STUDIU DE CAZ: Drepturi sociale transfrontaliere

În materia avantajelor sociale transfrontaliere, un copil în cadrul unei familii reconstituite poate fi considerat copilul părintelui vitreg. În acest domeniu, potrivit Curţii de Justiţie a UE, legătura de filiaţie nu se defineşte în manieră juridică, ci în manieră economică, în sensul în care copilul unui părinte vitreg care are calitatea de lucrător migrant poate solicita un avantaj social din moment ce acest părinte vitreg contribuie, în fapt, la întreţinerea sa. 

Printr-o hotărâre pronunţată în data de 15 decembrie 2016, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a arătat că, potrivit Regulamentului nr. 492/2011 privind libera circulaţie a lucrătorilor în cadrul Uniunii, un lucrător provenit dintr-un stat membru trebuie să beneficieze în orice alt stat membru în care lucrează de aceleaşi avantaje sociale şi fiscale ca şi lucrătorii naţionali. Pe de altă parte, Curtea aminteşte că, în materie de cetăţenie a Uniunii, copiii sunt definiţi printr-o directivă a Uniunii ca fiind descendenţii direcţi în vârstă de cel mult 21 de ani sau care se află în întreţinere, precum şi descendenţii direcţi ai soţului sau ai partenerului.

Directiva nr. 38/2004, invocată aici priveşte dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora. 

Precizările au fost date în urma întrebărilor preliminare primite de la Curtea administrativă din Luxemburg prin care instanţa a solicitat în esenţă Curţii de Justiţie să stabilească dacă, în materia avantajelor sociale, noţiunea „copil” trebuie să includă şi copiii vitregi. Cu alte cuvinte, s-a pus problema de a stabili dacă legătura de filiaţie poate fi considerată nu din punct de vedere juridic, ci economic.

În cauza în speţă, doamna Noémie Depesme, domnul Adrien Kaufmann şi domnul Maxime Lefort trăiesc, fiecare, într-o familie reconstituită alcătuită din mama lor biologică şi, respectiv, din tatăl lor vitreg (tatăl biologic fiind sau separat de mamă, sau decedat). Fiecare dintre aceste trei persoane a solicitat, pentru anul universitar 2013/2014, o bursă de studii în Luxemburg, ca urmare a faptului că tatăl vitreg respectiv lucra în această ţară în mod neîntrerupt de mai mult de cinci ani (în schimb, niciuna dintre mame nu lucra în această ţară la data respectivă). Autorităţile luxemburgheze au respins aceste cereri, pentru motivul că doamna Depesme şi domnii Kaufmann şi Lefort nu erau din punct de vedere juridic „copiii” unui lucrător frontalier, ci numai „copii vitregi”.

Întrucât cei trei studenţi au contestat deciziile autorităţilor luxemburgheze, instanţa a cerut lamuriri preliminare de la CJUE. 

Dreptul naţional luxemburghez

Între lunile iulie 2013 şi iulie 2014, dreptul luxemburghez prevedea că copiii lucrătorilor frontalieri angajaţi în Luxemburg sau care îşi desfăşoară activitatea în această ţară puteau să solicite un ajutor financiar pentru studii superioare („bursă de studii”), cu condiţia, printre altele, ca lucrătorul frontalier să fi lucrat în Luxemburg o perioadă neîntreruptă de cinci ani la data formulării cererii. Potrivit Curţii, această condiţie privind o durată de muncă minimă şi neîntreruptă de cinci ani, constituie o discriminare nejustificată, în măsura în care ea nu este necesară pentru realizarea obiectivului legitim urmărit de Luxemburg (şi anume încurajarea creşterii numărului de rezidenţi titulari ai unei diplome de învăţământ superior în Luxemburg). De reţinut că, de la data faptelor în litigiu, legea luxemburgheză a fost modificată cu privire la acest aspect: potrivit Legii din 24 iulie 2014, este suficient ca lucrătorul frontalier să fi lucrat în Luxemburg o perioadă de cinci ani în cursul celor şapte ani care precedă cererea de acordare a bursei. În noua lege se prevede expres că copiii lucrătorilor frontalieri pot beneficia de burse de studii, cu condiţia ca lucrătorul să continue să contribuie la întreţinerea studentului. Cu toate acestea, legea luxemburgheză nu precizează nici acum în mod expres ce anume trebuie să se înţeleagă prin „copil”. 

Mai trebuie arătată precizarea Curţii, potrivit căreia tatăl vitreg trebuie înţeles aici ca fiind bărbatul, diferit de tatăl biologic, cu care mama s-a recăsătorit sau a încheiat un parteneriat înregistrat echivalent cu căsătoria. De asemenea, expresia „copil vitreg” trebuie înţeleasă aici ca desemnând copilul a cărui mamă biologică s-a recăsătorit sau a încheiat un parteneriat înregistrat echivalent cu căsătoria cu un alt bărbat decât tatăl biologic. 

Concluziile Curţii europene de justiţie

Din evoluţia legislaţiei Uniunii rezultă, potrivit consideraţiilor CJUE, că membrii de familie care pot să beneficieze de egalitatea de tratament prevăzută de regulament sunt membrii de familie astfel cum sunt definiţi de directivă. Niciun element nu lasă astfel să se presupună că legiuitorul Uniunii a înţeles să stabilească, în ceea ce priveşte membrii de familie, o distincţie netă potrivit căreia membrii de familie ai unui cetăţean al Uniunii în sensul directivei nu ar fi în mod necesar aceleaşi persoane cu membrii de familie ai acestui cetăţean atunci când acesta este privit în calitatea sa de lucrător în cadrul regulamentului.

Curtea concluzionează – copiii soţului sau ai partenerului recunoscut ai unui lucrător frontalier pot fi consideraţi copii ai acestuia din urmă pentru a putea beneficia de un avantaj social precum o bursă de studii, iar aceasta cu atât mai mult cu cât o altă directivă a Uniunii5, intrată în vigoare după data faptelor în litigiu, confirmă că expresia „membrii de familie” se aplică şi membrilor familiilor lucrătorilor frontalieri. Este vorba, aici despre Directiva nr. 54/2014 privind măsurile de facilitare a exercitării drepturilor conferite lucrătorilor în contextul liberei circulaţii a lucrătorilor.

În ceea ce priveşte gradul de contribuţie necesară pentru întreţinerea unui student cu care lucrătorul frontalier nu are un raport juridic, Curtea aminteşte aspectul potrivit căruia calitatea de membru de familie aflat în întreţinere rezultă dintr-o situaţie de fapt, această jurisprudenţă trebuind de asemenea să se aplice la contribuţia unui soţ la întreţinerea copiilor săi vitregi. Astfel, contribuţia la întreţinerea copilului poate fi demonstrată prin elemente obiective, precum căsătoria, un parteneriat înregistrat sau chiar un domiciliu comun, iar aceasta fără a fi necesar să se determine motivele contribuţiei lucrătorului frontalier la această întreţinere şi nici să se cuantifice întinderea sa exactă. 

Răspunsurile la întrebările preliminare se regăsesc în Hotărârea în cauzele conexate C-401/15-C-403/15 (Noémie Depesme şi alţii/Ministre de l’Enseignement supérieur et de la recherche)