Prin cererea introductivă de instanță, reclamantul Cîtu H a chemat în judecată pe pârâții CL al Orașului V M și U AT V M, prin Primar, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că reclamantul a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 588 mp, situat în intravilanul orașului V M, jud. M, str. X nr. Y, împreună cu construcțiile casă de locuit , magazie și coteț de păsări, reprezentat conform raportului de expertiză.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că, deține în intravilanul localității Orașului V M, județul M , de peste 30 de ani, imobilul teren mai sus menționat fără a fi tulburat în exercitarea dreptului de proprietate de vreo persoană, având o posesie continuă, neîntreruptă și neviciată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 1890 din vechiul Cod civil.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosar: adeverința nr. x /17.07.2017 emisă de Primăria V M, CI reclamant, dovada achitării taxei de timbru , împuternicire avocațială și a solicitat și proba testimonială cu martorii VDD și V I și expertiză topo.
Ce apărări concrete au formulat pârâții în cauză?
Pârâții nu au depus întâmpinare în termenul prevăzut de disp. art. 201 alin. (1) C. proc. civ. și nu și-au formulat probe în apărare, fiind decăzuți din dreptul de a mai propune probe și a mai invoca excepții, în afară de cele de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel, conform art. 208 alin. (2) C. proc. civ.
Ce a decis instanţa de judecată în cazul mai sus menţionat? Cum a argumentat hotărârea respectivă?
Prin sentinţa civilă nr. 838/18.06.2018 instanța a admis în parte acțiunea civilă precizată, a constatat că reclamantul a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 575 mp, situat în intravilanul orașului Vânju M, Cv. 15, P 382/1, jud . M, cu vecinii: N- C-tin, S- C G, V- D Ghe., categoria de folosință curți construcții, împreună cu construcțiile casă de locuit, magazie și coteț, reprezentat, conform raportului de expertiză, prin punctele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 1.A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Din depozițiile martorilor audiați, s-a reținut faptul că reclamantul deține în intravilanul orașului V M, jud. M , de peste 30 de ani , o suprafață de teren de aproximativ 5 -6 arii , suprafață pe care o deține dinainte de anul 1980, reclamantul nu a avut niciodată conflicte cu vecinii, nu l-a revendicat nimeni , reclamantul fiind considerat proprietar de către ceilalți locuitori.
Pentru efectuarea expertizei dispusă în cauză, a fost numit expert ICV , cu un onorariu provizoriu de 800 lei în sarcina reclamantului, iar obiectivele expertizei au fost : identificarea suprafeței de teren prin amplasament , vecinătăți , categorie de folosință, identificarea construcțiilor.
Prin raportul de expertiză întocmit de expert ICV s-a concluzionat faptul că suprafața deținută de reclamant este de 575 mp, situat în intravilanul orașului V M, jud M, în Cv 15 P 382/1 cu vecinii: N- C-tin, S– CG, V– D Ghe, compus din suprafața de 575 mp categoria de folosință curți construcții, împrejmuit cu gard pe toate laturile împreună cu construcțiile casă de locuit , magazie și coteț de păsări reprezentat, conform raportului de expertiză, prin punctele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 1.
La raportul de expertiză întocmit de expert I C părțile nu au formulat obiecțiuni.
În raport de probatoriul administrat în cauză instanța apreciază acțiunea formulată de reclamant așa cum a fost precizată ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente:
Uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietății unui bun imobil, ca efect al posesiei utile asupra acelui bun un interval de timp determinat de lege.
Art. 1890 C .civ., prevede ca regulă specială, dobândirea dreptului de proprietate prin simpla exercitare a posesiei utile timp de 30 de ani, fără ca persoana care posedă să fie ținută a produce vreun titlu și fără să i se poată opune reaua credință.
Dispozițiile articolului 82 din Legea cu nr. 71/2011 de punere în aplicare a noului cod civil prevăd că dispozițiile art. 930 – 934 din Codul civil referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a acestuia. Pentru cazurile în care posesia a început înainte de această dată sunt aplicabile dispozițiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei. Cu privire la imobilele pentru care, la data începerii posesiei, înainte de intrarea în vigoare a Codului civil, nu erau deschise cărți funciare, rămân aplicabile dispozițiile în materie de uzucapiune din Codul civil din 1864.
În cauza de față sunt așadar aplicabile dispozițiile privitoare la uzucapiune din vechiul cod civil, deoarece momentul de la care a început posesia este situat la momentul în care era în vigoare vechiul cod.
Singurele condiții necesare și suficiente pentru a uzucapa sunt exercitarea unei posesii utile timp de 30 de ani, fie aceasta chiar și de rea credință și fără vreun titlu.
Prescripția achizitivă este efectul unui posesii utile ce presupun ca posesia să fie continuă, neîntreruptă, netulburată și sub nume de proprietar.
Din probatoriul administrat rezultă faptul că reclamantul a posedat continuu, neîntrerupt și sub nume de proprietar.
Uzucapiunea, ca mod de dobândire a proprietății asupra unui imobil, prin simpla posesie exercitată asupra imobilului în tot timpul și în condițiile prevăzute de lege, reprezintă în același timp o sancțiune ce se aplică proprietarului imobilului nediligent cu bunul său în tot timpul prevăzut de lege.
De aceea, una din condițiile de fond ale acțiunii în constatarea dreptului de proprietate asupra unui imobil ca efect al uzucapiunii este ca aceasta să fie îndreptată împotriva adevăratului proprietar al bunului.
Existența unui act de proprietate, încheiat conform legii, exclude posibilitatea dobândirii bunului prin uzucapiune.
În speța dedusă judecății, sunt întrunite condițiile prescripției achizitive (uzucapiunii) de 30 de ani ca mod originar de dobândire a dreptului de proprietate asupra unui bun imobil.
Din analiza art. 1890 C. civ., rezultă cele doua condiții ce trebuie îndeplinite în mod cumulativ: existența unei posesii pe tot timpul prevăzut de lege și posesia să fie utilă.
Cu privire la prima condiție „sa existe o posesie de 30 de ani”: instanța având in vedere disp. art. 1889 C .civ (cu privire la calculul termenului) constată condiția îndeplinită, reclamanta stăpânind imobilul de peste 30 de ani.
Cu privire la cea de-a doua condiție „posesia sa fie utila, neviciata”, instanța apreciază ca reclamanta a făcut dovada existentei unei posesii – având atât corpus cât și annimus. Potrivit art. 1847 C. civ. pentru ca posesia să fie utilă trebuie să aibă anumite calități și anume să fie : continua, neîntreruptă, netulburată şi sub nume de proprietar.
Din înscrisurile depuse și fata de disp. art. 1854 C .civ. potrivit cu care posesorul este presupus ca poseda pentru sine sub nume de proprietar, nefiind probat ca a început a poseda pentru altul, instanța apreciază ca este îndeplinită și cea de-a doua condiție a uzucapiunii de 30 ani, respectiv posesia reclamantei a fost și este o posesie utilă, neviciată.
Extras din Sentința civila nr. 838/18.06.2018, Judecătoria Vânju Mare.
Ai nevoie de Cod civil? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!
