Prin cererea introductivă de instanță reclamanții A și B în contradictoriu cu pârâtul C au solicitat să se constate deschisă succesiunea de pe urma defunctului DG decedat la data de 16.09.2019, stabilirea masei succesorale ca fiind compusă din cota de 50% din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, str x, nr. 2A, , etaj 1, sector 4 , sector 4, autoturism marca Kia, an fabricație 2005, cu număr de înmatriculare y cu o cotă partajabilă de 50%, loc de veci situat în z, deținut cu act de concesiune nr 4878/01.04.2002, cotă partajabilă de 50%.

Reclamanții au solicitat instanței să constate că au calitatea de moștenitori legali, în calitate de soție supraviețuitoare și copii , cota fiecăruia fiind de 1/6 .

În motivare, reclamanții au susținut în esență că au dorit să efectueze succesiunea pe cale amiabilă în fața notarului, însă pârâtul s-a răzgândit și nu a dorit continuarea procedurii pe această cale, l-au notificat să se prezinte la notar, însă acesta a refuzat.

Reclamanții au susținut că valoarea masei succesorale este în cuantum de v lei.

Totodată au solicitat să li se atribuie în natură bunurile, urmând să îl despăgubească pe pârât.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 194-195, art 954, art 957, art 962, art 972, art.1143 Codul Civil 

În probațiune, au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

La data de 21.10.2020 reclamanții au depus precizări prin care au învederat instanței că în mod eronat au indicat în acțiune valoarea cotei de 50% pentru autovehiculul supus partajului ca fiind 300 lei, întrucât valoarea acestei cote este de 2000 lei, aceasta fiind valoarea pe care au luat-o în calcul când au menționat care este valoarea masei succesorale și au achitat taxa de timbru.

Reclamanții au solicitat instanței să constate calitatea de moștenitori ai părților, să constate cotele părți ce revin fiecăruia.

Ce apărări concrete a formulat pârâtul în cauză?

Pârâtul nu a formulat întâmpinare.

La data de 22.01.2021, pârâtul a depus la dosarul cauzei note scrise, prin care a susținut în esență că s-a prezentat la notar, pentru a dezbate succesiunea, însă nu s-a înțeles cu reclamanții.

Pârâtul a susținut că s-ar impune ca reclamanții să renunțe la judecată și să se înțeleagă pe cale notarială, în sensul de a i se plăti despăgubiri.

Ce a decis instanţa de judecată în cazul mai sus menţionat? Cum a argumentat hotărârea respectivă?

Prin sentinţa civilă nr.  1695/10.02.2021 Judecătoria  Sectorului 4 Bucureşti a admis cererea  de chemare în judecată astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanți, și a constatat deschisă succesiunea defunctului D G, decedat la data de 16.09.2019.

A constatat că au calitatea de moștenitori ai defunctului, D G, reclamantul A în calitate de fiu, cu o cotă de 3/8 din masa succesorală, reclamanta B, în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de 2/8 din masa succesorală și pârâtul C în calitate de fiu, cu o cotă de 3/8 din masa succesorală.

A constatat că masa succesorală de pe urma defunctului D G se compune din cota de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, str x, nr. 2A, etaj 1, sector 4, cota de ½ din dreptul de proprietate asupra autovehiculului marca KIA , an fabricație 2005, cu număr de înmatriculare y și cota de ½ din dreptul de concesiune asupra locului de veci situat în zona 271, loc nr. 2656 în cimitirul Parohiei z.

A constatat că reclamantul A, reclamanta B și pârâtul C sunt coproprietari, în indiviziune, asupra imobilului situat în București str x, nr. 2A, etaj 1, sector 4, asupra autovehiculului marca KIA , an fabricație 2005, cu număr de înmatriculare y  și dețin împreună dreptul de concesiune asupra locului de veci situat în zona 271, loc nr. 2656 în cimitirul Parohiei  z., reclamantul A având cota de 3/16 din dreptul de proprietate asupra bunurilor supuse partajului și cota de 3/16 din dreptul de concesiune asupra locului de veci, reclamanta B deține o cotă de 10/16 din dreptul de proprietate asupra bunurilor supuse partajului și o cotă de 10/16 din dreptul de concesiune asupra locului de veci, pârâtul C având cota de 3/16 din dreptul de proprietate asupra bunurilor supuse partajului și o cotă de 3/16 din dreptul de concesiune asupra locului de veci.

A dispus sistarea stării de indiviziune prin atribuirea imobilului situat în București, str x, nr. 2A, , etaj 1, sector 4, a autovehiculului marca KIA , an fabricație 2005, cu număr de înmatriculare y  în deplină proprietate și liniștită posesie către reclamanții B și A și atribuirea dreptului de concesiune asupra locului de veci situat în zona 271, loc nr. 2656 în cimitirul Parohiei z în favoarea reclamanților B și A.

A dispus obligarea reclamanților la plata sumei totale de xxx,625 lei cu titlu de sultă în favoarea pârâtului astfel: a obligat reclamanta B la plata sumei de yyy,25 lei cu titlu de sultă către pârâtul C și a obligat reclamantul A  la plata sumei de zzzz,375 lei, cu titlu de sultă către pârâtul C , în termen de plată de 6 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

A obligat pârâtul C la plata către reclamanți a sumei de 3669 lei, cu titlu cheltuieli de judecată.

Cu drept de a formula cerere de apel, care se depune la Judecătoria Sectorului 4 București, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanța a avut în vedere următoarele considerente:

În fapt, la data de 15.09.2019 a decedat defunctul D G, astfel cum rezultă din certificatul de deces nr. xyz, eliberat de Sectorul 4 București.

Instanța a reținut din susținerile părților, coroborate cu înscrisurile aflate la dosar, că defunctul D G a fost căsătorit cu reclamanta B, potrivit certificatului de căsătorie nr. C3 nr. ooo, precum și că din căsătoria acestora au rezultat doi copii, reclamantul, A, potrivit certificatului de naștere de la fila a din dosar și pârâtul, C, astfel cum rezultă din certificatul de naștere de la fila b din dosar.

Potrivit contractului de vânzare cumpărare nr.abc/4/1991 din data de 06.02.1992, defunctul D G, împreună cu reclamanta, B, au achiziționat în timpul căsătoriei, imobilul situat în București, str. x, nr. 2A, etaj 1, sector 4.

Instanța a reținut că defunctul a dobândit în timpul căsătoriei cu reclamanta B , dreptul de proprietate asupra autovehiculului marca KIA , an fabricație 2005, cu număr de înmatriculare y , astfel cum rezultă din cartea de identitate a autovehiculului de la n dosar, coroborată cu mențiunile din certificatul fiscal de la fila c din dosar.

Prin actul de concesiune nr 4878 din data de 01.04.2002, defunctul a dobândit în timpul căsătoriei cu reclamanta, B, dreptul de concesiune asupra locului de veci situat în zona 271, loc nr. 2656 în cimitirul Parohiei z.

Conform încheierii nr. 2 din data 22.12.2020, emisă de BNP MC, reiese că nu s-a dezbătut procedura succesorală de pe urma defunctului D G, decedat la data de 15.09.2019 , nu au fost înregistrate donații/acte juridice de revocare sau modificare a acestora, fiind identificată declarația de opțiune succesorală a reclamantei B autentificată sub nr. 2027/25.09.2019, de notarul public E P.

Din înscrisurile aflate la dosar, a rezultat că prin declarația autentificată sub nr. 2027/25.09.2019 reclamanta B a acceptat succesiunea de pe urma defunctului DG.

Instanța a reținut că valoarea cotei de 50% din imobilul situat în București, str. x, nr. 2A, etaj 1, sector 4, supus partajului în prezenta cauză, este în cuantum de abcd lei, echivalentul a www euro, potrivit susținerilor reclamanților necontestate de pârât. Instanța a apreciat că se impune a fi avută în vedere această valoare, în condițiile în care ambele părți au solicitat instanței la termenul de judecată din data de 27.01.2021, ca la calcularea sultei să țină seama de această valoare.

În drept, în ceea ce privește legea aplicabilă, instanța a reținut că la data de 01.10.2011, a intrat în vigoare un nou Cod civil, iar din interpretarea dispozițiilor art. 91 din legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 289/2009 privind Codul Civil, rezultă că moștenirile deschise ulterior intrării în vigoare a Codului civil sunt supuse dispozițiilor acestuia.

În aceste condiții, având în vedere că decesul defunctului a intervenit la data de 15.09.2019, ulterior intrării în vigoare a noului Cod Civil, sunt aplicabile dispozițiile Noului Cod Civil.

