21 Septembrie, 2019

STUDIU DE CAZ: Cumulul de venit şi pensie anticipată

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice prevede că membrii întreprinderii individuale şi întreprinderii familiale sunt asiguraţi obligatoriu, prin efectul legii dacă realizează, în mod exclusiv, un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puţin de 4 ori câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat. Iată însă o situaţie particulară legată de pensionarea anticipată. 

Tribunalul Bihor a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) pct. IV lit. b) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepţia a fost ridicată, din oficiu, de instanţa de judecată, cu prilejul soluţionării unei contestaţii la executare şi a unei cereri de suspendare a executării silite privind sume încasate necuvenit cu titlu de prestaţii sociale, formulate de A.L.U. împotriva Casei Judeţene de Pensii Bihor şi a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală – Direcţia Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Tribunalul Bihor critică sintagma “venit brut” pe an calendaristic, considerând că aceasta este contrară prevederilor art. 41 şi art. 53 din Constituţie “în condiţiile şi în măsura în care nu permite scăderea cheltuielilor deductibile ale unei întreprinderi individuale pentru stabilirea venitului efectiv realizat de contribuabilul asigurat obligatoriu prin efectul legii”. Astfel, arată că suspendarea acordării pensiei persoanei pensionate anticipat care realizează un venit brut pe an calendaristic ce depăşeşte suma echivalentă cu cel puţin de 4 ori câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat este o măsură justificată, cu un caracter adecvat şi necesar, dar, în măsura în care la stabilirea venitului brut al persoanei ce realizează venituri în calitate de membru al unei întreprinderi individuale nu se au în vedere în niciun fel cheltuielile deductibile necesare şi anterioare realizării acestui venit, măsura aplicată devine disproporţionată în raport cu obiectul urmărit.

De asemenea, instanţa de judecată susţine că textul de lege criticat este neclar şi lipsit de previzibilitate, întrucât, deşi se face vorbire despre persoanele care realizează “în mod exclusiv un venit brut pe an calendaristic” echivalent cu cel puţin de patru ori câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale “în calitate de membru al unei întreprinderi individuale”, nu reglementează niciun criteriu legal care să izvorască direct din lege şi care să ghideze judecătorul în delimitarea venitului brut al unei întreprinderi individuale de venitul brut realizat în mod exclusiv de membrul întreprinderii individuale.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 6 alin. (1) pct. IV lit. b) din Legea nr. 263/2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 852/2010, dispoziţii potrivit cărora: 

” (1) În sistemul public de pensii sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii:

[...] IV. persoanele care realizează, în mod exclusiv, un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puţin de 4 ori câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi care se află în una dintre situaţiile următoare:

[...] b) membri ai întreprinderii individuale şi întreprinderii familiale;”. 

Potrivit completului CCR,  dispoziţiile de lege criticate stabilesc unele dintre categoriile de persoane care sunt asigurate prin efectul legii în sistemul public de pensii. Esenţial în cazul persoanelor stabilite în temeiul art. 6 alin. (1) pct. IV din Legea nr. 263/2010 este nivelul venitului brut pe an calendaristic, respectiv nivelul echivalent cu cel puţin de 4 ori câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, obţinut în una dintre situaţiile prevăzute la lit. a) -e) menţionate în acelaşi text de lege. Perspectiva legiuitorului vizează, prin urmare, realizarea unui venit anual care justifică reţinerea contribuţiei de asigurări sociale, expresie a principiilor obligativităţii, contributivităţii şi al solidarităţii sociale pe care se întemeiază sistemul unitar de pensii public.

Privite din această perspectivă, dispoziţiile textului de lege criticat nu produc niciun efect de natură să aducă atingere dreptului la muncă, neîmpiedicând exercitarea acestui drept.

Potrivit celor invocate de autorul excepţiei, însă, o eventuală consecinţă neconstituţională a dispoziţiilor criticate ar rezulta ca urmare a coroborării acestui text de lege cu dispoziţiile Legii nr. 263/2010 referitoare la condiţiile de acordare a dreptului la pensie anticipată, respectiv dispoziţiile art. 114 alin. (1) lit. b), în care se prevede că ” (1) În sistemul public de pensii, plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care a intervenit una dintre următoarele cauze: [...] b) pensionarul, beneficiar al unei pensii anticipate sau al unei pensii anticipate parţiale, se regăseşte în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I, II sau IV, cu excepţia consilierilor locali sau judeţeni.”

Analizând constituţionalitatea dispoziţiilor art. 114 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010 coroborat cu dispoziţiile art. 6 alin. (1) pct. IV lit. b) din aceeaşi lege, Curtea, prin Decizia nr. 93/2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 196/2013, a reţinut că suspendarea plăţii pensiei anticipate sau a pensiei anticipate parţiale în cazul în care beneficiarul acesteia realizează venituri dintr-o activitate profesională este firească, având în vedere raţiunea pentru care a fost instituită pensia anticipată sau cea anticipată parţială. Pe de altă parte, angajarea unei persoane beneficiare a pensiei anticipate sau a pensiei anticipate parţiale reprezintă un act de voinţă al acesteia în sensul că îşi poate asigura traiul fără a mai primi această pensie. Este lipsit de raţiune ca o persoană să poată cumula veniturile realizate prin prestarea unei munci cu cele de care beneficiază tocmai pentru faptul că a obţinut pensia anticipată. De altfel, plata pensiei anticipate sau a celei anticipate parţiale poate fi reluată în momentul în care persoana în cauză nu mai realizează venituri. Totodată, potrivit art. 64 din Legea nr. 263/2010, la data îndeplinirii condiţiilor pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, pensia anticipată se transformă – din oficiu – în pensie pentru limită de vârstă.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că soluţia Curţii este justificată, în măsura în care se apreciază că venitul brut la care se referă textul de lege criticat nu înglobează şi cheltuielile deductibile, întrucât, prin scăderea acestora, se poate ajunge la situaţia ca o persoană să nu realizeze niciun venit propriu de pe urma desfăşurării activităţilor, astfel că raţiunile suspendării acordării pensiei nu mai există. Curtea apreciază, însă, că premisa de la care pleacă autorul excepţiei este una eronată. Astfel, acesta consideră că suspendarea plăţii pensiei anticipate este justificată atât timp cât se obţin venituri din alte activităţi, dar nu şi atunci când, în urma desfăşurării acestor activităţi, nu rezultă niciun venit şi consideră că cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 93 din 28 februarie 2013 nu au avut în vedere şi această din urmă ipoteză. Or, făcând această susţinere, Tribunalul Bihor – Secţia I civilă omite că, potrivit dispoziţiilor art. 118 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, cumulul pensiei cu alte venituri este permis doar pensionarilor pentru limită de vârstă, nevăzătorilor, pensionarilor de invaliditate gradul III, precum şi copiilor, pensionari de urmaş, încadraţi în gradul III de invaliditate şi copiilor, pensionari de urmaş, prevăzuţi la art. 84 lit. a) şi b). Enumerarea are un caracter limitativ. Prin urmare, printr-o interpretare per a contrario a dispoziţiilor acestui text de lege, rezultă că nu este permis cumulul şi celor pensionaţi anticipat, ori anticipat parţial, indiferent de venitul care s-ar obţine din situaţii pentru care asigurarea este obligatorie.

Completul CCR a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 709/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 153/2017, din care am prezentat extrase.

Ai nevoie de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF sau MOBI, de AICI!

comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu