25 Martie, 2019

STUDIU DE CAZ: Cui revine obligația restituirii sumelor reținute, cu titlu de garanție – angajatorului sau băncii?

Prin acţiunea reclamantei M.M. formulată împotriva pârâtului S.M. CAREI, s-a solicitat obligarea acestuia la restituirea în favoarea reclamantei a sumei reprezentând garanţia în numerar  reţinută de către pârât, cu dobânzile aferente, actualizate cu indicele de inflaţie.

În dovedirea acțiunii, reclamanta  a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri. 

Ce apărări concrete a formulat pârâtul  în cauză?

Pârâtul a formulat întâmpinare ce a fost depusă la dosarul cauzei prin care acesta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată. 

Ce a decis instanţa de judecată în cazul mai sus menţionat și cum a argumentat instanța hotărârea respectivă?

Prin sentinţa civilă nr.83/D/29.01.2009, Tribunalul Satu Mare a respins acţiunea reclamantei M.M. formulată împotriva pârâtului S.M. CAREI, având ca obiect restituirea garanţiei în numerar, cu dobânzile aferente, actualizate cu indicele de inflaţie.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Obligaţia restituirii garanţiei în numerar nu incumbă spitalului pârât, ci băncii depozitare.

S-a mai reţinut de instanţa de fond că, este adevărat că garanţia în numerar se reţine de către angajator în rate lunare de 1/10 din salariul tarifar lunar sau din câştigul mediu pe o lună (art. 13 din Legea nr. 22/1969) şi că angajatorul are obligaţia de a depune garanţia la CEC sau la o altă bancă (art. 15 alin. 1 teza I, din acelaşi act normativ) fiind adevărat şi că în casieria angajatorului se păstrează carnetul de consemnare (art. 15 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 22/1969), însă s-a apreciat că aceste dispoziţii nu infirmă concluzia tribunalului şi, în final, soluţia adoptată, fiindcă garanţia în numerar se înscrie într-un carnet de consemnare pe numele gestionarului (art. 15 alin. 1), angajatorul, la încetarea contractului de muncă, are obligaţia să elibereze gestionarului, în termen de cel mult 10 zile, carnetul de consemnare împreună cu o comunicare către bancă în care să arate că titularul are dreptul să ridice garanţia (art.16 alin.1) şi banca este obligată să elibereze sumele depuse drept garanţie titularului carnetului de consemnare, pe baza comunicării făcute de angajator (art. 17 lit. a din Legea nr.22/1969). 

Dacă hotărârea instanţei de fond a fost atacată de către  reclamantă şi, în caz afirmativ, hotărârea a fost confirmată sau infirmată de instanţa superioară? Cum a argumentat instanța superioară hotărârea respectivă?

Da, sentinţa instanţei de fond a fost atacată cu recurs  de către reclamantă, iar curtea de apel a reţinut că acesta este întemeiat, drept pentru care l-a admis, a modificat  în tot sentinţa în sensul că a admis  acţiunea şi, în consecinţă, a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 327,27 lei (RON), actualizată cu rata inflaţiei până la data plăţii efective. A obligat pârâtul la plata sumei de 380 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond (onorariu pentru expert). .

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa superioară a avut în vedere următoarele considerente:

Soluţia instanţei de fond de respingere a pretenţiilor deduse judecăţii este eronată, fiind rezultatul unei aplicări greşite a dispoziţiilor legale incidente în speţă.

Astfel, deşi în cadrul considerentelor instanţa de fond a făcut o enunţare a dispoziţiilor legale ce instituiau mai multe obligaţii în sarcina angajatorului, în totală contradicţie cu dispoziţiile respective a concluzionat că obligaţia privind restituirea garanţiei în numerar nu incumbă spitalului pârât, ci băncii depozitare.

Este evident că, în speţă, intimatul pârât nu şi-a îndeplinit obligaţia înscrisă în sarcina angajatorului la art. 16 alin. 1 din Legea nr. 22/1969, potrivit cu care acesta, la încetarea contractului de muncă, are obligaţia să elibereze gestionarului, în termen de cel mult 10 zile, carnetul de consemnare împreună cu o comunicare către bancă în care să arate că titularul are dreptul să ridice garanţia [1].