Conform art. 957 Noul Cod civil, ,,O persoană poate moșteni dacă există la momentul deschiderii moștenirii”, iar potrivit art. 962 Noul C.civil, ,,Pentru a putea moșteni, o persoană trebuie să aibă calitatea cerută de lege sau să fi fost desemnată de către defunct prin testament”.

Condițiile generale pentru a moșteni sunt: capacitatea succesorală, vocația succesorală legală și concretă, să nu fi fost renunțător, nedemn sau exheredat și să fi acceptat moștenirea în termenul prevăzut de lege.

Instanța a avut în vedere și următoarele dispoziții legale:

Art. 963 Noul C.civil prevede că ,,Moștenirea se cuvine, în ordinea și după regulile stabilite în prezentul titlu, soțului supraviețuitor și rudelor defunctului, și anume descendenților, ascendenților și colateralilor acestuia, după caz.

Potrivit dispozițiilor art. 964 Noul C.civil, descendenții fac parte din clasa I de moștenitori legali, iar același text de lege prevede la alin. (4) că ,,Între rudele din aceeași clasă și de același grad, moștenirea se împarte în mod egal, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 975 Noul Cod de Procedură Civilă prevede că ,, Descendenții sunt copiii defunctului și urmașii lor în linie dreaptă la nesfârșit.

(2) Descendenții defunctului înlătură moștenitorii din celelalte clase și vin la moștenire în ordinea proximității gradului de rudenie. Dispozițiile art. 964 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

(3) În concurs cu soțul supraviețuitor, descendenții defunctului, indiferent de numărul lor, culeg împreună trei sferturi din moștenire.

(4) Moștenirea sau partea din moștenire care li se cuvine descendenților se împarte între aceștia în mod egal, când vin la moștenire în nume propriu, ori pe tulpină, când vin la moștenire prin reprezentare succesorală”.

Potrivit art 972 alin 1 lit a Codului civil „ Cota succesorală a soțului supraviețuitor este de un sfert din moștenire, dacă vine în concurs cu descendenții defunctului”

În ceea ce privește acceptarea succesiunii, potrivit art. 1100, alin.1 Noul Cod civil, ,, Cel chemat la moștenire în temeiul legii sau al voinței defunctului poate accepta moștenirea sau poate renunța la ea”, iar potrivit art. 1101, ,,Sub sancțiunea nulității absolute, opțiunea succesorală este indivizibilă și nu poate fi afectată de nicio modalitate”.

Conform art. 1108 Noul Cod civil, ,, Acceptarea poate fi expresă sau tacită. (2) Acceptarea este expresă, când succesibilul își însușește explicit titlul sau calitatea de moștenitor printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată. (3) Acceptarea este tacită când succesibilul face un act sau fapt pe care nu ar putea să îl facă decât în calitate de moștenitor”.

În ceea ce privesc efectele acceptării, potrivit art. 1114, alin.1 Noul Cod civil, ,,Acceptarea consolidează transmisiunea moștenirii realizată de plin drept la data decesului”.

În conformitate cu prevederile art 1103 alin 1 Codul civil, instanța a reținut că termenul de opțiune succesorală este de un an și curge de la data decesului.

În conformitate cu dispozițiile art. 954, alin.1 Noul C.Civil se reține că,, Moștenirea unei persoane se deschide în momentul decesului acesteia”,astfel că instanța urmează să constate deschisă succesiunea defunctului DG, decedat la data de 15.09.2019, cu ultimul domiciliu în București, str. x, nr. 2A sectorul 4.

Cât privește moștenitorii îndreptățiți să culeagă moștenirea rămasă de pe urma acestuia, instanța a reținut că sunt aplicabile regulile devoluțiunii succesorale legale, dat fiind că din probatoriul administrat respectiv încheierea nr. 2/22.10.2020 privind verificarea evidențelor succesorale și din verificările efectuate în Registrul Nat. Notarial de Evidență a opțiunilor Succesorale conform certificatului ggg/22.12.2020, privind verificările efectuate în registrul national notarial privind evidenta liberalităților nr. cccc/22.12.2020, rezultă că nu au fost găsite înregistrate testamente/donații/acte juridice de revocare sau de modificare a acestora, nu s-a dezbătut succesiunea de pe urma defunctului, fiind înregistrată opțiunea succesorală a reclamantei B din data de 25.09.2019, în calitate de soție supraviețuitoare .

