Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu emis la data de 21.10.2015, în dosar penal nr. 740/P/2015, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului C.B., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen şi art. 335 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) C pen. şi art. 88 alin. (3) C pen.

S-a reţinut prin actul de sesizare al instanţei (rechizitoriu) că în data de 18.09.2015, în jurul orelor 19.30, inculpatul C.B. s-a urcat la volanul autoturismului marca x şi cu toate că în prealabil a consumat băuturi alcoolice şi a avut dreptul de a conduce suspendat, pe care l-a condus din localitatea B. până în localitatea P., unde, pe str. A.I., autoturismul condus de inculpat a fost oprit de către lucrătorii de poliţie din cadrul Poliţiei oraşului P.

Ce a decis instanţa de judecată în cazul mai sus menţionat și cum a argumentat hotărârea respectivă?

Prin sentinţa penală nr. 22/09.02.2016 pronunţată de Judecătoria Ineu în dosarul nr. 1333/246/2015, în baza art. 335 alin. (2), cu aplicarea art. 375, art. 396 alin. (10) C. proc. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi art. 88 alin. (3) din C. pen. a fost condamnat inculpatul C.B.,  la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „conducere a unui vehicul de către o persoană al cărei permis de conducere i-a fost retras”.

În baza art. 336 alin. (1), cu aplicarea art. 375, art. 396 alin. (10) C. proc. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi art. 88 alin. (3) din C. pen., a fost condamnat inculpatul C.B. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ,,conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului“.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa de judecată a avut în vedere următoarele considerente:

în fapt că în data de 18.09.2015, în jurul orelor 19.30, după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice, respectiv coniac şi bere, inculpatul C.B. s-a urcat la volanul autoturismului marca x cu număr de înmatriculare X631EDK pe care l-a condus din localitatea B. până în localitatea P., unde, pe str. A.I., autoturismul condus de inculpat a fost oprit de către lucrătorii de poliţie din cadrul Poliţiei oraşului P., care au procedat la testarea inculpatului cu aparatul etilotest din dotare, rezultând o valoare indicată de aparat de 0,97 mg/l alcool pur în aerul expirat.

S-a reţinut că prin urmare, inculpatul a fost condus la Spitalul Orăşenesc I. în vederea recoltării probelor biologice, din Buletinul de analiză toxicologică nr. 1081/19.09.2015 întocmit de S.J.M.L. Arad rezultând că inculpatul C.B. a prezentat la prima probă o alcoolemie de 1,50 g/l sânge şi respectiv la proba II de 1,30 g/l.

Prima instanţă a constatat că în urma verificărilor efectuate în baza de date privind conducătorii auto, la data de 18.09.2015 inculpatul figura cu dreptul de a conduce autovehicule suspendat, conform sentinţei penale nr. 70/2014 pronunţată de Judecătoria Ineu, fila 37 dosar u.p.

Astfel, prima instanţă a constatat că prin sentinţa penală nr.70/26.08.2014 a Judecătoriei Ineu, pronunţată în dosar nr.1215/246/2014, definitivă prin decizia penală nr. 950/A a Curţii de Apel Timişoara, aceluiaşi inculpat i-a fost aplicată pedeapsa de 1 an închisoare, amânată pe un termen de supraveghere de 2 ani, pentru infracţiunea de ,,conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului,, prevăzută şi pedepsită de art. 336 alin. (1), C. pen.

S-a reţinut că în drept, fapta inculpatului C.B., constând în aceea că în data de 18.09.2015, în jurul orelor 19:30, a condus autoturismul marca x cu număr de înmatriculare […] din localitatea B. până în localitatea P., deşi a consumat băuturi alcoolice şi avea dreptul de a conduce autovehicule suspendat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor  de ,,conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului“ respectiv ,,conducere a unui vehicul de către o persoană al cărei permis de conducere i-a fost retras”, prevăzute şi pedepsite de art. 336 alin. (1)  C. pen şi art. 335 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen şi art. 88 alin. (3) C pen.

Analizând latura obiectivă a celor două infracţiuni, Judecătoria Ineu a constatat că elementul material constă în acţiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice respectiv  pe distanţa dintre localitatea B. până în localitatea P., fiind sub influenţa alcoolului şi având dreptul de a conduce autovehicule suspendat, iar urmarea imediată în cazul acestei infracţiuni constă în atingerea adusă siguranţei circulaţiei pe drumurile public şi integrităţii fizice şi psihice, precum şi sănătăţii participanţilor la traficul rutier. Astfel, având în vedere că acestea sunt infracţiuni de pericol, s-a reţinut că nu este necesară producerea unui rezultat concret.

Prima instanţă a reţinut că legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată rezultă din însăşi săvârşirea faptelor, pentru a căror existenţă nu este necesară producerea unui rezultat concret, privit în materialitatea sa, fiind suficientă crearea unei stări de pericol pentru siguranţa circulaţiei pe drumurile publice şi pentru drepturile la viaţă şi la integritate fizică şi psihică ale participanţilor la trafic prin acea că inculpatul a condus un autovehicul ignorând faptul că  se află sub influenţa alcoolului şi avea dreptul de a conduce suspendat.