Prin cererea din 25.10.2006 adresată conducerii S.M.Carei, recurenta reclamantă a solicitat restituirea garanţiei cu dobânda aferentă, arătând că urmează a se pensiona.

Ulterior a intervenit încetarea raporturilor de muncă dintre părţi prin pensionarea recurentei, respectiv în cursul lunii noiembrie 2006, fără ca intimatul să-şi îndeplinească obligaţia prevăzută în textul de lege mai sus enunţat, situaţie în care la data de 20.03.2007 recurenta a revenit cu o nouă cerere adresată conducerii intimatului, iar la data de 19 octombrie 2007 a pornit prezentul proces.

În speţă, nu este vorba despre vreo culpă în sarcina reclamantei din cauză, astfel cum susţine intimatul în cadrul apărărilor sale, câtă vreme fără îndoială aceasta este îndrituită la restituirea sumelor reţinute şi constituite ca şi garanţii financiare, iar unitatea intimată era obligată, odată cu pensionarea recurentei, să-i elibereze acesteia, în termen de cel mult 10 zile, carnetul de consemnare împreună cu o comunicare către bancă în care să arate că titulara are dreptul să ridice garanţia.

În absenţa îndeplinirii de către intimata pârâtă a obligaţiilor de mai sus, culpa aparţine acesteia, prin urmare pretenţia de restituire în favoarea recurentei reclamante a sumei de 327,27 lei actualizată cu rata inflaţiei este găsită de instanţa de recurs ca fiind întrutotul justificată.

Referitor la suma mai sus indicată, este de subliniat că reclamanta este îndreptăţită, în baza dispoziţiilor art. 15 alin. 2 din Legea nr. 22/1969 [2], la restituirea sumei consemnate în contul bancar cu titlu de sold, la care se adaugă dobânzile aferente, astfel reclamantei i se cuvine în total suma de 3.272.710 lei (ROL), actualizată cu rata inflaţiei de la data de 15.12.2008 până la data plăţii efective, având în vedere şi concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de expertul S.I. 

Extras din Decizia civilă nr.970/21.05.2009, Curtea de Apel Oradea , www.portal.just.ro

[1]    Art. 16 alin. 1 din Legea nr. 22/1969: Garanția în numerar și dobînda aferentă pot fi ridicate de către gestionarul titular al carnetului de consemnare la încetarea contractului său de muncă sau la trecerea într-o funcție pentru care nu se cere garanție, în situația în care nu a cauzat o pagubă sau cînd paguba a fost acoperită în întregime. Agentul economic, autoritatea sau instituția publică este obligată, în aceste cazuri, să elibereze gestionarului, în termen de cel mult 10 zile, carnetul de consemnare împreună cu o comunicare către Casa de Economii și Consemnațiuni în care să se arate că titularul are dreptul să ridice garanția.

[2]    Art. 15 alin. 1 din Legea nr. 22/1969: Garanția în numerar va fi depusă de către agenții economici, autoritățile și instituțiile publice la Casa de Economii și Consemnațiuni sau la bănci, într-un cont special al agentului economic, al autorității ori al instituției publice respective. Garanțiile în numerar depuse la Casa de Economii și Consemnațiuni sau la bănci se înscriu într-un carnet de consemnare pe numele gestionarului. Carnetul de consemnare va fi păstrat în casieria agentului economic, autorității sau instituției publice în favoarea căreia s-a constituit garanția.

Pentru garanția depusă în condițiile alin. 1, se acordă o dobândă anuală, stabilită de depozitarul garanției, care nu poate fi mai mică decât dobânda acordată pentru depozitele la termen pe un an (Art. 15 alin. 2 din Legea nr.22/1969).

Ai nevoie de Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanții și răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!

comentarii

Despre autor  ⁄ Mădălina Moceanu

Mădălina Moceanu este specialist cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul dreptului, ea colaborând atât cu societăţi din mediul privat, cât şi cu societăţi din mediul public. Totodată, este autoarea/coautoarea a zece cărţi de specialitate în domeniul dreptului. Contact: madalinamoceanu@yahoo.com

Fara comentarii

Scrie un comentariu