Asupra calității de moștenitori ai defunctului D G, instanța a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 957-962 Cod civil din 2009, pentru a putea moșteni o persoană trebuie să îndeplinească 2 condiții pozitive: să aibă capacitate succesorală și vocație succesorală legală și două condiții negative: să nu fie nedemnă și să nu fie exheredată.

În privința capacității succesorale, instanța a reținut că reclamanții și pârâtul aveau capacitate succesorală la momentul decesului lui DG, fiind persoane fizice în viață, condiția fiind astfel îndeplinită.

În privința vocației succesorale legale, instanța a reținut că reclamanții și pârâtul, în conformitate cu prevederile art. 963 , art. 975 și 971 Cod civil din 2009, în calitate de copii ai defunctului, rude de gradul I cu acesta din urmă, din clasa descendenților și soție supraviețuitoare, au vocație succesorală generală și concretă (utilă), nefiind înlăturați de la moștenire de o altă persoană, astfel că și această condiție este îndeplinită.

În privința condițiilor negative, instanța apreciază că acestea sunt îndeplinite, astfel, din probele administrate în cauză nu a rezultat că reclamanții sau pârâtul ar fi nedemni a-l moșteni pe defunct, ori că ar fi fost exheredați de aceasta.

În privința acceptării de către reclamanți și pârât a moștenirii rămase de pe urma defunctului, instanța reține că, în conformitate cu prevederile art. 1108 alin. 1 și 2 și art.1.110 alin. 2 Cod civil din 2009, înscrisul autentic de acceptare a moștenirii însușit de reclamanta B înăuntrul termenului de opțiune succesorală de 1 an are valoarea unui act de acceptare expresă a moștenirii, iar actele de dispoziție, de administrare definitivă ori de folosință a unor bunuri din moștenire au valoarea unor acte de acceptare tacită a moștenirii.

În speță, astfel cum s-a reținut în precedent, instanța a constatat că reclamanții și pârâtul, în calitate de copii și soție supraviețuitoare a defunctului, și-au asumat calitatea (titlul) de moștenitori ai defunctului DG, reclamanta prin acceptarea expresă, iar pârâții prin acceptarea tacită și neechivocă, prin stăpânirea unora dintre bunurile succesorale – prin faptul material al folosirii bunului mobil în litigiu, prin demersurile efectuate pe cale notarială în vederea dezbaterii succesiunii aspecte învederate de părți, o atare conduită implicând în mod necesar, intenția acestora de a accepta moștenirea, nefiind susceptibilă de o altă interpretare.

Mai mult decât atât, instanța a avut în vedere și atitudinea procesuală a părților care își recunosc reciproc calitatea de moștenitori legali acceptanți, din moment ce au solicitat să fie atribuite bunurile din masa succesorală reclamanților și aceștia să fie obligați la plata unei sulte către pârât, instanța a reținut că este îndeplinită și cerința acceptării moștenirii în cazul ambelor părți.

În această situație în care, constatând îndeplinirea, în persoana reclamanților și a pârâtului, a condițiilor prevăzute de lege pentru a moșteni pe defunctul DG, precum și acceptarea de către aceștia, în mod expres și în mod tacit, a succesiunii de pe urma defunctului, instanța, având în vedere prevederile art. 975 și 972 alin 1 lit a Cod civil, a constatat că reclamantul A și pârâtul C au calitatea de moștenitori ai defunctului DG, și, în calitate de copii ai defunctului, au împreună o cotă de 3/4 din masa succesorală , respectiv câte o cotă de 3/8 fiecare, din masa succesorală și reclamantei B, ce are calitatea de moștenitoare a defunctului DG, având în vedere că este soția supraviețuitoare, îi revine o cotă de 1 / 4 din masa succesorală (2/8)

În consecință, instanța a constatat că au calitatea de moștenitori ai defunctului, DG, reclamantul A în calitate de fiu, cu o cotă de 3/8 din masa succesorală, reclamanta B, în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de 2/8 din masa succesorală și pârâtul C în calitate de fiu, cu o cotă de 3/8 din masa succesorală.

În ce privește masa succesorală rămasă de pe urma defunctului DG, din analiza probelor administrate, instanța constată că aceasta se compune din cota de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, str. x, nr. 2A, etaj 1, sector 4, cota de ½ din dreptul de proprietate asupra autovehiculului marca KIA an fabricație 2005, cu număr de înmatriculare y  și cota de ½ din dreptul de concesiune asupra locului de veci situat în zona 271, loc nr. 2656 în cimitirul Parohiei z.