Sub aspectul laturii subiective, instanţa de fond a reţinut că inculpatul a acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei directe, conform dispoziţiilor art. 16 alin. (3), lit. a) C. pen., întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale, a urmărit şi  a acceptat posibilitatea producerii lui.

S-a mai constatat totodată că inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor.

Dacă hotărârea instanţei de fond a fost atacată de către vreo parte şi, în caz afirmativ, hotărârea a fost confirmată sau infirmată de instanţa superioară? Cum a argumentat instanța superioară hotărârea respectivă?

Da, sentinţa instanţei de fond a fost atacată cu apel  de către inculpat, iar  curtea de apel a admis apelul ca întemeiat şi, rejudecând:

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul C.B. pentru infracţiunea prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 375 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

A înlăturat dispoziţiile din sentinţă referitoare la: constatarea concursului între infracţiunile care fac obiectul prezentului dosar şi infracţiunea care face obiectul Sentinţei penale nr. 70/26.08.2014 a Judecătoriei Ineu (dosar nr. 1215/246/2014) definitivă prin Decizia penală nr. 950/A/12.11.2014; anularea amânării aplicării pedepsei de 1 an închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 70/26.08.2014 a Judecătoriei Ineu (dosar nr. 1215/246/2014) definitivă prin Decizia penală nr. 950/A/12.11.2014; contopirea pedepselor aplicate prin sentinţă cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 70/26.08.2014 a Judecătoriei Ineu (dosar nr. 1215/246/2014) definitivă prin Decizia penală nr. 950/A/12.11.2014.

A menţinut soluţia de condamnare a inculpatului C.B. la pedeapsa principală de 1 an închisoare cu executare în regim privativ de libertate, pentru săvârşirea infracţiunii de „conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului”, prevăzută de art. 336 alin. (1), cu aplicarea art. 375, art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

A menţinut pedepsele complementară şi accesorie aplicate de prima instanţă, precum şi dispoziţiile referitoare la deducerea reţinerii şi la obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa superioară a avut în vedere următoarele considerente:

Inculpatul a fot trimis în judecată pentru săvârşirea a două infracţiuni contra siguranţei circulaţiei pe drumurile publice, prevăzute de art. 335 alin. (2) şi art. 336 alin. (1) C. pen.

În legătură cu prima infracţiune, prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen, se reţine că textul de incriminare are următorul conţinut: „Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv ori al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă”.

Textul de incriminare impune ca elementul material al infracţiunii (conducerea) să se grefeze pe cel puţin una dintre situaţiile premisă subliniate: permis necorespunzător categoriei sau subcategoriei; permis retras; permis anulat; drept de conducere suspendat; persoana nu are dreptul de a conduce autovehicule în România.

Prin urmare obiect al probaţiunii în prezentul proces penal îl constituie şi verificarea situaţiei premisă în raport de care s-a formulat acuzaţia, întrucât lipsa situaţiei premisă atrage şi inexistenţa infracţiunii.

Totodată, instanţa are obligaţia de a verifica (atunci când datele speţei impun o atare verificare), în condiţiile art. 52 C. proc. pen., legalitatea procedurii care a generat situaţia premisă (este vorba, în special, de ipotezele referitoare la retragere, anulare, suspendare).

Potrivit rechizitoriului inculpatul este acuzat că în data de 18.09.2015 a condus pe drumurile publice autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare […] având permisul suspendat ca urmare a pedepsei de 1 an închisoare cu aplicarea art. 83, 84 C. pen. aplicată prin Sentinţa penală nr. 70/26.08.2014 definitivă prin Decizia penală nr. 950/A/12.11.2014 a Curţii de Apel Timişoara.

Din examinarea dosarului de urmărire penală, a Deciziei penale nr. 950/A/12.11.2014 a Curţii de Apel Timişoara şi a informaţiilor comunicate instanţei de apel de către Serviciul Rutier Arad prin adresa nr. 263022/15.04.2016, rezultă următoarele aspecte:

•          prin Sentinţa penală nr. 70/26.08.2014 pronunţată de Judecătoria Ineu în dosarul nr. 1215/246/2014 faţă de inculpatul C.B. s-a dispus amânarea aplicării pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.; în baza art. 85 alin. (2) lit. g) C. pen. s-a impus inculpatului, pe durata termenului de supraveghere de 2 ani (calculat de la data rămânerii definitive a sentinţei), obligaţia de a nu conduce nici un fel de vehicule.

•          în data de 19.09.2014 Judecătoria Ineu a comunicat IPJ Arad un extras al Sentinţei penale nr. 70/26.08.2014 pronunţată de Judecătoria Ineu, extras ce poartă menţiunea că sentinţa a rămas definitivă prin neapelare.

