând că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece creează o prezumţie de vinovăţie în sarcina inculpatului prin răsturnarea sarcinii probei, obligându-l pe acesta să-şi dovedească nevinovăţia prin fapte negative nedeterminate sau probe care nu pot fi făcute.

De asemenea, a mai arătat autorul excepţiei, este dincolo de orice îndoială faptul că în cazul persoanelor acuzate de săvârşirea infracţiunii de spălare de bani acestea trebuie să îşi probeze nevinovăţia, spre deosebire de ceilalţi inculpaţi, în sarcina cărora nu operează o asemenea prezumţie, încălcându-se principiul constituţional al egalităţii în faţa legii şi dreptul la un proces echitabil.

Totodată, în opinia autorului excepţiei, textul criticat nu respectă nici principiul constituţional ce impune legiuitorului să legifereze prin texte clare şi precise pentru a putea fi aplicate. În acest sens s-a făcut trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 732 din 16 decembrie 2014.

Reglementarea legală privind justificarea provenienţei bunurilor

Textul de lege apreciat ca fiind neconstituţional îl reprezintă art. 29 alin. (4) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, republicată în Monitorul Oficial nr. 702/2012, cu modificările ulterioare, care are următorul conţinut:

“(4) Cunoaşterea provenienţei bunurilor sau scopul urmărit poate fi dedusă/dedus din circumstanţele faptice obiective.”

Din constatările Curţii Constituţionale a reieşit că, prin dispoziţiile în discuţie legiuitorul a incriminat o faptă de schimbare sau transfer de bunuri, condiţionat de cunoaşterea de către autorul operaţiunii a împrejurării că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni, sens în care o astfel de cunoaştere poate fi dedusă din circumstanţe faptice obiective. Acest fapt nu echivalează cu încălcarea prezumţiei de nevinovăţie, deoarece, în acord cu art. 99 din Codul de procedură penală, sarcina probei care serveşte la cunoaşterea împrejurărilor care dovedesc că o persoană avea cunoştinţă de anumite aspecte referitoare la provenienţa bunurilor (cum ar fi în speţă, faptul că autorul cunoştea că terenul provenea din săvârşirea unei infracţiuni) aparţine procurorului, suspectul sau inculpatul nefiind obligat să-şi dovedească nevinovăţia. Aceasta este sensul dispoziţiilor legale criticate, potrivit cărora cunoaşterea provenienţei bunurilor sau scopul urmărit poate fi dedusă/dedus din circumstanţele faptice obiective ce-şi găsesc corespondent în probele administrate în condiţiile mai sus arătate.

În plus, prevederile contestate stabilesc criterii obiective de apreciere a caracterului penal al operaţiunilor săvârşite în legătură cu bunul sau sumele rezultate dintr-o anumită infracţiune. În acest sens a fost invocată şi jurisprudenţa CEDO prin care s-a statuat că norma legală trebuie să fie suficient de accesibilă şi de previzibilă, astfel încât să permită cetăţeanului să dispună de informaţii suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat şi să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care pot apărea.

Curtea a mai constatat că, potrivit considerentelor (19) din Directiva 60/2005 a Parlamentului European şi a Consiliului privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor şi finanţării terorismului, “Directiva 91/308/CEE a inclus notarii şi alţi membri ai profesiilor liberale juridice în domeniul de aplicare a regimului comunitar de combatere a spălării banilor; acest domeniu de aplicare trebuie să rămână neschimbat în prezenta directivă; membrii acestor profesii liberale juridice, definiţi de statele membre, se supun dispoziţiilor prezentei directive, atunci când participă la tranzacţii financiare sau comerciale, inclusiv la furnizarea de consultanţă fiscală, deoarece aici se întâlneşte riscul cel mai ridicat ca serviciile membrilor profesiilor liberale juridice să fie folosite ilegal, în scopul spălării produselor activităţii infracţionale sau în scopul finanţării terorismului.”

Aşa fiind, potrivit art. 1 din această ultimă directivă, cunoaşterea, intenţia sau motivaţia, ce trebuie să fie un element al activităţilor de spălare de bani, pot fi stabilite pe baza unor stări de fapt obiective, adică pe baza aceloraşi circumstanţe faptice obiective criticate de autor în cauza în discuţie şi care, prin excelenţă, constituie atributul organelor judiciare, Curtea Constituţională nefiind competentă să se pronunţe asupra modului de interpretare şi de aplicare a legii într-o speţă dedusă judecăţii instanţei de drept comun.

Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 687/2015. În Monitorul Oficial nr. 903/2015 găsiţi toate argumentele completului CCR aduse în susţinerea deciziei pronunţate, din care au fost preluate extrase în această prezentare.

Ai nevoie de Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!

comentarii

LEAVE A REPLY

Adaugă comentariu!
Adaugă nume aici