Studiu de caz: Contrabanda cu ţigări

Dincolo de deciziile luate în cazurile de mai jos, din acest material este de reţinut cel puţin un aspect: atenţie cand cumpăraţi ţigări de la negustori ambulanţi, deţinerea de ţigări de contrabandă poate fi incriminată penal! 

Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti – Secţia I penală, judecătorul de drepturi şi libertăţi, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

Excepţia a fost ridicată din oficiu în cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri de înlocuire a arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu ori cu cea a controlului judiciar, formulată de inculpaţi care sunt urmăriţi penal pentru comiterea unor infracţiuni asimilate celei de contrabandă, în varianta simplă, reglementate de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în speţă reţinându-se incidenţa art. 223 alin. (2) din Codul de procedură penală. În notele scrise judecătorul de drepturi şi libertăţi arată că, în lipsa prevederii unei pedepse cu închisoarea de 5 ani ori mai mare sau, eventual, în cazul contravenţionalizării faptelor extrem de mărunte, ar dispărea temeiul arestării preventive.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, judecătorul de drepturi şi libertăţi arată că în art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, care reglementează o variantă a infracţiunii de contrabandă, se prevede o limită valorică sub care fapta nu mai constituie infracţiune, dacă nu este repetată de două ori în decursul unui an, caz în care devin incidente dispoziţiile art. 270 alin. (2) lit. b) din Codul vamal.

În aceste condiţii, apreciază că lipsa unei limite similare la alin. (3) al normei criticate este nejustificată, cu atât mai mult cu cât este vorba despre o infracţiune asimilată contrabandei, având un conţinut constitutiv reglementat într-un mod mult mai sever decât pentru contrabanda propriu-zisă, din moment ce include în sfera ilicitului penal chiar şi cele mai mărunte fapte.

În plus, trebuie avut în vedere că art. 270 alin. (3) din Codul vamal nu prevede printre elementele constitutive ale infracţiunii, în modalitatea „deţinerii”, vreun scop anume al acestei deţineri de ţigarete ce provin din contrabandă (cum ar fi scopul revânzării), ci doar împrejurarea cunoaşterii provenienţei bunurilor. Cu alte cuvinte, comite infracţiunea în discuţie şi persoana care cumpără, în cunoştinţă de cauză, chiar şi un singur pachet de ţigări de contrabandă, pentru consumul propriu, întrucât apoi va deţine respectivul bun.

Arată că exemplul nu este pur teoretic sau speculativ, din moment ce inculpatul din prezenta speţă a fost iniţial trimis în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi cu o propunere de arestare preventivă împreună cu alţi inculpaţi, printre care un inculpat urmărit penal doar pentru deţinerea a unsprezece pachete de ţigări de contrabandă, descoperite cu ocazia percheziţiei domiciliare.

Consecinţele nereglementării unui plafon valoric pentru existenţa infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Codul vamal apar cu atât mai evidente dacă se are în vedere varianta agravată a acestei infracţiuni, prevăzută de art. 274 din Codul vamal, conform căreia fapta de contrabandă comisă de două sau mai multe persoane împreună se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani.

Aşadar, la exemplul analizat, dacă două persoane cumpără împreună chiar şi un singur pachet de ţigări de contrabandă, pentru consumul propriu, pachet pe care apoi îl deţin şi, eventual, îl şi transportă împreună, fapta în discuţie constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani – fără ca, în acest caz, să mai poată fi incidentă nici măcar instituţia renunţării la urmărirea penală, dată fiind depăşirea limitei de 7 ani de închisoare, prevăzută de art. 318 din Codul de procedură penală. În concluzie, judecătorul de drepturi şi libertăţi consideră că o primă deficienţă de redactare a normei penale criticate o constituie neinstituirea unei limite valorice similare celei prevăzute de art. 270 alin. (2) din Codul vamal, sub care fapta să nu mai constituie infracţiune (eventual, dacă nu este repetată de două ori în decursul unui an).

După prezentarea şi a altor argumente, în concluzie, judecătorul de drepturi şi libertăţi a apreciat că toate aceste deficienţe ale normei criticate afectează garanţiile constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil, precum şi exigenţele de previzibilitate impuse, cu valoare de principiu, de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia dreptului la un proces echitabil şi din care reiese necesitatea respectării aşteptărilor legitime ale cetăţenilor cărora li se adresează o reglementare legală.

Curtea a respins critica de neconstituţionalitate, constatând că autorul excepţiei nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, ci, în realitate, motivele invocate privesc modul de aplicare a acestor prevederi de lege.

Cât priveşte dispoziţiile art. 274 teza a doua din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, potrivit cărora „Faptele prevăzute la art. 270-273, săvârşite […] de două sau mai multe persoane împreună, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi„, Curtea a constatat că acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzelor în care excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, de vreme ce în cauzele aflate pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti – Secţia I penală, inculpaţii sunt urmăriţi penal pentru comiterea unor infracţiuni asimilate celei de contrabandă, în varianta simplă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

Decizia CCR nr. 828/2015 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 124/2016

Noţiunea de contrabandă

În context, completul CCR a arătat că pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală se află un dosar având ca obiect rezolvarea de principiu a două chestiuni de drept, respectiv:

• „dacă noţiunea de «contrabandă» folosită de legiuitor în dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 în sintagma «cunoscând că acestea provin din contrabandă» se referă la infracţiunea de contrabandă în sensul definit de art. 270 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 86/2006 sau la noţiunea de contrabandă în sens larg?” şi
• „în cazul în care se stabileşte că textul prevăzut de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 se referă la infracţiunea de contrabandă, care din cele două modalităţi urmează a fi avute în vedere: aceea prevăzută de art. 270 alin. (1) sau aceea prevăzută de art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006?”.

Curtea, în acord cu practica sa, îşi rezervă dreptul ca, ulterior pronunţării de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a unei hotărâri prealabile cu privire la problemele de drept menţionate, în funcţie de criticile de neconstituţionalitate invocate, să decidă cu privire la constituţionalitatea prevederilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în interpretarea dată de instanţa supremă.

Ai nevoie de Codul Vamal? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!