Prin contestaţia în anulare, Instituţia Prefectului Judeţului Dâmboviţa, în contradictoriu cu Primarul Comunei Doiceşti, a solicitat anularea deciziei nr. 2138/12.03.2014 pronunţată de către Curtea de Apel Ploieşti – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, cu consecinţa rejudecării recursului.

În motivarea în fapt a contestaţiei în anulare, s-a arătat, în esenţă, că prin decizia contestată ( Decizia nr.2138/12.03.2014 a Curtii de Apel Ploieşti – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal) s-a admis excepţia nulităţii recursului, întrucât, potrivit motivării instanţei, cererea de recurs formulată de către pârât nu a fost însoţită de delegaţia consilierului juridic care a întocmit cererea.

Contestatoarea a apreciat că în speţă sunt incidente prevederile art. 503 alin. 2 pct. 2 din Noul Cod de procedură civilă (NCPC), deoarece în mod eronat instanţa de judecată a făcut referire la delegaţia consilierului juridic semnatarul recursului formulat, precum şi că dispoziţiile art. 486 alin. 2 din NCPC nu pot fi interpretate în sensul că delegaţia solicitată este a consilierului semnatar al recursului, câtă vreme, potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. 1 pct. 2 lit. e şi h din HG nr. 460/2006 modificată, structurile de specialitate ale instituţiei prefectului întocmesc documentaţia, formulează acţiunea pentru sesizarea instanţelor judecătoreşti, susţin în faţa acestora acţiunile şi căile de atac formulate şi reprezintă prefectul şi instituţia prefectului în faţa instanţelor judecătoreşti de orice grad, precum şi a altor autorităţi sau instituţii publice, astfel că în virtutea atribuţiilor stabilite în fişele postului consilierii juridici promovează şi motivează căile de atac, nefiind necesară emiterea vreunei delegaţii în acest sens.

În probaţiune, Instituţia Prefectului Judeţului Dâmboviţa a precizat că se prevalează de proba cu înscrisuri.

Ce a decis instanţa de judecată în cazul mai sus menţionat şi cum a argumentat hotărârea respectivă?

Prin Decizia nr. 3969/17.07.2014, Curtea de Apel Ploieşti, Secţia a II-a civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal a admis contestaţia în anulare, anulând decizia nr.2138/12.03.2014 şi a fixat termen pentru judecata recursului la o dată ulterioară.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa a avut în vedere următoarele considerente:

Instituţia Prefectului jud. Dâmboviţa a formulat recurs împotriva Sentinţei nr. 2696/12.09. 2013 pronunţată de către Tribunalul Dâmboviţa, iar după repartizarea aleatorie a acestuia, cu ocazia regularizării recursului, instanţa de judecată (Curtea de Apel Ploieşti – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal) a dispus ca recurentul să depună în termen de 10 zile „delegaţia consilierului juridic”, obligaţie consemnată în adresa din data de 8.11.2013 şi care a fost adusă la cunoştinţă acestuia la data de 12.11.2013.

La data de 19.11.2013, deci în cadrul termenului legal de 10 zile, recurentul a depus la dosar delegaţia nr. 7786/2013, prin care se atestă faptul că Instituţia Prefectului jud. Dâmboviţa l-a împuternicit pe numitul Popa – Stănescu Dănuţ Nicolae, în calitate de consilier juridic, să îl reprezinte în faţa Curţii de Apel Ploieşti în cadrul prezentului dosar.

Prin decizia nr.2138/12.03.2014, Curtea de Apel Ploieşti – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal a admis excepţia nulităţii recursului şi a constatat nul recursul declarat de către Instituţia Prefectului jud. Dâmboviţa, motivat în esenţă de faptul că recursul nu este însoţit de delegaţia consilierului juridic care a redactat şi semnat recursul.

Curtea a constatat că prezenta contestaţie în anulare a fost fundamentată în drept pe dispoziţiile art.503 al.2 pct.2 din NCPC, care reglementează cazul de exercitare a acestei căi extraordinare de atac,  când „dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale”.

Curtea a reţinut că doctrina si jurisprudenta au apreciat în mod unanim că în categoria “greselilor materiale”, care deschid calea contestaţiei în anulare , se numără  greşelile în legatură cu aspectele formale ale judecării recursului, de o asemenea gravitate încât au dus la pronunţarea unei soluţii greşite, iar nu „greselile de judecată”, respectiv de apreciere a probelor, a cererilor părţilor, a excepţiilor sau motivelor de recurs invocate ori a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei.

Curtea a constatat că în cauză criticile contestatoarei vizează, în esenţă, un aspect formal al judecării recursului, respectiv reprezentarea Instituţiei Prefectului jud.Dâmboviţa în cadrul acestei căi extraordinare de atac.

De asemenea, Curtea a constatat că soluţia anulării recursului, pronunţată prin decizia contestată în prezenta cauză, se fundamentează exclusiv pe lipsa delegaţiei de reprezentare a consilierului juridic care a semnat recursul.

Or, această soluţie a instanţei de recurs este rezultatul unei erori, în condiţiile în care cererea de recurs nu conţine numele niciunui consilier juridic semnatar al recursului, ea fiind semnată doar de către prefect şi de către subprefect – acesta din urmă cu titulatura „cons. jr. Antonel Jîjîie”.

Curtea a considerat că menţiunea „cons.jr.” din faţa numelui subprefectului nu îl transformă pe acesta într-un consilier juridic, în condiţiile în care funcţia de subprefect aparţine, potrivit dispoziţiilor art.10 din Legea nr. 340/2004 şi art.12 lit.e din Legea nr.188/1999, categoriei înalţilor funcţionari publici,  fiind evident diferită de cea de „consilier juridic”, care este o funcţie publică de execuţie din clasa I, reglementată de dispoziţiile art.14 al.1 din Legea nr. 554/2004.

În realitate, Curtea a considerat că menţiunea analizată a avut exclusiv rolul de a arăta calificarea/profesia de bază a subprefetului, iar aceasta a determinat instanţa să aprecieze în mod eronat că  subprefectul ar avea calitatea de consilier juridic.

Curtea a mai reţinut şi faptul că, aşa cum contestatoarea a arătat, cu ocazia regularizării cererii de recurs instanţa a solicitat Instituţiei Prefectului jud. Dâmboviţa să depună „delegaţia consilierului juridic” (iar nu a celui care a semnat cererea), obligaţie faţă de care aceasta s-a conformat întocmai, prin depunerea delegaţiei nr. 7786/2013, amintită anterior.

În acest ansamblu faptic, Curtea a considerat că soluţia anulării recursului este eronată, eroarea ce a stat la baza deciziei nr.2138/2014 – constând în inexistenţa semnaturii vreunui consilier juridic pe cererea de recurs şi, ca urmare, greşita ignorare a delegaţiei consilierului juridic depusă de către recurentă – constituind o greşeală materială, aptă prin natura sa să deschidă calea contestaţiei în anulare.

Extras din Decizia civilă nr. 3969/17.07.2014, Curtea de Apel Ploieşti, Secţia a II-a civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, www. just.ro

(P) Aveţi nevoie de acte normative actualizate la zi? Le puteţi cumpăra online (format PDF, MOBI) de pe Lege5.ro! Lege5 este cel mai performant soft de documentare legislativă din România şi este creat pentru a fi utilizat pe orice dispozitiv aveţi la îndemână: Online, Mobile, Desktop şi Cloud.

comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here