Sub acest aspect, instanța a observat că dreptul de proprietate asupra bunului imobil si asupra autovehiculului anterior menționate precum și dreptul de concesiune asupra locului de veci au fost dobândite de defunct în timpul căsătoriei cu reclamanta . Având în vedere că data încheierii căsătoriei dintre reclamantă și defunct, este anterioară intrării în vigoare a noului cod civil și dispozițiile art. 30 alin. 1 din Codul Familiei, în prezent abrogate dar în vigoare la data încheierii contractelor menționate anterior și procesului verbal de predare primire nr. _____/4 din 1991, aplicabile în cauză față de prevederile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil conform cărora „actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor” și dispozițiile art. 220 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 conform cărora Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil a intrat în vigoare la data de 1.10.2011, instanța a reținut că apartamentul și autoturismul respectiv erau deținute în proprietate comună devălmașă de reclamantă și defunctul DG la data decesului acestuia din urmă. De asemenea și dreptul de concesiune asupra locului de veci, fiind dobândit în timpul căsătoriei reclamantei cu defunctul, constituie bun comun. Potrivit art. 30 alin. 1 din Codul Familiei, „bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților”. Niciuna dintre părți nu a solicitat stabilirea unor cote de contribuție diferențiate ale soților la dobândirea bunurilor, motiv pentru care se prezumă că reclamanta B și defunctul DG au contribuit în mod egal. Cota de ½ din dreptul de proprietate asupra apartamentul menționat a fost evaluat de părți la suma de abcd lei echivalentul a www euro.

Prin urmare, instanța a constatat că masa succesorală de pe urma defunctului DG se compune din cota de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, str. x, nr. 2A, etaj 1, sector 4, cota de ½ din dreptul de proprietate asupra autovehiculului marca KIA an fabricație 2005, cu număr de înmatriculare y și cota de ½ din dreptul de concesiune asupra locului de veci situat în zona 271, loc nr. 2656 în cimitirul Parohiei z.

În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect sistarea stării de indiviziune și partajul bunurilor aflate în masa succesorală, instanța reține că potrivit dispozițiilor art.1143, alin.1 Noul Cod de procedură civilă, ,, Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Moștenitorul poate cere oricând ieșirea din indiviziune, chiar și atunci când există convenții sau clauze testamentare care prevăd altfel. Dispozițiile art. 669-686 se aplică și partajului succesoral în măsura în care nu sunt incompatibile cu acesta”.

În conformitate cu dispozițiile art. 984 Codului de Procedură Civilă ,,Dacă părțile nu ajung la o înțelegere sau nu încheie o tranzacție potrivit celor arătate la art. 983, instanța va stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alții. Dacă se împarte o moștenire, instanța va mai stabili datoriile transmise prin moștenire, datoriile și creanțele comoștenitorilor față de defunct, precum și sarcinile moștenirii.

(2) Instanța va face împărțeala în natură. În temeiul celor stabilite potrivit alin. (1), ea procedează la formarea loturilor și la atribuirea lor. În cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă în bani”.

Potrivit art. 988 Noul C.procedură Civilă, ,, La formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții sau îmbunătățiri cu acordul celorlalți coproprietari sau altele asemenea”.

Conform art. 989 Noul Cod Civil, ,, În cazul în care împărțeala în natură a unui bun nu este posibilă sau ar cauza o scădere importantă a valorii acestuia ori i-ar modifica în mod păgubitor destinația economică, la cererea unuia dintre coproprietari instanța, prin încheiere, îi poate atribui provizoriu întregul bun. Dacă mai mulți coproprietari cer să li se atribuie bunul, instanța va ține seama de criteriile prevăzute la art. 988. Prin încheiere, ea va stabili și termenul în care coproprietarul căruia i s-a atribuit provizoriu bunul este obligat să consemneze sumele ce corespund cotelor-părți cuvenite celorlalți coproprietari”.

Criteriile pentru atribuirea bunurilor sunt prevăzute de art. 989 Noul Cod Civil: acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.

În conformitate cu dispozițiile art. 990 Noul C.proc.civilă, ,, La cererea unuia dintre coproprietari, instanța, ținând seama de împrejurările cauzei, pentru motive temeinice, va putea să îi atribuie bunul direct prin hotărârea asupra fondului procesului, stabilind totodată sumele ce se cuvin celorlalți coproprietari și termenul în care este obligat să le plătească”.

