Prin cererea înregistrată la data de 30.11.2009 formulată de reclamanta G.O.A.  în contradictoriu cu pârâta M.R.B. S.A. s-a solicitat anularea Ordinului nr. 917/29.10.2009 de sancţionare a sa prin desfacerea contractului individual de muncă; repunerea reclamantei în situaţia anterioară; obligarea pârâtei la plata tuturor drepturilor băneşti ce i se cuvin de la desfacerea contractului individual de muncă şi până la reîncadrarea efectivă pe post; obligarea pârâtei la înscrierea în carnetul de muncă a funcţiei de director adjunct, data de la care a fost încadrată şi salariul aferent.

În dovedirea acțiunii, reclamanta   a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri. 

Ce apărări concrete a formulat pârâta  în cauză?

Pârâta a formulat întâmpinare ce a fost depusă la dosarul cauzei prin care aceasta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată. 

Ce a decis instanţa de judecată în cazul mai sus menţionat și cum a argumentat hotărârea respectivă?

Prin Sentinţa civilă nr. 1660/18.10.2010, Tribunalul Mureş a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanta G.O.A., în contradictoriu cu pârâta M.R.B. S.A. şi, drept consecinţă:

  • a anulat în parte ordinul nr. 917/29.10.2009, emis de pârâtă, şi anume numai sub aspectul individualizării sancţiunii disciplinare, în sensul înlocuirii sancţiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă cu sancţiunea avertismentului scris;
  • a dispus repunerea părţile în situaţia anterioară şi a obligat pârâta să o reintegreze pe reclamantă în funcţia deţinută anterior, aceea de director adjunct la Sucursala Târgu Mureş a societăţii pârâte;
  • a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei la plata drepturilor salariale de care aceasta a fost lipsită începând cu data de 30.10.2009 şi până la data reintegrării efective în funcţie a reclamantei;
  • a obligat pârâta să înscrie în carnetul de muncă al reclamantei menţiunile aferente ordinului 583/19.08.2009, emis de pârâtă, de încadrare a reclamantei în funcţia de director adjunct;
  • a respins restul pretenţiilor formulate de reclamantă;
  • a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 5.950 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocaţial.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa de judecată a avut în vedere următoarele considerente:

În ceea ce priveşte invocarea de către reclamantă a prevederilor art. 31 alin. (4) din Codul muncii, aceste prevederi trebuie interpretate în sensul că procedura încetării contractului de muncă este simplificată în cazul perioadelor de probă.

Pârâta a procedat la respectarea întregii proceduri prevăzută de Codul muncii ca şi în cazul angajaţilor definitiv, deci a făcut chiar mai mult decât impunea legea.

S-a reţinut că nu există motive de nulitate absolută în ceea ce priveşte actele adoptate de pârâtă, însă s-a apreciat că sancţiunea aplicată a fost prea drastică.

Din conţinutul art. 33 din Contractul colectiv la nivel de unitate, rezultă că angajatul poate fi concediat doar dacă săvârşeşte o abatere gravă, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă, abaterea reclamantei neintrând sub incidenţa acestui articol, nefiind una din cele enumerate limitativ.

S-a mai reţinut că reclamanta a fost încadrată pe o perioadă de probă în funcţia de director adjunct al M.R.B. S.A. Sucursala Târgu Mureş, începând cu 17.08.2009, prin Ordinul nr. 583/19.08.2009.

Din actele aflate la dosarul de fond, inclusiv recunoaşterea reclamantei, rezultă că nu a fost respectată procedura bancară, deci s-au încălcat normele bancare, săvârşindu-se o abatere disciplinară, dar pentru care este suficientă sancţiunea avertismentului scris.

În consecinţă, instanţa de fond a admis în parte acţiunea făcând totodată şi aplicarea prevederilor art. 78 din Codul muncii. 

Dacă hotărârea instanţei de fond a fost atacată de către vreo parte şi, în caz afirmativ, hotărârea a fost confirmată sau infirmată de instanţa superioară? Cum a argumentat instanța superioară hotărârea respectivă?

Da, sentinţa instanţei de fond a fost atacată cu recurs  de către pârâtă, iar  curtea de apel a admis recursul și a respins acţiunea formulată de reclamanta G.O.A. împotriva pârâtei M.R.B. S.A.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa superioară a avut în vedere următoarele considerente:

În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa de fond în mod corect a constatat că reclamanta a încălcat normele bancare, săvârşind astfel o abatere disciplinară. Sub acest aspect de altfel, hotărârea instanţei de fond  nu a fost atacată.

Reclamanta intimată nu a atacat hotărârea instanţei de fond prin care s-a reţinut inclusiv recunoaşterea reclamantei în ceea ce priveşte săvârşirea abaterii disciplinare.

Limitele recursului şi implicit motivul de recurs invocat s-au referit la individualizarea sancţiunii de către instanţa de fond.

Sub acest aspect reţinem, că potrivit art. 33 lit. „s” din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, concedierea intervine în cazul în care salariatul a săvârşit o abatere gravă sau încalcă în mod repetat regulile de disciplina muncii, normele de lucru bancare şi de comportament în unitate stabilite prin contractul colectiv şi regulament.

Nerespectarea normelor bancare a avut loc pe o  perioadă de timp mai îndelungată, astfel că încadrarea în prevederile art. 33 este corectă. Este dovedit, prin actele depuse la dosarul de fond că prin activitatea sa, reclamanta a încălcat, în mod repetat, normele de lucru bancare.

Atribuţiile de organizare,control, gestionare şi supervizare ale reclamantei erau atribuţii permanente pe care reclamanta le-a încălcat în timpul funcţionării sale în cadrul pârâtei în mod repetat, chiar dacă constatarea prejudiciului s-a făcut o singură dată.

În raport cu aceste împrejurări şi cu atât mai mult cu cât reclamanta era  într-o perioadă de probă, în mod corect pârâta a  individualizat sancţiunea pentru fapta comisă considerând că între părţi nu pot exista raporturi specifice celor de muncă.

Codul muncii – art. 31 – reglementează perioada de probă ca modalitate de verificare a aptitudinilor salariatului. În perioada de probă salariatul are toate obligaţiile prevăzute de legislaţia muncii. Este evident că, astfel fiind, anterior expirării perioadei de probă, angajatul poate fi concediat în situaţiile prevăzute de actele normative.

Nu are nicio legătură încetarea contractului care se realizează la sfârşitul perioadei de probă, în urma unei notificări scrise, la iniţiativa oricărei părţi şi desfacerea disciplinară a contractului de muncă. Cu atât mai mult cu cât legea recunoaşte  angajatorului dreptul de a dispune încetarea contractului de muncă la sfârşitul perioadei de probă, în situaţia în care angajatul nu corespunde cerinţelor, poate dispune desfacerea disciplinară pentru încălcarea obligaţiilor profesionale.

Faţă de considerentele reţinute, Curtea de Apel a constat că în mod corect recurenta a individualizat sancţiunea aferentă abaterii disciplinare săvârşită de reclamantă.

Extras din Decizia civilă nr.83/R/ 15.02.2011, Curtea de Apel Târgu Mureș, www.portal.just.ro

Ai nevoie de Codul muncii? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!

comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here