•          pe baza extrasului comunicat de instanţă, Serviciul Rutier Arad a implementat în Registrul Naţional de Evidenţe Auto (aplicaţie informatică) obligaţia impusă inculpatului C.B. de a nu conduce autovehicule pe durata termenului de amânare a aplicării pedepsei. De asemenea, prin Dispoziţia numărul 237879/29.09.2014 a Şefului Serviciului Rutier Arad i s-a aplicat inculpatului măsura tehnico-administrativă de suspendare a exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o durată de 90 de zile începând cu data de 20.07.2013 (data comiterii faptei).

•          prin Decizia penală nr. 950/A/12.11.2014 a Curţii de Apel Timişoara, Secţia penală s-a admis apelul declarat de inculpat, a fost desfiinţată Sentinţa penală nr. 70/26.08.2014 pronunţată de Judecătoria Ineu în dosarul nr. 1215/246/2014 iar faţă de inculpatul C.B. s-a dispus soluţia condamnării la pedeapsa închisorii de 1 an, fiind suspendată condiţionat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani.

•          Serviciul Rutier Arad a luat cunoştinţă de soluţia pronunţată prin Decizia penală nr. 950/A/12.11.2014 doar la data de 15.04.2016 – cu ocazia soluţionării în apel a prezentului dosar; drept urmare, prin Dispoziţia nr. 237879/15.04.2016 şeful Serviciului Rutier Arad a dispus anularea permisului de conducere emis pe numele inculpatului C.B., începând cu data de 12.11.2014.

În sinteză, se constată faptul că anterior datei de 18.09.2015 (în raport de care au fost formulate acuzaţiile din acest dosar) inculpatul C.B. a fost condamnat definitiv la data de 12.11.2014 pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen.. În raport de soluţia dispusă (condamnare) şi de infracţiunea săvârşită, organul competent (Şeful Serviciului Rutier Arad) trebuia să dispună anularea permisului de conducere, în conformitate cu dispoziţiile art. 114 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 195/2002, soluţie care însă nu a fost dispusă până la data de 18.09.2015, ci doar la data de  15.04.2016 (în timp ce prezenta cauză se afla în apel).

Trebuie făcută precizarea că măsura tehnico-administrativă a anulării permisului nu operează de drept (la data rămânerii definitive a soluţiei de condamnare) ci se dispune de autoritatea competentă (alta decât organul judiciar care a pronunţat soluţia în procesul penal) după o procedură prevăzută în Regulamentul de punere în aplicare a OUG nr. 195/2002 (art. 203) şi se comunică titularului permisului de conducere la domiciliul acestuia în termen de cel mult 5 zile lucrătoare (tocmai pentru a fi informat despre luarea măsurii).

Prin urmare, anularea permisului de conducere a intrat în vigoare la data de 15.04.2016 şi nu retroactiv de la data de 12.11.2014. Pe de altă parte, chiar dacă s-ar considera că dispoziţia de anulare produce efecte retroactive, este evident că inculpatul nu putea cum să cunoască la data de 18.09.2015 (cu aproape 7 luni înainte de emiterea dispoziţiei) că permisul i-a fost anulat. În ambele ipoteze nu sunt întrunite cerinţele de existenţă ale infracţiunii – lipsind fie situaţia premisă (dacă se consideră că dispoziţia de anulare nu poate produce efecte retroactive), fie forma de vinovăţie cerută de lege – intenţia (inculpatul neavând cunoştinţă de anularea permisului). Drept urmare, se va dispune achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen., în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

În privinţa celeilalte infracţiuni [prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.], se reţine că inculpatul a recunoscut situaţia de fapt, respectiv că a condus un autovehicul pe drumurile publice având în sânge o concentraţie de alcool care depăşea pragul de 0,80 grame la mie, iar recunoaşterea inculpatului se coroborează cu probele administrate în faza de urmărire penală (procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante, procesul verbal de recoltare mostre biologice şi buletinul de analiză toxicologică).

Pedeapsa pronunţată de prima instanţă (1 an închisoare) este orientată spre minimul special redus cu 1/3 (8 luni închisoare) iar în speţă nu se justifică reducerea acestei pedepse (în raport de conduita inculpatului în cursul urmăririi penale – nesinceră şi de antecedentele penale ale acestuia– condamnat de 3 ori în străinătate pentru săvârşirea unor infracţiuni intenţionate – inclusiv contra siguranţei circulaţiei pe drumurile publice; de asemenea, trebuie subliniat că infracţiunea din acest dosar a fost comisă în termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Decizia penală nr. 950/A/12.11.2014 a Curţii de Apel Timişoara – revocarea suspendării condiţionate şi executarea cumulată a pedepselor nu poate fi dispusă însă de instanţa de apel deoarece i s-ar agrava inculpatului situaţia în propria cale de atac, consecinţă interzisă de art. 418 alin. (1) C. proc. pen.). Aceleaşi argumente justifică adoptarea unui regim de executare în detenţie a pedepsei principale aplicată de prima instanţă pentru această infracţiune.

Extras din Decizia penală nr. 507/A/20.04.2016, Curtea de Apel Timișoara, Secţia penală, www.portal.just.ro

Ai nevoie de Codul penal? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!
comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here