Conform art. 676, alin.2, litera a Noul Cod Civil, ,, (2) Dacă bunul este indivizibil ori nu este comod partajabil în natură, partajul se va face în unul dintre următoarele moduri:

a) atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unuia ori a mai multor coproprietari, la cererea acestora”.

Instanța a avut în vedere că în speță, părțile au solicitat atribuirea bunurilor din masa succesorală în favoarea reclamanților și obligarea lor în favoarea pârâtului la plata unei sulte , prin raportare numai la bunul imobil supus partajului, pârâtul susținând că nu are nicio pretenție cu privire la celelalte bunuri.

În aceste condiții, instanța a reținut că reclamantul A, reclamanta Bși pârâtul C sunt coproprietari, în indiviziune, asupra imobilului situat în București str. x, nr. 2A, etaj 1, sector 4, asupra autovehiculului marca KIA  an fabricație 2005, cu număr de înmatriculare y și dețin împreună dreptul de concesiune asupra locului de veci situat în zona 271, loc nr. 2656 în cimitirul Parohiei z.

Reclamantul A având cota de 3/16 din dreptul de proprietate asupra bunurilor supuse partajului și cota de 3/16 din dreptul de concesiune asupra locului de veci, dobândită prin moștenire de pe urma defunctului DG, adică 3/8 din cota de ½ din dreptul de proprietate și 3/8 din cota de ½ din dreptul de concesiune asupra bunurilor aflate în masa partajabilă.

Reclamanta B deține o cotă de 10/16 din dreptul de proprietate și o cotă de 10/16 din dreptul de concesiune asupra bunurilor aflate în masa succesorală , din care cota de 1/8, reprezentând cota legală de ¼ din cota de ½ din dreptul de proprietate la care se adaugă cota sa de ½ din dreptul de proprietate asupra bunurilor dobândite în timpul căsătoriei cu defunctul ca bun propriu și ¼ din cota de ½ din dreptul de concesiune asupra locului de veci ce face parte din masa succesorală dobândită prin moștenire de pe urma defunctului său soț DG la care se adaugă cota de ½ din dreptul de concesiune asupra locului de veci, rezultată prin dobândirea acestuia în timpul căsătoriei cu defunctul ca drept propriu al reclamantei, rezultând cota de 10/16 din dreptul de proprietate și cota de 10/16 din dreptul de concesiune asupra bunurilor prin însumarea cotei de 1/8 cu cota de ½.

Pârâtul Cavând cota de 3/16 din dreptul de proprietate asupra bunurilor supuse partajului și o cotă de 3/16 din dreptul de concesiune asupra locului de veci, dobândită prin moștenire de pe urma defunctului DG adică 3/8 din cota de ½ din dreptul de proprietate și 3/8 din cota de ½ din dreptul de concesiune asupra bunurilor aflate în masa partajabilă.

În consecință instanța a constatat că reclamantul A, reclamanta B și pârâtul C sunt coproprietari, în indiviziune, asupra imobilului situat în București str. x, nr. 2A, etaj 1, sector 4, asupra autovehiculului marca KIA  an fabricație 2005, cu număr de înmatriculare y și dețin împreună dreptul de concesiune asupra locului de veci situat în zona 271, loc nr. 2656 în cimitirul Parohiei z, reclamantul A având cota de 3/16 din dreptul de proprietate asupra bunurilor supuse partajului și cota de 3/16 din dreptul de concesiune asupra locului de veci, reclamanta B deține o cotă de 10/16 din dreptul de proprietate asupra bunurilor supuse partajului și o cotă de 10/16 din dreptul de concesiune asupra locului de veci, pârâtul C având cota de 3/16 din dreptul de proprietate asupra bunurilor supuse partajului și o cotă de 3/16 din dreptul de concesiune asupra locului de veci.

În ceea ce privește modalitatea efectivă de partajare a bunurilor, instanța a reținut incidența principiului partajării în natură a bunurilor.

Instanța a reținut că potrivit art. 990 Cod procedură civilă, la cererea unuia dintre coproprietari, instanța, ținând seama de împrejurările cauzei, pentru motive temeinice, va putea să îi atribuie bunul direct prin hotărârea asupra fondului procesului, stabilind, totodată, sumele ce se cuvin celorlalți coproprietari și termenul în care este obligat să le plătească.

Instanța a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat atribuirea bunurilor imobil în favoarea lor, cu obligarea lor la plata unei sulte către pârât, prin concluziile formulate atât în scris cât și verbal pârâtul fiind de acord cu această solicitare. De asemenea, instanța a avut în vedere și solicitarea pârâtului formulată la termenul de judecată din data de 27.01.2021 referitoare la atribuirea tuturor bunurilor către reclamanți și stabilirea sultei numai prin raportare la bunul imobil , acesta precizând că renunță la celelalte bunuri și nu are nicio pretenție cu privire la acestea.

Având în vedere situația de fapt existentă în cauză, ținând seama de înțelegerea părților și de faptul că reclamanta deține o cotă majoritară din drepturile asupra bunurilor supuse partajului, are locuința stabilită la adresa imobilului supus partajului și a solicitat atribuirea în natură a bunurilor în favoarea sa și a fiului său A, reclamant în cauză, în temeiul art. 990 Cod procedură civilă, instanța a dispus sistarea stării de indiviziune prin atribuirea imobilului situat în București, str. x, nr. 2A, etaj 1, sector 4, a autovehiculului marca KIA an fabricație 2005, cu număr de înmatriculare y în deplină proprietate și liniștită posesie către reclamanții B și A  și atribuirea dreptului de concesiune asupra locului de veci situat în zona 271, loc nr. 2656 în cimitirul Parohiei z în favoarea reclamanților B  și A.

Pentru restabilirea echilibrului corespunzător cotelor părți, instanța a avut în vedere valoarea imobilului indicată de părți evaluată la suma de www euro, echivalentul a abcd lei, pentru o cotă de ½ din dreptul de proprietate, precum și cotele de proprietate ale acestora, astfel că pârâtul C este îndreptățit să primească suma de  xxx,,625 lei cu titlu de sultă potrivit cotei sale de proprietate asupra bunului imobil (3/8 x ______ lei).

Prin urmare, instanța a dispus obligarea reclamanților la plata sumei totale de  xxx,625 lei cu titlu de sultă în favoarea pârâtului, proporțional cu cota fiecăruia asupra bunurilor aflate în masa succesorală, astfel: a obligat reclamanta B la plata sumei de yyy,25 lei cu titlu de sultă către pârâtul C și a obligat reclamantul A la plata sumei de zzz,375 lei cu titlu de sultă către pârâtul C, în termen de plată de 6 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Pentru considerentele de fapt și de drept antemenționate, instanța a admis cererea de chemare în judecată.

În ceea ce privesc cheltuielile de judecată, instanța a reținut următoarele :

Reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat. În acest sens, se reține că reclamanții au achitat taxă judiciară de timbru în cuantum de 6784 lei la data de 24.09.2020 și au mai achitat onorariu avocat în cuantum de 3000 lei achitat cu chitanța nr. 270/05.01.2020.

Potrivit art. 455 Cod procedură civilă, dacă sunt mai mulți reclamanți sau mai mulți pârâți, ei vor fi obligați să plătească cheltuielile de judecată în mod egal, proporțional sau solidar, potrivit cu interesul ce are fiecare sau după felul raportului de drept dintre ei.

Instanța a reținut că în procesul de partaj succesoral, fiecare dintre moștenitori are atât calitatea de reclamant, cât și calitatea de pârât, astfel încât cheltuielile de judecată efectuate de către aceștia vor fi suportate proporțional cu cota ce revine fiecărui moștenitor în urma partajului.

S-a reținut că în cauză, cuantumul total al cheltuielilor de judecată achitate de reclamanți este de 9784 lei, profitând părților, astfel că trebuie să suporte aceste cheltuieli proporțional cu cota parte ce le revine din moștenire. Prin urmare, cheltuielile efectuate vor fi suportate astfel : suma de 3669 lei va fi suportată de către reclamantul A, suma de 2446 lei va fi suportată de reclamanta B, iar suma de 3669 lei va fi suportată de pârâtul C, motiv pentru care îl va obliga pe pârâtul C la plata către reclamanți a sumei de 3669 lei cu titlu cheltuieli de judecată.

            Extras din Sentința civilă nr.  1695/10.02.2021 Judecătoria  Sectorului 4 Bucureşti, Lege 5

www.lege5.roRapid actualizată, platforma legislativă Indaco Lege5 este instrumentul ideal pentru urmărirea modificărilor legislative, mai ales în contexul decretării stării de urgență pe teritoriul României. 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here